1 D upă aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

Then he commanded his house steward, saying, “Fill the men’s sacks with food, as much as they can carry, and put each man’s money in the mouth of his sack.

2 P une cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif.

Put my cup, the silver cup, in the mouth of the sack of the youngest, and his money for the grain.” And he did as Joseph had told him.

3 C um s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor.

As soon as it was light, the men were sent away, they with their donkeys.

4 E i au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău?

They had just gone out of the city, and were not far off, when Joseph said to his house steward, “Up, follow the men; and when you overtake them, say to them, ‘Why have you repaid evil for good?

5 N u este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire ? Rău lucru aţi făcut.»“

Is not this the one from which my lord drinks and which he indeed uses for divination? You have done wrong in doing this.’”

6 C ând i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

So he overtook them and spoke these words to them.

7 – De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru!

They said to him, “Why does my lord speak such words as these? Far be it from your servants to do such a thing.

8 N oi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău?

Behold, the money which we found in the mouth of our sacks we have brought back to you from the land of Canaan. How then could we steal silver or gold from your lord’s house?

9 F ie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru.

With whomever of your servants it is found, let him die, and we also will be my lord’s slaves.”

10 – Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi.

So he said, “Now let it also be according to your words; he with whom it is found shall be my slave, and the rest of you shall be innocent.”

11 F iecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis.

Then they hurried, each man lowered his sack to the ground, and each man opened his sack.

12 E l a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin.

He searched, beginning with the oldest and ending with the youngest, and the cup was found in Benjamin’s sack.

13 A tunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate.

Then they tore their clothes, and when each man loaded his donkey, they returned to the city.

14 I uda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au plecat la pământ înaintea lui.

When Judah and his brothers came to Joseph’s house, he was still there, and they fell to the ground before him.

15 I osif i-a întrebat: – Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?

Joseph said to them, “What is this deed that you have done? Do you not know that such a man as I can indeed practice divination?”

16 I uda i-a răspuns: – Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa.

So Judah said, “What can we say to my lord? What can we speak? And how can we justify ourselves? God has found out the iniquity of your servants; behold, we are my lord’s slaves, both we and the one in whose possession the cup has been found.”

17 D ar el a zis: – Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru.

But he said, “Far be it from me to do this. The man in whose possession the cup has been found, he shall be my slave; but as for you, go up in peace to your father.”

18 A tunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis: – Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon.

Then Judah approached him, and said, “Oh my lord, may your servant please speak a word in my lord’s ears, and do not be angry with your servant; for you are equal to Pharaoh.

19 S tăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate.

My lord asked his servants, saying, ‘Have you a father or a brother?’

20 N oi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte.

We said to my lord, ‘We have an old father and a little child of his old age. Now his brother is dead, so he alone is left of his mother, and his father loves him.’

21 A tunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi.

Then you said to your servants, ‘ Bring him down to me that I may set my eyes on him.’

22 N oi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri.

But we said to my lord, ‘The lad cannot leave his father, for if he should leave his father, his father would die.’

23 D ar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa“.

You said to your servants, however, ‘ Unless your youngest brother comes down with you, you will not see my face again.’

24 C ând ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru.

Thus it came about when we went up to your servant my father, we told him the words of my lord.

25 C ând tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare,

Our father said, ‘Go back, buy us a little food.’

26 n oi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem faţa acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“.

But we said, ‘We cannot go down. If our youngest brother is with us, then we will go down; for we cannot see the man’s face unless our youngest brother is with us.’

27 A tunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii,

Your servant my father said to us, ‘You know that my wife bore me two sons;

28 d intre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci

and the one went out from me, and I said, “Surely he is torn in pieces,” and I have not seen him since.

29 ş i că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

If you take this one also from me, and harm befalls him, you will bring my gray hair down to Sheol in sorrow.’

30 D e aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat,

Now, therefore, when I come to your servant my father, and the lad is not with us, since his life is bound up in the lad’s life,

31 v a muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor.

when he sees that the lad is not with us, he will die. Thus your servants will bring the gray hair of your servant our father down to Sheol in sorrow.

32 S lujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa.

For your servant became surety for the lad to my father, saying, ‘If I do not bring him back to you, then let me bear the blame before my father forever.’

33 A stfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi.

Now, therefore, please let your servant remain instead of the lad a slave to my lord, and let the lad go up with his brothers.

34 C um să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

For how shall I go up to my father if the lad is not with me—for fear that I see the evil that would overtake my father?”