1 V oi înşivă ştiţi, fraţilor, că venirea noastră la voi n-a fost în zadar.

For you yourselves know, brethren, that our coming to you was not in vain,

2 D upă ce am suferit şi am fost batjocoriţi în Filipi, aşa cum ştiţi, am venit plini de încredere în Dumnezeul nostru să vă vorbim despre Evanghelia Lui, în ciuda unei mari împotriviri.

but after we had already suffered and been mistreated in Philippi, as you know, we had the boldness in our God to speak to you the gospel of God amid much opposition.

3 C ăci apelul nostru nu vine dintr-o învăţătură greşită, nici din necurăţie, nici din viclenie,

For our exhortation does not come from error or impurity or by way of deceit;

4 c i, aşa cum Dumnezeu ne-a găsit vrednici să ne încredinţeze Evanghelia, tot aşa vorbim şi noi, căutând să fim plăcuţi nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, Care ne cercetează inimile.

but just as we have been approved by God to be entrusted with the gospel, so we speak, not as pleasing men, but God who examines our hearts.

5 V oi ştiţi că nu ne-am linguşit şi nici nu ne-am prefăcut, ca să ascundem vreo lăcomie, – Dumnezeu ne este martor –,

For we never came with flattering speech, as you know, nor with a pretext for greed— God is witness—

6 n ici n-am căutat să fim onoraţi de oameni – nici de voi, nici de alţii.

nor did we seek glory from men, either from you or from others, even though as apostles of Christ we might have asserted our authority.

7 C a apostoli ai lui Cristos am fi putut fi o povară pentru voi, dar am fost blânzi cu voi, ca o mamă care-şi îngrijeşte copiii.

But we proved to be gentle among you, as a nursing mother tenderly cares for her own children.

8 A stfel, datorită afecţiunii noastre pentru voi, am fost gata să împărtăşim cu voi nu doar Evanghelia lui Dumnezeu, ci şi vieţile noastre, pentru că ne-aţi devenit atât de dragi.

Having so fond an affection for you, we were well-pleased to impart to you not only the gospel of God but also our own lives, because you had become very dear to us.

9 V ă amintiţi, fraţilor, de munca şi osteneala noastră, cum, în timp ce v-am predicat Evanghelia lui Dumnezeu, am lucrat zi şi noapte, ca să nu fim o povară pentru nici unul dintre voi.

For you recall, brethren, our labor and hardship, how working night and day so as not to be a burden to any of you, we proclaimed to you the gospel of God.

10 V oi sunteţi martori – şi Dumnezeu de asemenea – că purtarea noastră faţă de voi, cei care credeţi, a fost sfântă, dreaptă şi fără pată.

You are witnesses, and so is God, how devoutly and uprightly and blamelessly we behaved toward you believers;

11 A şa cum ştiţi, ne-am ocupat de fiecare dintre voi, ca un tată de copiii săi,

just as you know how we were exhorting and encouraging and imploring each one of you as a father would his own children,

12 î ncurajându-vă, îndemnându-vă şi insistând să trăiţi într-un mod vrednic de Dumnezeu, Care v-a chemat în Împărăţia şi slava Lui.

so that you would walk in a manner worthy of the God who calls you into His own kingdom and glory.

13 N oi, de asemenea, Îi mulţumim lui Dumnezeu neîncetat pentru că, atunci când aţi primit Cuvântul lui Dumnezeu, pe care l-aţi auzit de la noi, l-aţi primit nu ca pe un cuvânt al oamenilor, ci, aşa cum şi este de fapt, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează în voi, cei ce credeţi.

For this reason we also constantly thank God that when you received the word of God which you heard from us, you accepted it not as the word of men, but for what it really is, the word of God, which also performs its work in you who believe.

14 V oi, fraţilor, aţi urmat exemplul bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iudeea, şi care sunt în Cristos Isus, pentru că şi voi aţi suferit aceeaşi persecuţie din partea compatrioţilor voştri, pe care au suferit-o şi ele din partea iudeilor,

For you, brethren, became imitators of the churches of God in Christ Jesus that are in Judea, for you also endured the same sufferings at the hands of your own countrymen, even as they did from the Jews,

15 c are L-au omorât pe Domnul Isus şi pe profeţi, iar pe noi ne-au persecutat. Iudeii aceştia nu sunt plăcuţi lui Dumnezeu şi sunt potrivnici tuturor oamenilor,

who both killed the Lord Jesus and the prophets, and drove us out. They are not pleasing to God, but hostile to all men,

16 c ăci ne împiedică să le vorbim neamurilor pentru a fi mântuite. Astfel, ei întotdeauna umplu măsura păcatelor lor. Dar, în cele din urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Dorinţa lui Pavel de a-i revedea pe tesaloniceni

hindering us from speaking to the Gentiles so that they may be saved; with the result that they always fill up the measure of their sins. But wrath has come upon them to the utmost.

17 F raţilor, atunci când, pentru puţin timp, am fost despărţiţi de voi, – în persoană, dar nu cu inima –, am dorit cu şi mai mare ardoare să vă vedem.

But we, brethren, having been taken away from you for a short while— in person, not in spirit—were all the more eager with great desire to see your face.

18 A m vrut să venim la voi, – cel puţin eu, Pavel, am vrut din nou şi din nou –, dar Satan ne-a împiedicat.

For we wanted to come to you—I, Paul, more than once—and yet Satan hindered us.

19 C are este nădejdea sau bucuria, sau cununa cu care ne lăudăm înaintea Domnului nostru Isus, la venirea Lui? Oare nu voi?

For who is our hope or joy or crown of exultation? Is it not even you, in the presence of our Lord Jesus at His coming?

20 Î ntr-adevăr, voi sunteţi gloria şi bucuria noastră!

For you are our glory and joy.