1 E ra un bărbat din Ramatayim-Ţofim, din ţinutul muntos al lui Efraim, numit Elkana. El era fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, şi era efratit.

Now there was a certain man of Ramathaim Zophim, of the mountains of Ephraim, and his name was Elkanah the son of Jeroham, the son of Elihu, the son of Tohu, the son of Zuph, an Ephraimite.

2 E l avea două soţii. Numele celei dintâi era Ana, iar numele celei de-a doua era Penina. Penina avea copii, dar Ana nu avea.

And he had two wives: the name of one was Hannah, and the name of the other Peninnah. Peninnah had children, but Hannah had no children.

3 Î n fiecare an, bărbatul acesta se ducea din cetatea sa la Şilo ca să se închine şi să aducă jertfe Domnului Oştirilor. Acolo slujeau ca preoţi ai Domnului cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas.

This man went up from his city yearly to worship and sacrifice to the Lord of hosts in Shiloh. Also the two sons of Eli, Hophni and Phinehas, the priests of the Lord, were there.

4 Î n ziua în care Elkana aducea jertfa, el dădea câte o parte soţiei sale, Penina, şi tuturor fiilor şi fiicelor pe care le avea de la ea,

And whenever the time came for Elkanah to make an offering, he would give portions to Peninnah his wife and to all her sons and daughters.

5 d ar Anei îi dădea o parte mai aleasă fiindcă o iubea. Domnul însă o făcuse stearpă.

But to Hannah he would give a double portion, for he loved Hannah, although the Lord had closed her womb.

6 P otrivnica ei obişnuia s-o necăjească ca s-o facă să se mânie din cauză că Domnul o făcuse stearpă.

And her rival also provoked her severely, to make her miserable, because the Lord had closed her womb.

7 P otrivnica ei făcea lucrul acesta în fiecare an. Ori de câte ori se ducea Ana la Casa Domnului, ea o necăjea în felul acesta, iar Ana plângea şi nu mânca nimic.

So it was, year by year, when she went up to the house of the Lord, that she provoked her; therefore she wept and did not eat. Hannah’s Vow

8 A tunci Elkana, bărbatul ei, îi spunea: „Ana, de ce plângi şi nu mănânci şi de ce îţi este mâhnită inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decât zece fii?“

Then Elkanah her husband said to her, “Hannah, why do you weep? Why do you not eat? And why is your heart grieved? Am I not better to you than ten sons?”

9 O dată, după ce a mâncat şi a băut la Şilo, Ana s-a ridicat de la locul ei. Preotul Eli şedea pe scaunul său, lângă uşorul porţii Templului Domnului.

So Hannah arose after they had finished eating and drinking in Shiloh. Now Eli the priest was sitting on the seat by the doorpost of the tabernacle of the Lord.

10 E a a început să se roage Domnului cu sufletul amărât şi plângând cu amar.

And she was in bitterness of soul, and prayed to the Lord and wept in anguish.

11 A făcut următorul jurământ, spunând: „ Doamne al Oştirilor, dacă, într-adevăr, vei privi la suferinţa slujitoarei Tale, dacă Îţi vei aduce aminte de mine şi n-o vei uita pe slujitoarea Ta şi dacă-i vei da slujitoarei Tale un fiu, atunci îl voi dărui Domnului pentru toate zilele vieţii lui, iar briciul nu va trece peste capul lui.“

Then she made a vow and said, “O Lord of hosts, if You will indeed look on the affliction of Your maidservant and remember me, and not forget Your maidservant, but will give Your maidservant a male child, then I will give him to the Lord all the days of his life, and no razor shall come upon his head.”

12 F iindcă ea stătea mult în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu atenţie la gura ei.

And it happened, as she continued praying before the Lord, that Eli watched her mouth.

13 A na vorbea în inima ei şi numai buzele i se mişcau, fără să i se audă vocea. Atunci Eli, crezând că este beată,

Now Hannah spoke in her heart; only her lips moved, but her voice was not heard. Therefore Eli thought she was drunk.

14 i -a vorbit astfel: – Femeie, cât timp vei mai fi beată? Lasă-te de vin!

So Eli said to her, “How long will you be drunk? Put your wine away from you!”

15 A na i-a răspuns: – Stăpânul meu, nu sunt beată, ci sunt o femeie cu duhul întristat. N-am băut nici vin şi nici băutură tare, ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.

But Hannah answered and said, “No, my lord, I am a woman of sorrowful spirit. I have drunk neither wine nor intoxicating drink, but have poured out my soul before the Lord.

16 S ă nu o consideri pe slujitoarea ta drept o femeie stricată, căci din prea multa mea durere şi supărare am vorbit până acum.

“Do not consider your maidservant a wicked woman, for out of the abundance of my complaint and grief I have spoken until now.”

17 A tunci Eli i-a zis: – Mergi în pace şi Dumnezeul lui Israel să răspundă cererii pe care I-ai făcut-o.

Then Eli answered and said, “Go in peace, and the God of Israel grant your petition which you have asked of Him.”

18 A na i-a răspuns: – Fie ca slujitoarea ta să găsească bunăvoinţă la tine! Spunând acestea, femeia a plecat. A început să mănânce şi faţa ei n-a mai fost mâhnită.

And she said, “Let your maidservant find favor in your sight.” So the woman went her way and ate, and her face was no longer sad. Samuel Is Born and Dedicated

19 Î n dimineaţa următoare s-au trezit devreme cu toţii, s-au închinat înaintea Domnului, după care s-au întors acasă, în Rama. Elkana a cunoscut-o pe soţia sa, iar Domnul Şi-a adus aminte de ea.

Then they rose early in the morning and worshiped before the Lord, and returned and came to their house at Ramah. And Elkanah knew Hannah his wife, and the Lord remembered her.

20 A stfel, după o vreme, Ana a rămas însărcinată şi a născut un băiat pe care l-a numit Samuel, căci ea spunea: „De la Domnul l-am cerut.“

So it came to pass in the process of time that Hannah conceived and bore a son, and called his name Samuel, saying, “Because I have asked for him from the Lord.”

21 E lkana a plecat cu toată familia lui ca să aducă Domnului jertfa anuală şi ca să-şi împlinească jurământul.

Now the man Elkanah and all his house went up to offer to the Lord the yearly sacrifice and his vow.

22 A na însă nu s-a dus, ci i-a spus soţului ei: – După ce-l voi înţărca pe băiat, îl voi aduce şi-l voi înfăţişa înaintea Domnului, unde va locui pentru totdeauna.

But Hannah did not go up, for she said to her husband, “ Not until the child is weaned; then I will take him, that he may appear before the Lord and remain there forever.”

23 E lkana, soţul ei, i-a răspuns: – Fă ceea ce crezi că este bine! Rămâi până îl vei înţărca. Fie numai ca Domnul să-Şi împlinească cuvântul! Femeia a rămas şi a alăptat copilul până l-a înţărcat.

So Elkanah her husband said to her, “Do what seems best to you; wait until you have weaned him. Only let the Lord establish His word.” Then the woman stayed and nursed her son until she had weaned him.

24 D upă ce l-a înţărcat pe băiat, l-a luat cu ea, împreună cu un taur de trei ani, o efă de făină şi un burduf cu vin şi l-a adus la Casa Domnului, în Şilo; copilul era mic.

Now when she had weaned him, she took him up with her, with three bulls, one ephah of flour, and a skin of wine, and brought him to the house of the Lord in Shiloh. And the child was young.

25 D upă ce au jertfit taurul, l-au adus pe băiat la Eli.

Then they slaughtered a bull, and brought the child to Eli.

26 A na i-a zis lui Eli: – Oh, stăpânul meu! Viu este sufletul tău că eu sunt femeia care stătea aici, lângă tine, rugându-se Domnului.

And she said, “O my lord! As your soul lives, my lord, I am the woman who stood by you here, praying to the Lord.

27 P entru copilul acesta mă rugam, iar Domnul mi-a dăruit ceea ce am cerut de la El.

For this child I prayed, and the Lord has granted me my petition which I asked of Him.

28 D e aceea îl dăruiesc Domnului. Pentru toate zilele vieţii lui, el va fi dăruit Domnului. Ei s-au închinat acolo Domnului.

Therefore I also have lent him to the Lord; as long as he lives he shall be lent to the Lord.” So they worshiped the Lord there.