1 S pun adevărul în Cristos, nu mint: conştiinţa mea, prin Duhul Sfânt, îmi este martoră

I say the truth in Christ, I lie not, my conscience also bearing me witness in the Holy Ghost,

2 c ă am o mare întristare şi o durere permanentă în inimă,

That I have great heaviness and continual sorrow in my heart.

3 î ntrucât aş vrea, mai degrabă, ca eu însumi să fiu blestemat şi despărţit de Cristos de dragul fraţilor mei, al rudelor mele după trup

For I could wish that myself were accursed from Christ for my brethren, my kinsmen according to the flesh:

4 ş i anume israeliţii! Ale lor sunt înfierea, slava, legămintele, darea Legii, închinarea şi promisiunile.

Who are Israelites; to whom pertaineth the adoption, and the glory, and the covenants, and the giving of the law, and the service of God, and the promises;

5 A i lor sunt patriarhii şi din ei a venit, după trup, Cristos, Care este deasupra tuturor, Dumnezeu binecuvântat în veci! Amin.

Whose are the fathers, and of whom as concerning the flesh Christ came, who is over all, God blessed for ever. Amen.

6 D ar aceasta nu înseamnă că a fost fără efect Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că nu toţi care sunt din Israel sunt Israel.

Not as though the word of God hath taken none effect. For they are not all Israel, which are of Israel:

7 Ş i deşi sunt sămânţa lui Avraam nu toţi sunt copiii săi, ci, aşa cum este scris: „Prin Isaac îşi va primi numele sămânţa ta.“

Neither, because they are the seed of Abraham, are they all children: but, In Isaac shall thy seed be called.

8 A ceasta înseamnă că nu copiii trupeşti sunt copii ai lui Dumnezeu, ci copiii promisiunii sunt priviţi ca sămânţă.

That is, They which are the children of the flesh, these are not the children of God: but the children of the promise are counted for the seed.

9 C ăci iată care a fost cuvântul promisiunii: „La anul, pe vremea aceasta, Mă voi întoarce la tine, iar Sara va avea un fiu.“

For this is the word of promise, At this time will I come, and Sarah shall have a son.

10 B a mai mult, Rebeca a rămas însărcinată de la un singur om, strămoşul nostru Isaac.

And not only this; but when Rebecca also had conceived by one, even by our father Isaac;

11 Ş i chiar înainte ca cei doi gemeni să se fi născut sau să fi făcut ceva bine sau rău, – pentru ca scopul lui Dumnezeu în alegere să poată rămâne, nu prin fapte, ci prin Cel Care cheamă, –

(For the children being not yet born, neither having done any good or evil, that the purpose of God according to election might stand, not of works, but of him that calleth;)

12 i s-a spus: „Cel mai mare îi va sluji celui mai mic.“

It was said unto her, The elder shall serve the younger.

13 A şa cum este scris: „Pe Iacov l-am iubit, dar pe Esau l-am urât.“

As it is written, Jacob have I loved, but Esau have I hated.

14 D eci ce vom spune: nu cumva este nedreptate din partea lui Dumnezeu? În nici un caz!

What shall we say then? Is there unrighteousness with God? God forbid.

15 C ăci lui Moise i-a spus: „Eu mă îndur de cine vreau să mă îndur şi am milă de cine vreau să am milă.“

For he saith to Moses, I will have mercy on whom I will have mercy, and I will have compassion on whom I will have compassion.

16 D eci nu este ceva care ţine de cel care doreşte sau de cel care se străduieşte, ci ţine de Dumnezeu, Care arată îndurare,

So then it is not of him that willeth, nor of him that runneth, but of God that sheweth mercy.

17 p entru că, în Scripturi, Dumnezeu îi spune lui Faraon: „Te-am ridicat ca să-Mi arăt în tine puterea Mea şi astfel Numele Meu să fie vestit pe întreg pământul.“

For the scripture saith unto Pharaoh, Even for this same purpose have I raised thee up, that I might shew my power in thee, and that my name might be declared throughout all the earth.

18 A stfel, El are milă de cine doreşte şi împietreşte pe cine doreşte.

Therefore hath he mercy on whom he will have mercy, and whom he will he hardeneth.

19 M ă vei întreba deci: „Atunci, de ce mai acuză?! Căci cine se poate împotrivi voii Lui?!“

Thou wilt say then unto me, Why doth he yet find fault? For who hath resisted his will?

20 D ar, mai degrabă, cine eşti tu, omule, ca să te contrazici cu Dumnezeu?! Oare cel modelat îi va spune celui care l-a modelat: „De ce m-ai făcut aşa?“?

Nay but, O man, who art thou that repliest against God? Shall the thing formed say to him that formed it, Why hast thou made me thus?

21 O are nu are olarul dreptul ca, din acelaşi bulgăre de lut, să facă şi un vas pentru întrebuinţări deosebite, dar şi unul pentru folosinţă obişnuită?

Hath not the potter power over the clay, of the same lump to make one vessel unto honour, and another unto dishonour?

22 Ş i ce dacă Dumnezeu, dorind să-Şi arate mânia şi să-Şi facă cunoscută puterea, a avut răbdare cu cei care erau vase ale mâniei Sale, pregătite pentru distrugere?

What if God, willing to shew his wrath, and to make his power known, endured with much longsuffering the vessels of wrath fitted to destruction:

23 Ş i ce dacă El a procedat astfel ca să-Şi facă cunoscută bogăţia slavei Sale faţă de nişte vase ale îndurării, pe care le pregătise mai dinainte pentru slavă,

And that he might make known the riches of his glory on the vessels of mercy, which he had afore prepared unto glory,

24 i ncluzându -ne şi pe noi, pe care ne-a chemat nu numai dintre iudei, ci şi dintre neamuri?

Even us, whom he hath called, not of the Jews only, but also of the Gentiles?

25 A şa cum spune în Osea: „Pe cel ce nu era poporul Meu îl voi numi «Popor al Meu», şi pe cea care nu era iubită, o voi numi «Iubită».

As he saith also in Osee, I will call them my people, which were not my people; and her beloved, which was not beloved.

26 Ş i în locul unde li s-a spus: «Voi nu sunteţi poporul Meu!», acolo vor fi numiţi «Fii ai Dumnezeului celui Viu».“

And it shall come to pass, that in the place where it was said unto them, Ye are not my people; there shall they be called the children of the living God.

27 I ar Isaia strigă despre Israel: „Chiar dacă numărul israeliţilor ar fi ca nisipul mării, totuşi numai rămăşiţa va fi mântuită,

Esaias also crieth concerning Israel, Though the number of the children of Israel be as the sand of the sea, a remnant shall be saved:

28 c ăci Domnul va duce la îndeplinire repede şi pe deplin sentinţa hotărâtă asupra pământului.“

For he will finish the work, and cut it short in righteousness: because a short work will the Lord make upon the earth.

29 A şa cum a prezis Isaia: „Dacă Domnul Oştirilor nu ne-ar fi lăsat câţiva urmaşi, am fi ajuns ca Sodoma şi ne-am fi asemănat cu Gomora.“ Necredinţa lui Israel

And as Esaias said before, Except the Lord of Sabaoth had left us a seed, we had been as Sodoma, and been made like unto Gomorrha.

30 Ş i atunci ce vom spune? Neamurile, care n-au urmărit dreptatea, totuşi au primit-o, – şi anume o dreptate care este prin credinţă –,

What shall we say then? That the Gentiles, which followed not after righteousness, have attained to righteousness, even the righteousness which is of faith.

31 î nsă Israel, care urmărea dreptatea printr-o Lege, n-a reuşit s-o obţină.

But Israel, which followed after the law of righteousness, hath not attained to the law of righteousness.

32 D e ce n-a reuşit? Pentru că ei n-au urmărit acest lucru prin credinţă, ci, ca şi cum ar fi fost posibil, prin fapte. Ei s-au împiedicat de Piatra de poticnire,

Wherefore? Because they sought it not by faith, but as it were by the works of the law. For they stumbled at that stumblingstone;

33 a şa cum este scris: „Iată, pun în Sion o Piatră de poticnire şi o Stâncă de cădere! Oricine crede în El nu va fi făcut de ruşine.“

As it is written, Behold, I lay in Sion a stumblingstone and rock of offence: and whosoever believeth on him shall not be ashamed.