1 D upă aceea, Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Umple sacii acestor oameni cu mâncare, atât cât pot duce şi pune argintul fiecăruia la gura sacului său.

And he commanded the steward of his house, saying, “Fill the men’s sacks with food, as much as they can carry, and put each man’s money in the mouth of his sack.

2 P une cupa mea de argint la gura sacului celui mai mic, împreună cu argintul pentru grâne.“ Administratorul a făcut aşa cum i-a poruncit Iosif.

Also put my cup, the silver cup, in the mouth of the sack of the youngest, and his grain money.” So he did according to the word that Joseph had spoken.

3 C um s-a făcut dimineaţă, oamenii au fost trimişi cu măgarii lor.

As soon as the morning dawned, the men were sent away, they and their donkeys.

4 E i au ieşit din cetate, dar n-au ajuns prea departe, când Iosif i-a poruncit administratorului gospodăriei sale: „Scoală-te, urmăreşte-i pe acei oameni, iar când îi vei ajunge, întreabă-i: «De ce aţi răsplătit binele cu rău?

When they had gone out of the city, and were not yet far off, Joseph said to his steward, “Get up, follow the men; and when you overtake them, say to them, ‘Why have you repaid evil for good?

5 N u este aceasta cupa din care bea stăpânul meu şi pe care o foloseşte el pentru ghicire ? Rău lucru aţi făcut.»“

Is not this the one from which my lord drinks, and with which he indeed practices divination? You have done evil in so doing.’”

6 C ând i-a ajuns, administratorul le-a spus aceste cuvinte.

So he overtook them, and he spoke to them these same words.

7 – De ce spune stăpânul nostru aceste cuvinte? i-au răspuns ei. Nici gând ca slujitorii tăi să fi făcut acest lucru!

And they said to him, “Why does my lord say these words? Far be it from us that your servants should do such a thing.

8 N oi ţi-am adus înapoi din Canaan argintul pe care-l găsisem la gura sacilor noştri; cum să fi furat argint sau aur din palatul stăpânului tău?

Look, we brought back to you from the land of Canaan the money which we found in the mouth of our sacks. How then could we steal silver or gold from your lord’s house?

9 F ie ca acela dintre slujitorii tăi, la care va fi găsită cupa, să moară, iar noi ceilalţi să devenim sclavii stăpânului nostru.

With whomever of your servants it is found, let him die, and we also will be my lord’s slaves.”

10 – Fie aşa cum aţi spus, le-a zis el; cel la care va fi găsită cupa va fi sclavul meu, dar voi ceilalţi veţi fi consideraţi nevinovaţi.

And he said, “Now also let it be according to your words; he with whom it is found shall be my slave, and you shall be blameless.”

11 F iecare şi-a dat repede jos sacul şi l-a deschis.

Then each man speedily let down his sack to the ground, and each opened his sack.

12 E l a căutat cupa începând cu cel mai mare şi terminând cu cel mai mic, iar aceasta a fost găsită în sacul lui Beniamin.

So he searched. He began with the oldest and left off with the youngest; and the cup was found in Benjamin’s sack.

13 A tunci ei şi-au sfâşiat hainele, fiecare şi-a încărcat măgarul şi s-au întors în cetate.

Then they tore their clothes, and each man loaded his donkey and returned to the city.

14 I uda şi fraţii săi au intrat în palatul lui Iosif, pe când el era încă acolo şi s-au plecat la pământ înaintea lui.

So Judah and his brothers came to Joseph’s house, and he was still there; and they fell before him on the ground.

15 I osif i-a întrebat: – Ce înseamnă lucrul acesta pe care l-aţi făcut? Nu ştiţi că un om ca mine poate ghici?

And Joseph said to them, “What deed is this you have done? Did you not know that such a man as I can certainly practice divination?”

16 I uda i-a răspuns: – Ce putem să-i spunem stăpânului nostru? Ce putem spune? Cum să ne dezvinovăţim? Dumnezeu a descoperit vina slujitorilor tăi; suntem sclavii stăpânului nostru, noi şi cel la care a fost găsită cupa.

Then Judah said, “What shall we say to my lord? What shall we speak? Or how shall we clear ourselves? God has found out the iniquity of your servants; here we are, my lord’s slaves, both we and he also with whom the cup was found.”

17 D ar el a zis: – Nici gând să fac acest lucru! Doar cel la care a fost găsită cupa va fi sclavul meu, iar voi ceilalţi mergeţi în pace la tatăl vostru.

But he said, “Far be it from me that I should do so; the man in whose hand the cup was found, he shall be my slave. And as for you, go up in peace to your father.” Judah Intercedes for Benjamin

18 A tunci Iuda s-a apropiat de el şi i-a zis: – Stăpânul meu, te rog, dă-i voie slujitorului tău să-i spună ceva stăpânului meu şi să nu te mânii pe slujitorul tău, pentru că tu eşti ca Faraon.

Then Judah came near to him and said: “O my lord, please let your servant speak a word in my lord’s hearing, and do not let your anger burn against your servant; for you are even like Pharaoh.

19 S tăpânul meu i-a întrebat pe slujitorii săi, dacă avem tată şi dacă mai avem vreun alt frate.

My lord asked his servants, saying, ‘Have you a father or a brother?’

20 N oi i-am răspuns stăpânului nostru că avem un tată în vârstă, care mai are un fiu mai tânăr ce i s-a născut la bătrâneţe. Fratele său este mort, doar el a mai rămas dintre copiii mamei sale, iar tatăl său îl iubeşte.

And we said to my lord, ‘We have a father, an old man, and a child of his old age, who is young; his brother is dead, and he alone is left of his mother’s children, and his father loves him.’

21 A tunci tu le-ai cerut slujitorilor tăi să-l aducă la tine ca să-l vezi cu ochii tăi.

Then you said to your servants, ‘Bring him down to me, that I may set my eyes on him.’

22 N oi i-am spus stăpânului nostru că băiatul nu poate pleca de lângă tatăl său, pentru că, dacă ar pleca, tatăl său ar muri.

And we said to my lord, ‘The lad cannot leave his father, for if he should leave his father, his father would die.’

23 D ar tu le-ai spus slujitorilor tăi: „Dacă fratele nostru mai mic nu vine cu voi, nu-mi veţi mai vedea faţa“.

But you said to your servants, ‘Unless your youngest brother comes down with you, you shall see my face no more.’

24 C ând ne-am întors la slujitorul tău, tatăl meu, i-am făcut cunoscute cuvintele stăpânului nostru.

“So it was, when we went up to your servant my father, that we told him the words of my lord.

25 C ând tatăl nostru ne-a cerut să ne întoarcem şi să mai cumpărăm nişte mâncare,

And our father said, ‘Go back and buy us a little food.’

26 n oi i-am răspuns: „Nu putem merge decât dacă va veni cu noi şi fratele nostru mai mic, pentru că nu putem să vedem faţa acelui om decât dacă fratele nostru mai mic este cu noi“.

But we said, ‘We cannot go down; if our youngest brother is with us, then we will go down; for we may not see the man’s face unless our youngest brother is with us.’

27 A tunci slujitorul tău, tatăl meu, ne-a amintit ceea ce ştiam, şi anume că soţia sa i-a născut doi fii,

Then your servant my father said to us, ‘You know that my wife bore me two sons;

28 d intre care unul a plecat şi se crede că a fost sfâşiat de fiare, pentru că nu a mai fost văzut de atunci

and the one went out from me, and I said, “Surely he is torn to pieces”; and I have not seen him since.

29 ş i că, dacă i l-am lua şi pe acesta şi i se va întâmpla vreo nenorocire, cu durere îi vom coborî capul încărunţit în Locuinţa Morţilor.

But if you take this one also from me, and calamity befalls him, you shall bring down my gray hair with sorrow to the grave.’

30 D e aceea, dacă mă voi întoarce la slujitorul tău, tatăl meu, şi băiatul nu va fi cu noi, pentru că el este ataşat de băiat,

“Now therefore, when I come to your servant my father, and the lad is not with us, since his life is bound up in the lad’s life,

31 v a muri când va vedea că băiatul nu este cu noi; iar slujitorii tăi vor coborî cu durere capul încărunţit al slujitorului tău, tatăl nostru, în Locuinţa Morţilor.

it will happen, when he sees that the lad is not with us, that he will die. So your servants will bring down the gray hair of your servant our father with sorrow to the grave.

32 S lujitorul tău s-a pus garant la tatăl meu pentru băiat, promiţând că dacă nu i-l voi aduce înapoi, voi fi vinovat înaintea tatălui meu toată viaţa.

For your servant became surety for the lad to my father, saying, ‘If I do not bring him back to you, then I shall bear the blame before my father forever.’

33 A stfel dar dă-i voie, te rog, slujitorului tău să rămână ca sclav al stăpânului meu în locul băiatului şi dă-i voie băiatului să se întoarcă cu fraţii săi.

Now therefore, please let your servant remain instead of the lad as a slave to my lord, and let the lad go up with his brothers.

34 C um să mă întorc la tatăl meu dacă băiatul nu este cu mine? Să nu văd durerea care va veni asupra tatălui meu!

For how shall I go up to my father if the lad is not with me, lest perhaps I see the evil that would come upon my father?”