1 C ând s-a hotărât să plecăm pe mare spre Italia, l-au predat atât pe Pavel, cât şi pe alţi prizonieri unui centurion pe nume Iulius, centurion al regimentului imperial.

When it was decided that we would sail for Italy, they proceeded to deliver Paul and some other prisoners to a centurion of the Augustan cohort named Julius.

2 N e-am îmbarcat pe o corabie din Adramita, care urma să plece spre locurile de prin Asia. Cu noi era şi Aristarh, un macedonean din Tesalonic.

And embarking in an Adramyttian ship, which was about to sail to the regions along the coast of Asia, we put out to sea accompanied by Aristarchus, a Macedonian of Thessalonica.

3 Î n ziua următoare am debarcat în Sidon. Iulius s-a purtat omenos cu Pavel şi i-a dat voie să meargă pe la prietenii săi, ca să primească îngrijire.

The next day we put in at Sidon; and Julius treated Paul with consideration and allowed him to go to his friends and receive care.

4 A poi am plecat de acolo şi am navigat la adăpostul insulei Cipru, din cauză că vânturile erau potrivnice.

From there we put out to sea and sailed under the shelter of Cyprus because the winds were contrary.

5 A m navigat pe marea deschisă – pe lângă Cilicia şi Pamfilia – şi am ajuns la Mira, în Licia.

When we had sailed through the sea along the coast of Cilicia and Pamphylia, we landed at Myra in Lycia.

6 A colo, centurionul a găsit o corabie din Alexandria, care pleca în Italia, şi ne-a îmbarcat pe ea.

There the centurion found an Alexandrian ship sailing for Italy, and he put us aboard it.

7 T imp de mai multe zile am navigat încet şi cu greutate. Am ajuns lângă Cnidus şi, pentru că vântul nu ne-a lăsat să mergem acolo, am navigat la adăpostul Cretei, trecând pe lângă Salmon.

When we had sailed slowly for a good many days, and with difficulty had arrived off Cnidus, since the wind did not permit us to go farther, we sailed under the shelter of Crete, off Salmone;

8 D upă ce am trecut de el cu greu, am ajuns la un loc numit „Limanuri bune“, care era aproape de cetatea Lasea.

and with difficulty sailing past it we came to a place called Fair Havens, near which was the city of Lasea.

9 T recuse mult timp şi călătoria se făcea de acum periculoasă, pentru că trecuse chiar şi perioada postului. Prin urmare, Pavel i-a sfătuit

When considerable time had passed and the voyage was now dangerous, since even the fast was already over, Paul began to admonish them,

10 a stfel: „Oamenilor, văd că această călătorie este pe cale să se facă cu mare pagubă şi cu mare pierdere nu numai pentru încărcătură şi corabie, ci şi pentru vieţile noastre!“

and said to them, “Men, I perceive that the voyage will certainly be with damage and great loss, not only of the cargo and the ship, but also of our lives.”

11 D ar centurionul era mai convins de spusele căpitanului şi ale proprietarului corăbiei decât de spusele lui Pavel.

But the centurion was more persuaded by the pilot and the captain of the ship than by what was being said by Paul.

12 Î ntrucât portul era nepotrivit pentru a petrece iarna acolo, cei mai mulţi au fost de părere să plece de acolo pe mare şi să încerce să ajungă la Fenix, un port din Creta, îndreptat spre sud-vest şi nord-vest, ca să ierneze acolo. Furtună pe mare

Because the harbor was not suitable for wintering, the majority reached a decision to put out to sea from there, if somehow they could reach Phoenix, a harbor of Crete, facing southwest and northwest, and spend the winter there.

13 V ântul de sud sufla uşor, astfel încât, crezând că-şi pot atinge scopul, au pornit de-a lungul coastei Cretei, cât se putea de aproape.

When a moderate south wind came up, supposing that they had attained their purpose, they weighed anchor and began sailing along Crete, close inshore. Shipwreck

14 C urând însă a început să sufle dinspre insulă un vânt năprasnic numit Euraquilo.

But before very long there rushed down from the land a violent wind, called Euraquilo;

15 C orabia a fost luată de vânt, fără să se poată împotrivi lui, şi astfel ne-am lăsat duşi de el.

and when the ship was caught in it and could not face the wind, we gave way to it and let ourselves be driven along.

16 A m navigat la adăpostul unei insule mici, numite Cauda, şi cu greu am putut să aducem sub control barca de salvare a corăbiei.

Running under the shelter of a small island called Clauda, we were scarcely able to get the ship’s boat under control.

17 A u ridicat-o la bord şi apoi s-au folosit de nişte frânghii ca să cuprindă corabia de jur împrejur. De teamă să nu eşueze în bancurile de nisip ale Sirtei, au lăsat jos ancora de furtună şi s-au lăsat duşi de vânt.

After they had hoisted it up, they used supporting cables in undergirding the ship; and fearing that they might run aground on the shallows of Syrtis, they let down the sea anchor and in this way let themselves be driven along.

18 F iindcă eram prinşi într-o furtună foarte puternică, în ziua următoare au început să arunce încărcătura corăbiei,

The next day as we were being violently storm-tossed, they began to jettison the cargo;

19 i ar a treia zi au aruncat cu mâinile lor peste bord şi echipamentul corăbiei.

and on the third day they threw the ship’s tackle overboard with their own hands.

20 T imp de mai multe zile nu s-au văzut nici soarele, nici stelele, iar furtuna n-a slăbit deloc. Într-un final ni se dusese orice speranţă că vom fi salvaţi.

Since neither sun nor stars appeared for many days, and no small storm was assailing us, from then on all hope of our being saved was gradually abandoned.

21 D upă ce a trecut mult timp în care ei nu mai mâncaseră, Pavel s-a ridicat în mijlocul lor şi a zis: „Oamenilor, trebuia să mă ascultaţi şi să nu fi plecat din Creta, ca să fi scăpat de această pagubă şi de această pierdere.

When they had gone a long time without food, then Paul stood up in their midst and said, “ Men, you ought to have followed my advice and not to have set sail from Crete and incurred this damage and loss.

22 A cum însă vă sfătuiesc să prindeţi curaj, pentru că nici unul dintre voi nu-şi va pierde viaţa, ci se va pierde doar corabia.

Yet now I urge you to keep up your courage, for there will be no loss of life among you, but only of the ship.

23 C ăci noaptea trecută a stat lângă mine un înger al Dumnezeului Căruia Îi aparţin şi Căruia mă închin

For this very night an angel of the God to whom I belong and whom I serve stood before me,

24 ş i mi-a zis: «Nu te teme, Pavel! Tu trebuie să stai înaintea Cezarului şi iată că Dumnezeu ţi i-a dăruit pe toţi cei ce navighează împreună cu tine!»

saying, ‘Do not be afraid, Paul; you must stand before Caesar; and behold, God has granted you all those who are sailing with you.’

25 D e aceea, prindeţi curaj, oamenilor, pentru că eu am credinţă în Dumnezeu că va fi aşa cum mi s-a spus!

Therefore, keep up your courage, men, for I believe God that it will turn out exactly as I have been told.

26 A cum însă trebuie să naufragiem pe o insulă oarecare.“

But we must run aground on a certain island.”

27 C am în a paisprezecea noapte de când eram purtaţi pe Marea Adriatică, pe la miezul nopţii, marinarii au început să bănuiască că se apropie de uscat.

But when the fourteenth night came, as we were being driven about in the Adriatic Sea, about midnight the sailors began to surmise that they were approaching some land.

28 A u măsurat adâncimea apei şi au găsit-o de douăzeci de stânjeni. Au înaintat încă puţin, au măsurat din nou adâncimea apei şi au găsit-o de cincisprezece stânjeni.

They took soundings and found it to be twenty fathoms; and a little farther on they took another sounding and found it to be fifteen fathoms.

29 D e teamă că vom naufragia undeva în locurile stâncoase, au aruncat patru ancore de la pupă şi aşteptau cu nerăbdare să se facă ziuă.

Fearing that we might run aground somewhere on the rocks, they cast four anchors from the stern and wished for daybreak.

30 D ar fiindcă marinarii încercau să fugă de pe corabie şi lăsaseră jos în mare barca de salvare, sub pretextul că urmează să coboare nişte ancore de la proră,

But as the sailors were trying to escape from the ship and had let down the ship’s boat into the sea, on the pretense of intending to lay out anchors from the bow,

31 P avel le-a zis centurionului şi soldaţilor: „Dacă aceştia nu rămân în corabie, voi nu puteţi fi salvaţi!“

Paul said to the centurion and to the soldiers, “Unless these men remain in the ship, you yourselves cannot be saved.”

32 A tunci soldaţii au tăiat frânghiile bărcii de salvare şi au lăsat-o să se ducă.

Then the soldiers cut away the ropes of the ship’s boat and let it fall away.

33 C hiar înainte de a se face ziuă, Pavel i-a îndemnat pe toţi să mănânce, spunând: „Astăzi sunt paisprezece zile de când staţi în aşteptare şi, în tot acest timp aţi rămas flămânzi şi n-aţi mâncat nimic.

Until the day was about to dawn, Paul was encouraging them all to take some food, saying, “Today is the fourteenth day that you have been constantly watching and going without eating, having taken nothing.

34 D e aceea vă îndemn să mâncaţi ceva, fiindcă lucrul acesta este pentru propria voastră salvare; căci nici un fir de păr din capul vostru nu se va pierde!“

Therefore I encourage you to take some food, for this is for your preservation, for not a hair from the head of any of you will perish.”

35 Ş i spunând acestea, a luat pâine, I-a mulţumit lui Dumnezeu înaintea tuturor, a frânt-o şi a început să mănânce.

Having said this, he took bread and gave thanks to God in the presence of all, and he broke it and began to eat.

36 T oţi au prins curaj şi au mâncat şi ei câte ceva.

All of them were encouraged and they themselves also took food.

37 Î n corabie eram, în total, două sute şaptezeci şi şase de suflete.

All of us in the ship were two hundred and seventy-six persons.

38 D upă ce şi-au potolit foamea, au uşurat corabia, aruncând grâul în mare. Naufragiul

When they had eaten enough, they began to lighten the ship by throwing out the wheat into the sea.

39 C ând s-a făcut zi, n-au recunoscut ţărmul, dar au observat un golf care avea plajă şi s-au hotărât ca, dacă vor putea, să ducă corabia să eşueze acolo.

When day came, they could not recognize the land; but they did observe a bay with a beach, and they resolved to drive the ship onto it if they could.

40 A u tăiat legăturile ancorelor şi le-au lăsat în mare, dezlegând în acelaşi timp frânghiile care ţineau cârmele; apoi au ridicat în vânt vela cea mică şi s-au îndreptat spre plajă.

And casting off the anchors, they left them in the sea while at the same time they were loosening the ropes of the rudders; and hoisting the foresail to the wind, they were heading for the beach.

41 S -au lovit însă de un banc de nisip şi corabia a eşuat; prora s-a înfipt în nisip, rămânând împotmolită, în timp ce pupa era ruptă în bucăţi de izbitura valurilor.

But striking a reef where two seas met, they ran the vessel aground; and the prow stuck fast and remained immovable, but the stern began to be broken up by the force of the waves.

42 P lanul soldaţilor era să-i omoare pe prizonieri, ca nu cumva vreunul să scape înotând.

The soldiers’ plan was to kill the prisoners, so that none of them would swim away and escape;

43 D ar centurionul, vrând să-l salveze pe Pavel, i-a împiedicat să-şi îndeplinească planul. El le-a poruncit celor ce ştiau să înoate să sară primii peste bord şi să ajungă la ţărm,

but the centurion, wanting to bring Paul safely through, kept them from their intention, and commanded that those who could swim should jump overboard first and get to land,

44 i ar ceilalţi să-i urmeze ţinându-se de scânduri sau de bucăţi din corabie. Şi aşa s-a făcut că au ajuns cu toţii în siguranţă la ţărm.

and the rest should follow, some on planks, and others on various things from the ship. And so it happened that they all were brought safely to land.