1 I ată cuvântul spus lui Ieremia cu privire la toţi iudeii care locuiau în ţara Egiptului – la Migdol, la Tahpanhes, la Nof şi în ţara Patros:

The word that came to Jeremiah concerning all the Jews who dwell in the land of Egypt, who dwell at Migdol, at Tahpanhes, at Noph, and in the country of Pathros, saying,

2 „ Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Aţi văzut toate nenorocirile pe care le-am adus asupra Ierusalimului şi asupra tuturor cetăţilor lui Iuda. Astăzi ele au ajuns doar un loc pustiu, unde nu mai locuieşte nimeni,

“Thus says the Lord of hosts, the God of Israel: ‘You have seen all the calamity that I have brought on Jerusalem and on all the cities of Judah; and behold, this day they are a desolation, and no one dwells in them,

3 d in cauza răutăţii lor. Ei M-au provocat la mânie, ducându-se să ardă tămâie şi să slujească altor dumnezei, pe care nu i-au cunoscut nici ei, nici voi, nici strămoşii voştri.

because of their wickedness which they have committed to provoke Me to anger, in that they went to burn incense and to serve other gods whom they did not know, they nor you nor your fathers.

4 D eşi i-am trimis iarăşi şi iarăşi pe toţi slujitorii Mei, profeţii, să le spună: ‘Să nu săvârşiţi aceste urâciuni pe care Eu le urăsc!’,

However I have sent to you all My servants the prophets, rising early and sending them, saying, “Oh, do not do this abominable thing that I hate!”

5 e i nu M-au ascultat şi nu au luat aminte; nu s-au întors de la răutatea lor şi n-au încetat să ardă tămâie altor dumnezei.

But they did not listen or incline their ear to turn from their wickedness, to burn no incense to other gods.

6 D e aceea, furia Mea s-a revărsat şi mânia Mea a izbucnit în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, care au devenit în ziua de azi o ruină şi un loc pustiu.»

So My fury and My anger were poured out and kindled in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem; and they are wasted and desolate, as it is this day.’

7 A cum, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «De ce vă faceţi singuri un rău aşa de mare, nimicind astfel din mijlocul lui Iuda bărbaţi, femei, copii şi prunci, şi rămânând fără nici o rămăşiţă?

“Now therefore, thus says the Lord, the God of hosts, the God of Israel: ‘Why do you commit this great evil against yourselves, to cut off from you man and woman, child and infant, out of Judah, leaving none to remain,

8 D e ce Mă provocaţi la mânie prin lucrarea mâinilor voastre, arzând tămâie altor dumnezei, în ţara Egiptului, unde v-aţi dus să locuiţi? Vă veţi distruge singuri şi veţi deveni o pricină de blestem şi de dispreţ printre toate neamurile pământului.

in that you provoke Me to wrath with the works of your hands, burning incense to other gods in the land of Egypt where you have gone to dwell, that you may cut yourselves off and be a curse and a reproach among all the nations of the earth?

9 A ţi uitat relele strămoşilor voştri, relele regilor şi ale reginelor lui Iuda şi relele pe care le-aţi săvârşit voi şi soţiile voastre în ţara lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului?

Have you forgotten the wickedness of your fathers, the wickedness of the kings of Judah, the wickedness of their wives, your own wickedness, and the wickedness of your wives, which they committed in the land of Judah and in the streets of Jerusalem?

10 P ână în ziua de azi ei nu s-au smerit, nu s-au temut şi nu au urmat Legea Mea şi poruncile pe care le-am pus înaintea voastră şi înaintea strămoşilor voştri.»

They have not been humbled, to this day, nor have they feared; they have not walked in My law or in My statutes that I set before you and your fathers.’

11 D e aceea, aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: «Iată, Îmi îndrept faţa împotriva voastră ca să vă fac rău şi să nimicesc întreg Iuda.

“Therefore thus says the Lord of hosts, the God of Israel: ‘Behold, I will set My face against you for catastrophe and for cutting off all Judah.

12 V oi îndepărta rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus în ţara Egiptului să locuiască acolo. Vor pieri cu toţii în ţara Egiptului: vor fi ucişi de sabie sau de foamete. De la cel mai mic până la cel mai mare vor fi ucişi de sabie sau de foamete. Vor deveni o pricină de scârbă şi de groază, o pricină de blestem şi de dispreţ.

And I will take the remnant of Judah who have set their faces to go into the land of Egypt to dwell there, and they shall all be consumed and fall in the land of Egypt. They shall be consumed by the sword and by famine. They shall die, from the least to the greatest, by the sword and by famine; and they shall be an oath, an astonishment, a curse and a reproach!

13 Î i voi pedepsi pe cei ce locuiesc în ţara Egiptului cu sabie, cu foamete şi cu molimă, aşa cum am pedepsit şi Ierusalimul.

For I will punish those who dwell in the land of Egypt, as I have punished Jerusalem, by the sword, by famine, and by pestilence,

14 N ici unul din rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, nu va scăpa cu viaţă ca să se întoarcă iarăşi în ţara lui Iuda, deşi va dori să se întoarcă şi să trăiască. Nu se vor mai întoarce decât câţiva care vor scăpa.»“

so that none of the remnant of Judah who have gone into the land of Egypt to dwell there shall escape or survive, lest they return to the land of Judah, to which they desire to return and dwell. For none shall return except those who escape.’”

15 A tunci, toţi bărbaţii care ştiau că soţiile lor ardeau tămâie altor dumnezei, împreună cu toate femeile care erau prezente – o mare mulţime – şi cu întreg poporul care locuia în ţara Egiptului şi în Patros, i-au răspuns lui Ieremia:

Then all the men who knew that their wives had burned incense to other gods, with all the women who stood by, a great multitude, and all the people who dwelt in the land of Egypt, in Pathros, answered Jeremiah, saying:

16 – Nu vom asculta de mesajul pe care ni l-ai rostit în Numele Domnului,

“ As for the word that you have spoken to us in the name of the Lord, we will not listen to you!

17 c i, cu siguranţă, vom face ceea ce am promis: vom arde tămâie împărătesei cerului şi vom vărsa în cinstea ei jertfe de băutură, aşa cum am mai făcut atât noi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii noştri în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului. Atunci aveam destulă mâncare, eram fericiţi şi nu vedeam nici o nenorocire.

But we will certainly do whatever has gone out of our own mouth, to burn incense to the queen of heaven and pour out drink offerings to her, as we have done, we and our fathers, our kings and our princes, in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem. For then we had plenty of food, were well-off, and saw no trouble.

18 D ar, de când am încetat să aducem tămâie împărătesei cerului şi să vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, am dus lipsă de toate şi am fost ucişi de sabie şi de foamete.

But since we stopped burning incense to the queen of heaven and pouring out drink offerings to her, we have lacked everything and have been consumed by the sword and by famine.”

19 F emeile au adăugat: – Când ardem tămâie împărătesei cerului şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei, nu ştiu oare şi bărbaţii noştri că facem turte după chipul ei şi vărsăm jertfe de băutură în cinstea ei?

The women also said, “And when we burned incense to the queen of heaven and poured out drink offerings to her, did we make cakes for her, to worship her, and pour out drink offerings to her without our husbands’ permission? ”

20 A tunci Ieremia a răspuns întregului popor – bărbaţilor şi femeilor – care-i dăduse acest răspuns:

Then Jeremiah spoke to all the people—the men, the women, and all the people who had given him that answer—saying:

21 – Oare nu Şi-a adus aminte Domnul şi nu s-a gândit la tămâia pe care aţi ars-o în cetăţile lui Iuda şi pe străzile Ierusalimului, atât voi, cât şi strămoşii, regii şi conducătorii voştri împreună cu întreg poporul?

“The incense that you burned in the cities of Judah and in the streets of Jerusalem, you and your fathers, your kings and your princes, and the people of the land, did not the Lord remember them, and did it not come into His mind?

22 C ând Domnul nu a mai suferit lucrul acesta, din cauza răutăţii practicilor voastre şi a urâciunilor pe care le-aţi săvârşit, ţara voastră a devenit o pricină de groază şi de blestem, un loc pustiit şi fără locuitori, aşa cum este astăzi.

So the Lord could no longer bear it, because of the evil of your doings and because of the abominations which you committed. Therefore your land is a desolation, an astonishment, a curse, and without an inhabitant, as it is this day.

23 T ocmai pentru că aţi ars tămâie şi aţi păcătuit împotriva Domnului, pentru că nu aţi ascultat de glasul Domnului şi nu aţi păzit Legea, hotărârile şi mărturiile Lui, de aceea a venit peste voi această nenorocire pe care o vedeţi astăzi.

Because you have burned incense and because you have sinned against the Lord, and have not obeyed the voice of the Lord or walked in His law, in His statutes or in His testimonies, therefore this calamity has happened to you, as at this day.”

24 I eremia a mai zis întregului popor şi tuturor femeilor: – Ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care sunteţi în ţara Egiptului.

Moreover Jeremiah said to all the people and to all the women, “Hear the word of the Lord, all Judah who are in the land of Egypt!

25 A şa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel: „Voi şi soţiile voastre aţi împlinit cu mâinile voastre promisiunea pe care aţi făcut-o spunând că veţi arde tămâie împărătesei cerului şi veţi vărsa jertfe de băutură în cinstea ei. Acum dar împliniţi promisiunile pe care le-aţi făcut şi îndepliniţi-vă juruinţele!“

Thus says the Lord of hosts, the God of Israel, saying: ‘You and your wives have spoken with your mouths and fulfilled with your hands, saying, “We will surely keep our vows that we have made, to burn incense to the queen of heaven and pour out drink offerings to her.” You will surely keep your vows and perform your vows!’

26 D ar ascultaţi Cuvântul Domnului, voi, toţi cei din Iuda, care locuiţi în ţara Egiptului: „Jur pe Numele Meu cel mare, zice Domnul, că nimeni din Iuda, dintre cei care locuiesc în ţara Egiptului, nu va mai chema Numele Meu, nici nu va mai jura zicând «Viu este Stăpânul Domn!»

Therefore hear the word of the Lord, all Judah who dwell in the land of Egypt: ‘Behold, I have sworn by My great name,’ says the Lord, ‘that My name shall no more be named in the mouth of any man of Judah in all the land of Egypt, saying, “The Lord God lives.”

27 C ăci Eu veghez asupra lor să le fac rău şi nu bine; toţi cei din Iuda, care sunt în ţara Egiptului, vor fi nimiciţi de sabie şi de foamete până vor muri cu toţii.

Behold, I will watch over them for adversity and not for good. And all the men of Judah who are in the land of Egypt shall be consumed by the sword and by famine, until there is an end to them.

28 C ei care vor scăpa de sabie şi se vor întoarce din ţara Egiptului în ţara lui Iuda vor fi doar câţiva. Atunci toată rămăşiţa lui Iuda, care s-a dus să locuiască în ţara Egiptului, va cunoaşte care cuvânt se va împlini: al Meu sau al lor.

Yet a small number who escape the sword shall return from the land of Egypt to the land of Judah; and all the remnant of Judah, who have gone to the land of Egypt to dwell there, shall know whose words will stand, Mine or theirs.

29 S emnul, după care veţi cunoaşte că Eu vă voi pedepsi în locul acesta, zice Domnul, şi după care veţi şti că planurile Mele de a vă distruge se vor împlini, este următorul, zice Domnul:

And this shall be a sign to you,’ says the Lord, ‘that I will punish you in this place, that you may know that My words will surely stand against you for adversity.’

30 î l voi da pe faraonul Hofra, monarhul Egiptului, în mâinile duşmanilor lui şi în mâinile celor ce caută să-i ia viaţa, tot aşa cum l-am dat şi pe Zedechia, regele lui Iuda, în mâinile duşmanului său Nebucadneţar, împăratul Babilonului, care căuta să-i ia viaţa.“

“Thus says the Lord: ‘Behold, I will give Pharaoh Hophra king of Egypt into the hand of his enemies and into the hand of those who seek his life, as I gave Zedekiah king of Judah into the hand of Nebuchadnezzar king of Babylon, his enemy who sought his life.’”