1 C u privire la lucrurile pe care mi le-aţi scris, „este bine pentru un om să nu se atingă de femeie“,

Now concerning the things whereof ye wrote unto me: It is good for a man not to touch a woman.

2 î nsă, datorită cazurilor de desfrâu, fiecare bărbat să-şi aibă propria soţie şi fiecare femeie să-şi aibă propriul soţ.

Nevertheless, to avoid fornication, let every man have his own wife, and let every woman have her own husband.

3 S oţul să-şi împlinească datoria faţă de soţie şi, de asemenea, şi soţia faţă de soţ.

Let the husband render unto the wife due benevolence: and likewise also the wife unto the husband.

4 S oţia nu este stăpână pe trupul ei, ci soţul. Tot astfel, nu soţul este stăpân pe trupul său, ci soţia.

The wife hath not power of her own body, but the husband: and likewise also the husband hath not power of his own body, but the wife.

5 N u vă refuzaţi unul pe altul, decât doar prin înţelegere, pentru un timp, ca să vă dedicaţi (postului şi) rugăciunii, şi apoi fiţi din nou împreună, ca să nu vă ispitească Satan din cauza nestăpânirii voastre.

Defraud ye not one the other, except it be with consent for a time, that ye may give yourselves to fasting and prayer; and come together again, that Satan tempt you not for your incontinency.

6 S pun aceasta ca o îngăduinţă, nu ca o poruncă.

But I speak this by permission, and not of commandment.

7 E u doresc ca toţi oamenii să fie aşa cum sunt eu, însă fiecare are propriul său dar de la Dumnezeu, unii de un fel, alţii de alt fel.

For I would that all men were even as I myself. But every man hath his proper gift of God, one after this manner, and another after that.

8 C elor necăsătoriţi şi văduvelor le spun că este bine pentru ei să rămână aşa cum sunt eu.

I say therefore to the unmarried and widows, it is good for them if they abide even as I.

9 D ar, dacă nu se pot stăpâni, să se căsătorească, pentru că este mai bine să se căsătorească decât să ardă de dorinţă.

But if they cannot contain, let them marry: for it is better to marry than to burn.

10 C elor căsătoriţi le dau această poruncă, nu eu, ci Domnul: soţia nu trebuie să se despartă de soţul ei;

And unto the married I command, yet not I, but the Lord, Let not the wife depart from her husband:

11 d acă se desparte, atunci să rămână necăsătorită sau să se împace cu soţul ei, iar soţul nu trebuie să divorţeze de soţia lui.

But and if she depart, let her remain unmarried or be reconciled to her husband: and let not the husband put away his wife.

12 C elorlalţi vă spun eu, nu Domnul, că, dacă un frate are soţia necredincioasă şi ea vrea să stea cu el, el să nu divorţeze de ea,

But to the rest speak I, not the Lord: If any brother hath a wife that believeth not, and she be pleased to dwell with him, let him not put her away.

13 i ar dacă o femeie are soţul necredincios şi el vrea să stea cu ea, ea să nu divorţeze de soţul ei.

And the woman which hath an husband that believeth not, and if he be pleased to dwell with her, let her not leave him.

14 C ăci soţul necredincios este sfinţit prin soţia lui, iar soţia necredincioasă este sfinţită prin fratele, altfel copiii voştri ar fi necuraţi, dar aşa sunt sfinţi.

For the unbelieving husband is sanctified by the wife, and the unbelieving wife is sanctified by the husband: else were your children unclean; but now are they holy.

15 Î nsă dacă cel necredincios vrea să se despartă, să se despartă. În astfel de circumstanţe, fratele sau sora nu sunt legaţi. Dumnezeu v-a chemat la pace.

But if the unbelieving depart, let him depart. A brother or a sister is not under bondage in such cases: but God hath called us to peace.

16 C ăci ce ştii tu, soţie, dacă-ţi vei mântui soţul? Sau ce ştii tu, soţule, dacă-ţi vei mântui soţia?

For what knowest thou, O wife, whether thou shalt save thy husband? or how knowest thou, O man, whether thou shalt save thy wife?

17 C u toate acestea, fiecare să-şi păstreze în viaţă locul pe care i l-a încredinţat Domnul şi la care l-a chemat Dumnezeu. Aceasta este regula pe care o dau în toate bisericile.

But as God hath distributed to every man, as the Lord hath called every one, so let him walk. And so ordain I in all churches.

18 E ra cineva circumcis atunci când a fost chemat? Să nu-şi ascundă circumcizia! Era cineva necircumcis când a fost chemat? Să nu se circumcidă!

Is any man called being circumcised? let him not become uncircumcised. Is any called in uncircumcision? let him not be circumcised.

19 C ircumcizia nu este nimic, şi necircumcizia nu este nimic, ci importantă este ascultarea de poruncile lui Dumnezeu.

Circumcision is nothing, and uncircumcision is nothing, but the keeping of the commandments of God.

20 F iecare să rămână în starea în care era atunci când l-a chemat Dumnezeu.

Let every man abide in the same calling wherein he was called.

21 E rai sclav când ai fost chemat? Nu te nelinişti! Dar dacă poţi să ajungi liber, foloseşte acea ocazie!

Art thou called being a servant? care not for it: but if thou mayest be made free, use it rather.

22 C ăci sclavul chemat în Domnul este omul liber al Domnului. De asemenea, cel care era liber când a fost chemat este sclavul lui Cristos.

For he that is called in the Lord, being a servant, is the Lord's freeman: likewise also he that is called, being free, is Christ's servant.

23 V oi aţi fost cumpăraţi cu un preţ; să nu deveniţi sclavi ai oamenilor!

Ye are bought with a price; be not ye the servants of men.

24 F raţilor, oricare ar fi fost starea în care a fost cineva când a fost chemat, să rămână lângă Dumnezeu!

Brethren, let every man, wherein he is called, therein abide with God.

25 C u privire la fecioare, n-am nici o poruncă de la Domnul, dar îmi spun părerea, ca unul care, prin îndurarea Domnului, este vrednic de încredere:

Now concerning virgins I have no commandment of the Lord: yet I give my judgment, as one that hath obtained mercy of the Lord to be faithful.

26 e u cred că, din cauza necazurilor de acum, este mai bine ca fiecare să rămână în starea în care este.

I suppose therefore that this is good for the present distress, I say, that it is good for a man so to be.

27 E şti căsătorit? Nu căuta divorţul! Eşti necăsătorit? Nu căuta soţie!

Art thou bound unto a wife? seek not to be loosed. Art thou loosed from a wife? seek not a wife.

28 Î nsă, dacă te căsătoreşti, nu păcătuieşti. De asemenea, dacă o fecioară se căsătoreşte, nu păcătuieşte. Însă cei care se căsătoresc vor avea necazuri ce ţin de această viaţă, iar eu vreau să vă feresc de ele.

But and if thou marry, thou hast not sinned; and if a virgin marry, she hath not sinned. Nevertheless such shall have trouble in the flesh: but I spare you.

29 F raţilor, ceea ce vreau să spun este că vremea s-a scurtat. De acum, cei ce au soţii ar trebui să trăiască ca şi cum n-ar avea soţii;

But this I say, brethren, the time is short: it remaineth, that both they that have wives be as though they had none;

30 c ei ce plâng – ca şi cum n-ar plânge; cei ce se bucură – ca şi cum nu s-ar bucura; cei ce cumpără – ca şi cum n-ar fi al lor;

And they that weep, as though they wept not; and they that rejoice, as though they rejoiced not; and they that buy, as though they possessed not;

31 i ar cei ce se folosesc de lumea aceasta – ca şi cum nu s-ar folosi de ea, căci chipul acestei lumi trece.

And they that use this world, as not abusing it: for the fashion of this world passeth away.

32 E u doresc să fiţi fără griji. Cel necăsătorit este preocupat de lucrurile Domnului, de cum anume să-I placă Domnului,

But I would have you without carefulness. He that is unmarried careth for the things that belong to the Lord, how he may please the Lord:

33 î nsă cel căsătorit este preocupat de lucrurile acestei lumi, de cum anume să-i placă soţiei,

But he that is married careth for the things that are of the world, how he may please his wife.

34 a stfel că el este împărţit. Femeia necăsătorită şi fecioara sunt preocupate de lucrurile Domnului, de cum să fie sfinte în trup şi în duh; dar cea căsătorită este preocupată de lucrurile lumii, de cum să-i placă soţului.

There is difference also between a wife and a virgin. The unmarried woman careth for the things of the Lord, that she may be holy both in body and in spirit: but she that is married careth for the things of the world, how she may please her husband.

35 V ă spun acestea pentru binele vostru, nu ca să pun peste voi un laţ, ci ca să trăiţi corect, într-un devotament neîmpărţit faţă de Domnul.

And this I speak for your own profit; not that I may cast a snare upon you, but for that which is comely, and that ye may attend upon the Lord without distraction.

36 Î nsă dacă cineva crede că se comportă nepotrivit faţă de logodnica lui şi dacă ea a trecut de vârsta căsătoriei, iar el simte că ar trebui să se căsătorească, atunci să facă după cum vrea – nu păcătuieşte, să se căsătorească!

But if any man think that he behaveth himself uncomely toward his virgin, if she pass the flower of her age, and need so require, let him do what he will, he sinneth not: let them marry.

37 Î nsă oricine este convins în inima lui şi nu este constrâns, ci îşi ţine dorinţele sub control şi a hotărât în inima lui să nu se căsătorească cu logodnica sa – şi acesta face bine.

Nevertheless he that standeth stedfast in his heart, having no necessity, but hath power over his own will, and hath so decreed in his heart that he will keep his virgin, doeth well.

38 D eci cel care se căsătoreşte cu logodnica sa face bine, iar cel care nu se căsătoreşte face şi mai bine.

So then he that giveth her in marriage doeth well; but he that giveth her not in marriage doeth better.

39 O femeie nu este liberă atâta timp cât trăieşte soţul ei, dar, dacă soţul ei moare, ea este liberă să se căsătorească cu cine doreşte, dar în Domnul.

The wife is bound by the law as long as her husband liveth; but if her husband be dead, she is at liberty to be married to whom she will; only in the Lord.

40 Î nsă, după părerea mea, ar fi mult mai fericită dacă ar rămâne aşa cum este. Şi cred că şi eu am Duhul lui Dumnezeu.

But she is happier if she so abide, after my judgment: and I think also that I have the Spirit of God.