1 Î n vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,

“At that time,” says the Lord, “they shall bring out the bones of the kings of Judah, and the bones of its princes, and the bones of the priests, and the bones of the prophets, and the bones of the inhabitants of Jerusalem, out of their graves.

2 v or fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

They shall spread them before the sun and the moon and all the host of heaven, which they have loved and which they have served and after which they have walked, which they have sought and which they have worshiped. They shall not be gathered nor buried; they shall be like refuse on the face of the earth.

3 Î n toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“ Păcat şi pedeapsă

Then death shall be chosen rather than life by all the residue of those who remain of this evil family, who remain in all the places where I have driven them,” says the Lord of hosts. The Peril of False Teaching

4 „ Spune-le că aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?

“Moreover you shall say to them, ‘Thus says the Lord: “Will they fall and not rise? Will one turn away and not return?

5 D e ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie şi refuză să se întoarcă?

Why has this people slidden back, Jerusalem, in a perpetual backsliding? They hold fast to deceit, They refuse to return.

6 A m ascultat cu atenţie, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.

I listened and heard, But they do not speak aright. No man repented of his wickedness, Saying, ‘What have I done?’ Everyone turned to his own course, As the horse rushes into the battle.

7 P ână şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte porunca Domnului.

“Even the stork in the heavens Knows her appointed times; And the turtledove, the swift, and the swallow Observe the time of their coming. But My people do not know the judgment of the Lord.

8 C um puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?

“How can you say, ‘We are wise, And the law of the Lord is with us’? Look, the false pen of the scribe certainly works falsehood.

9 Î nţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei?

The wise men are ashamed, They are dismayed and taken. Behold, they have rejected the word of the Lord; So what wisdom do they have?

10 D e aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi şi terenurile lor altor proprietari. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

Therefore I will give their wives to others, And their fields to those who will inherit them; Because from the least even to the greatest Everyone is given to covetousness; From the prophet even to the priest Everyone deals falsely.

11 E i leagă în mod uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

For they have healed the hurt of the daughter of My people slightly, Saying, ‘Peace, peace!’ When there is no peace.

12 L e este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

Were they ashamed when they had committed abomination? No! They were not at all ashamed, Nor did they know how to blush. Therefore they shall fall among those who fall; In the time of their punishment They shall be cast down,” says the Lord.

13 V oi face să le înceteze recolta, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji. Ceea ce le-am dat va fi luat de la ei. »“

“I will surely consume them,” says the Lord. “No grapes shall be on the vine, Nor figs on the fig tree, And the leaf shall fade; And the things I have given them shall pass away from them.”’”

14 „ De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în cetăţile fortificate şi să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

“Why do we sit still? Assemble yourselves, And let us enter the fortified cities, And let us be silent there. For the Lord our God has put us to silence And given us water of gall to drink, Because we have sinned against the Lord.

15 A şteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare.

“ We looked for peace, but no good came; And for a time of health, and there was trouble!

16 G âfâitul cailor duşmanilor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată ţara; au venit să devoreze ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

The snorting of His horses was heard from Dan. The whole land trembled at the sound of the neighing of His strong ones; For they have come and devoured the land and all that is in it, The city and those who dwell in it.”

17 „ Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

“For behold, I will send serpents among you, Vipers which cannot be charmed, And they shall bite you,” says the Lord. The Prophet Mourns for the People

18 „ Durerea mea nu are leac! Inima îmi este sleită în mine!

I would comfort myself in sorrow; My heart is faint in me.

19 I ată, strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

Listen! The voice, The cry of the daughter of my people From a far country: “ Is not the Lord in Zion? Is not her King in her?” “Why have they provoked Me to anger With their carved images— With foreign idols?”

20 „ Secerişul a trecut, vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviţi.

“The harvest is past, The summer is ended, And we are not saved!”

21 S unt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

For the hurt of the daughter of my people I am hurt. I am mourning; Astonishment has taken hold of me.

22 N u este nici un balsam vindecător în Ghilad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

Is there no balm in Gilead, Is there no physician there? Why then is there no recovery For the health of the daughter of my people?