1 D e aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte.

Therefore, since we have so great a cloud of witnesses surrounding us, let us also lay aside every encumbrance and the sin which so easily entangles us, and let us run with endurance the race that is set before us,

2 S ă ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel Care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel Care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!

fixing our eyes on Jesus, the author and perfecter of faith, who for the joy set before Him endured the cross, despising the shame, and has sat down at the right hand of the throne of God.

3 G ândiţi-vă cu atenţie la Cel Ce a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi.

For consider Him who has endured such hostility by sinners against Himself, so that you will not grow weary and lose heart. A Father’s Discipline

4 V oi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge în lupta împotriva păcatului

You have not yet resisted to the point of shedding blood in your striving against sin;

5 ş i aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune ca unor fii: „Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nu te descuraja când eşti mustrat de El,

and you have forgotten the exhortation which is addressed to you as sons, “ My son, do not regard lightly the discipline of the Lord, Nor faint when you are reproved by Him;

6 p entru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte şi pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte.“

For those whom the Lord loves He disciplines, And He scourges every son whom He receives.”

7 R ăbdaţi încercările de dragul disciplinării! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?

It is for discipline that you endure; God deals with you as with sons; for what son is there whom his father does not discipline?

8 Î nsă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii!

But if you are without discipline, of which all have become partakers, then you are illegitimate children and not sons.

9 M ai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti, ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?

Furthermore, we had earthly fathers to discipline us, and we respected them; shall we not much rather be subject to the Father of spirits, and live?

10 E i ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru binele nostru, ca să avem parte de sfinţenia Lui.

For they disciplined us for a short time as seemed best to them, but He disciplines us for our good, so that we may share His holiness.

11 Î ntotdeauna, orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar, mai târziu, cei care au fost disciplinaţi prin ea adună rodul paşnic al dreptăţii.

All discipline for the moment seems not to be joyful, but sorrowful; yet to those who have been trained by it, afterwards it yields the peaceful fruit of righteousness.

12 D e aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slăbiţi!

Therefore, strengthen the hands that are weak and the knees that are feeble,

13 „ Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre“, pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!

and make straight paths for your feet, so that the limb which is lame may not be put out of joint, but rather be healed.

14 U rmăriţi cu toţii pacea şi sfinţirea, fără de care nimeni nu-L va vedea pe Domnul!

Pursue peace with all men, and the sanctification without which no one will see the Lord.

15 F iţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească!

See to it that no one comes short of the grace of God; that no root of bitterness springing up causes trouble, and by it many be defiled;

16 F iţi atenţi ca nimeni să nu fie desfrânat sau lumesc, ca Esau, care, pentru o mâncare, şi-a vândut drepturile de întâi născut.

that there be no immoral or godless person like Esau, who sold his own birthright for a single meal.

17 V oi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.

For you know that even afterwards, when he desired to inherit the blessing, he was rejected, for he found no place for repentance, though he sought for it with tears. Contrast of Sinai and Zion

18 C ăci n-aţi venit la un munte care poate fi atins şi care este cuprins de foc; n-aţi venit la întuneric, negură şi furtună,

For you have not come to a mountain that can be touched and to a blazing fire, and to darkness and gloom and whirlwind,

19 n ici la sunet de trâmbiţă şi la un glas ale cărui cuvinte i-au făcut pe cei ce l-au auzit să ceară să nu li se mai vorbească, –

and to the blast of a trumpet and the sound of words which sound was such that those who heard begged that no further word be spoken to them.

20 p entru că n-au putut îndura porunca dată, şi anume: „Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!“;

For they could not bear the command, “ If even a beast touches the mountain, it will be stoned.”

21 p riveliştea aceea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: „Sunt înspăimântat şi tremur!“ –

And so terrible was the sight, that Moses said, “ I am full of fear and trembling.”

22 c i aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului celui Viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare,

But you have come to Mount Zion and to the city of the living God, the heavenly Jerusalem, and to myriads of angels,

23 l a Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi,

to the general assembly and church of the firstborn who are enrolled in heaven, and to God, the Judge of all, and to the spirits of the righteous made perfect,

24 l a Isus, Mijlocitorul Noului Legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.

and to Jesus, the mediator of a new covenant, and to the sprinkled blood, which speaks better than the blood of Abel. The Unshaken Kingdom

25 A veţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel Ce vă vorbeşte! Căci dacă n-au scăpat aceia care n-au vrut să-l asculte pe cel ce le-a adus mesajul divin pe pământ, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel Ce ni-l aduce din ceruri!

See to it that you do not refuse Him who is speaking. For if those did not escape when they refused him who warned them on earth, much less will we escape who turn away from Him who warns from heaven.

26 A tunci glasul Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că: „Voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.“

And His voice shook the earth then, but now He has promised, saying, “ Yet once more I will shake not only the earth, but also the heaven.”

27 C uvintele „încă o dată“ arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat, adică a lucrurilor create, astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat.

This expression, “Yet once more,” denotes the removing of those things which can be shaken, as of created things, so that those things which cannot be shaken may remain.

28 D e aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I este plăcut, cu reverenţă şi frică,

Therefore, since we receive a kingdom which cannot be shaken, let us show gratitude, by which we may offer to God an acceptable service with reverence and awe;

29 p entru că „Dumnezeul nostru este un foc mistuitor“.

for our God is a consuming fire.