1 D avid a întrebat: „Se mai află în viaţă cineva din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta bunătate, din pricina lui Ionatan?“

Then David said, “Is there yet anyone left of the house of Saul, that I may show him kindness for Jonathan’s sake?”

2 F amilia lui Saul avusese un slujitor pe nume Ţiba, pe care l-au chemat la David. Regele l-a întrebat: – Tu eşti Ţiba? – Eu, slujitorul tău, sunt acela! i-a răspuns el.

Now there was a servant of the house of Saul whose name was Ziba, and they called him to David; and the king said to him, “Are you Ziba?” And he said, “ I am your servant.”

3 R egele l-a întrebat: – Se mai află în viaţă vreun bărbat din familia lui Saul, căruia să-i pot arăta o bunătate ca cea a lui Dumnezeu? – Da, unul dintre fiii lui Ionatan mai este în viaţă, însă este olog de ambele picioare, i-a răspuns Ţiba.

The king said, “Is there not yet anyone of the house of Saul to whom I may show the kindness of God?” And Ziba said to the king, “ There is still a son of Jonathan who is crippled in both feet.”

4 – Unde se află acesta? l-a mai întrebat regele. – În casa lui Machir, fiul lui Amiel, din Lo-Debar, i-a răspuns Ţiba.

So the king said to him, “Where is he?” And Ziba said to the king, “Behold, he is in the house of Machir the son of Ammiel in Lo-debar.”

5 R egele David a trimis după el şi l-a adus din Lo-Debar, din casa lui Machir, fiul lui Amiel.

Then King David sent and brought him from the house of Machir the son of Ammiel, from Lo-debar.

6 C ând Mefiboşet, fiul lui Ionatan şi nepotul lui Saul, a ajuns înaintea lui David şi-a plecat faţa şi s-a închinat. David i-a zis: – Mefiboşet! – Iată slujitorul tău! i-a răspuns el.

Mephibosheth, the son of Jonathan the son of Saul, came to David and fell on his face and prostrated himself. And David said, “Mephibosheth.” And he said, “Here is your servant!”

7 – Nu te teme, i-a zis David, căci vreau să-ţi arăt bunătate, din pricina tatălui tău, Ionatan. Am să-ţi înapoiez toate terenurile care au fost ale bunicului tău, Saul, şi vei mânca întotdeauna la masa mea.

David said to him, “Do not fear, for I will surely show kindness to you for the sake of your father Jonathan, and will restore to you all the land of your grandfather Saul; and you shall eat at my table regularly.”

8 M efiboşet i s-a închinat şi i-a zis: – Ce este slujitorul tău ca să bagi în seamă un câine mort cum sunt eu?

Again he prostrated himself and said, “What is your servant, that you should regard a dead dog like me?”

9 R egele l-a chemat apoi pe Ţiba, slujitorul lui Saul, şi i-a zis: – I-am dăruit nepotului stăpânului tău tot ceea ce aparţinuse lui Saul şi întregii sale familii.

Then the king called Saul’s servant Ziba and said to him, “ All that belonged to Saul and to all his house I have given to your master’s grandson.

10 T u, fiii tăi şi slujitorii tăi îi veţi lucra pământul şi-i veţi culege recolta pentru ca nepotul stăpânului tău să aibă ce să mănânce. Mefiboşet, nepotul stăpânului tău, va mânca întotdeauna la masa mea. Ţiba avea cincisprezece fii şi douăzeci de slujitori.

You and your sons and your servants shall cultivate the land for him, and you shall bring in the produce so that your master’s grandson may have food; nevertheless Mephibosheth your master’s grandson shall eat at my table regularly.” Now Ziba had fifteen sons and twenty servants.

11 E l i-a răspuns regelui: – Slujitorul tău va face tot ceea ce stăpânul meu, regele, i-a poruncit să facă. Astfel, Mefiboşet a mâncat la masa lui David ca unul dintre fiii acestuia.

Then Ziba said to the king, “According to all that my lord the king commands his servant so your servant will do.” So Mephibosheth ate at David’s table as one of the king’s sons.

12 M efiboşet avea un fiu tânăr pe nume Mica. Toţi cei ce locuiau în casa lui Ţiba erau slujitorii lui Mefiboşet.

Mephibosheth had a young son whose name was Mica. And all who lived in the house of Ziba were servants to Mephibosheth.

13 M efiboşet locuia la Ierusalim, fiindcă mânca întotdeauna la masa regelui. El era olog de ambele picioare.

So Mephibosheth lived in Jerusalem, for he ate at the king’s table regularly. Now he was lame in both feet.