1 D e aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte.

Wherefore seeing we also are compassed about with so great a cloud of witnesses, let us lay aside every weight, and the sin which doth so easily beset us, and let us run with patience the race that is set before us,

2 S ă ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!

Looking unto Jesus the author and finisher of our faith; who for the joy that was set before him endured the cross, despising the shame, and is set down at the right hand of the throne of God.

3 G ândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.

For consider him that endured such contradiction of sinners against himself, lest ye be wearied and faint in your minds.

4 V oi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului

Ye have not yet resisted unto blood, striving against sin.

5 ş i aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nu te descuraja când eşti mustrat de El,

And ye have forgotten the exhortation which speaketh unto you as unto children, My son, despise not thou the chastening of the Lord, nor faint when thou art rebuked of him:

6 p entru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“

For whom the Lord loveth he chasteneth, and scourgeth every son whom he receiveth.

7 R ăbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?

If ye endure chastening, God dealeth with you as with sons; for what son is he whom the father chasteneth not?

8 Î nsă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii!

But if ye be without chastisement, whereof all are partakers, then are ye bastards, and not sons.

9 M ai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?

Furthermore we have had fathers of our flesh which corrected us, and we gave them reverence: shall we not much rather be in subjection unto the Father of spirits, and live?

10 E i ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui.

For they verily for a few days chastened us after their own pleasure; but he for our profit, that we might be partakers of his holiness.

11 Î ntotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

Now no chastening for the present seemeth to be joyous, but grievous: nevertheless afterward it yieldeth the peaceable fruit of righteousness unto them which are exercised thereby.

12 D e aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi!

Wherefore lift up the hands which hang down, and the feeble knees;

13 „ Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“, pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

And make straight paths for your feet, lest that which is lame be turned out of the way; but let it rather be healed.

14 U rmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

Follow peace with all men, and holiness, without which no man shall see the Lord:

15 F iţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească!

Looking diligently lest any man fail of the grace of God; lest any root of bitterness springing up trouble you, and thereby many be defiled;

16 F iţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut.

Lest there be any fornicator, or profane person, as Esau, who for one morsel of meat sold his birthright.

17 V oi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.

For ye know how that afterward, when he would have inherited the blessing, he was rejected: for he found no place of repentance, though he sought it carefully with tears.

18 C ăci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună,

For ye are not come unto the mount that might be touched, and that burned with fire, nor unto blackness, and darkness, and tempest,

19 n ici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –

And the sound of a trumpet, and the voice of words; which voice they that heard intreated that the word should not be spoken to them any more:

20 p entru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“;

(For they could not endure that which was commanded, And if so much as a beast touch the mountain, it shall be stoned, or thrust through with a dart:

21 p riveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“ –

And so terrible was the sight, that Moses said, I exceedingly fear and quake:)

22 c i aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare,

But ye are come unto mount Sion, and unto the city of the living God, the heavenly Jerusalem, and to an innumerable company of angels,

23 l a Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi,

To the general assembly and church of the firstborn, which are written in heaven, and to God the Judge of all, and to the spirits of just men made perfect,

24 l a Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

And to Jesus the mediator of the new covenant, and to the blood of sprinkling, that speaketh better things than that of Abel.

25 A veţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri!

See that ye refuse not him that speaketh. For if they escaped not who refused him that spake on earth, much more shall not we escape, if we turn away from him that speaketh from heaven:

26 A tunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“

Whose voice then shook the earth: but now he hath promised, saying, Yet once more I shake not the earth only, but also heaven.

27 C uvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat.

And this word, Yet once more, signifieth the removing of those things that are shaken, as of things that are made, that those things which cannot be shaken may remain.

28 D e aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică,

Wherefore we receiving a kingdom which cannot be moved, let us have grace, whereby we may serve God acceptably with reverence and godly fear:

29 p entru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“.

For our God is a consuming fire.