1 Î n vremea aceea, zice Domnul, osemintele regilor şi ale conducătorilor lui Iuda, osemintele preoţilor şi ale profeţilor şi osemintele locuitorilor Ierusalimului vor fi scoase din mormintele lor,

“En aquel tiempo,” declara el Señor, “sacarán de sus tumbas los huesos de los reyes de Judá, los huesos de sus príncipes, los huesos de los sacerdotes, los huesos de los profetas y los huesos de los habitantes de Jerusalén;

2 v or fi întinse în faţa soarelui, a lunii şi a întregii oştiri a cerului, a acelora pe care ei i-au iubit, i-au slujit, i-au urmat, i-au căutat şi s-au închinat înaintea lor. Nu vor mai fi adunate, nici îngropate, ci vor fi un gunoi pe faţa pământului.

los esparcirán al sol, a la luna y a todo el ejército del cielo, a quienes amaron y sirvieron, y a quienes siguieron, a quienes buscaron y adoraron. No serán recogidos ni enterrados; serán como estiércol sobre la superficie de la tierra.

3 Î n toate locurile unde îi voi izgoni, toţi cei ce vor supravieţui din acest neam rău vor prefera mai degrabă moartea decât viaţa, zice Domnul Oştirilor.“ Păcat şi pedeapsă

La muerte será escogida en lugar de la vida por todo el remanente que quede de este linaje malvado, los que queden en todos los lugares adonde los he arrojado,” declara el Señor de los ejércitos.

4 „ Spune-le că aşa vorbeşte Domnul: «Cine cade şi nu se mai ridică? Cine se abate din drum fără să se întoarcă iarăşi?

“Y les dirás: ‘Así dice el Señor: “Los que caen ¿no se levantan ? El que se desvía ¿no se arrepiente ?

5 D e ce atunci cei din poporul acesta se abat din drum, iar Ierusalimul stăruie în apostazie? Ei se întăresc tot mai mult în înşelătorie şi refuză să se întoarcă?

¿Por qué entonces este pueblo, Jerusalén, Se ha desviado en continua apostasía ? Se aferran al engaño, Rehúsan volver.

6 A m ascultat cu atenţie, dar ei nu rostesc ceea ce este drept. Nici unuia nu-i pare rău de răul lui şi nu se întreabă: ‘Ce am făcut?’. Toţi îşi încep din nou alergarea, ca un cal care se aruncă în luptă.

He escuchado y oído, Han hablado lo que no es recto; Ninguno se arrepiente de su maldad, Diciendo: ‘¿Qué he hecho?’ Cada cual vuelve a su carrera, Como caballo que se lanza en la batalla.

7 P ână şi barza îşi cunoaşte timpul ei pe ceruri; turturica, lăstunul şi cocorul iau aminte la timpul când trebuie să vină. Dar poporul Meu nu cunoaşte porunca Domnului.

Aun la cigüeña en el cielo Conoce sus estaciones, Y la tórtola, la golondrina y la grulla Guardan la época de sus migraciones; Pero Mi pueblo no conoce La ordenanza del Señor.

8 C um puteţi spune: ‘Suntem înţelepţi, căci avem Legea Domnului!’, când, de fapt, pana mincinoasă a scribilor a transformat-o într-o minciună?

¿Cómo pueden decir: ‘Somos sabios, Y la ley del Señor está con nosotros,’ Cuando la ha cambiado en mentira La pluma mentirosa de los escribas?

9 Î nţelepţii sunt daţi de ruşine, sunt îngroziţi şi capturaţi. De vreme ce au respins Cuvântul Domnului, ce fel de înţelepciune au ei?

Los sabios son avergonzados, Están abatidos y atrapados; Ellos han desechado la palabra del Señor, ¿Y qué clase de sabiduría tienen?

10 D e aceea, pe soţiile lor le voi da altor bărbaţi şi terenurile lor altor proprietari. Căci, de la cel mai mic până la cel mai mare, toţi sunt lacomi de câştig; de la profet până la preot, toţi înşală.

Por tanto, daré sus mujeres a otros, Y sus campos a nuevos dueños; Porque desde el menor hasta el mayor Todos ellos codician ganancias; Desde el profeta hasta el sacerdote Todos practican el engaño.

11 E i leagă în mod uşuratic rana fiicei poporului Meu, zicând: ‘Pace, pace!’, când nu este pace.

Curan a la ligera el quebranto de la hija de Mi pueblo, Diciendo: ‘Paz, paz,’ Pero no hay paz.

12 L e este lor ruşine de urâciunile pe care le săvârşesc? Nu, nu le este ruşine deloc; nici măcar nu ştiu să roşească. De aceea, vor cădea împreună cu cei ce cad şi vor fi răsturnaţi, când vor fi pedepsiţi, zice Domnul.

¿Se han avergonzado de la abominación que han cometido? Ciertamente no se han avergonzado, Tampoco han sabido ruborizarse. Por tanto caerán entre los que caigan, En la hora de su castigo serán derribados,” dice el Señor.

13 V oi face să le înceteze recolta, zice Domnul. Nu vor mai fi struguri în vie, nu vor mai fi smochine în smochin, iar frunzele se vor veşteji. Ceea ce le-am dat va fi luat de la ei. »“

“Ciertamente los destruiré,” declara el Señor; “No habrá uvas en la vid, Ni higos en la higuera, Y la hoja se marchitará; Lo que les he dado, les será quitado.”’”

14 „ De ce mai staţi în aşteptare? Adunaţi-vă! Să intrăm în cetăţile fortificate şi să pierim acolo! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, ne-a condamnat la moarte şi ne dă să bem ape otrăvite, pentru că am păcătuit împotriva Lui.

¿Por qué estamos aún sentados? Congréguense, y entremos en las ciudades fortificadas, Y perezcamos allí, Pues el Señor nuestro Dios nos hace perecer Y nos ha dado a beber agua envenenada, Porque hemos pecado contra el Señor.

15 A şteptam pacea, dar n-a venit nimic bun; aşteptam un timp de vindecare, dar iată că vine numai teroare.

Esperábamos paz, pero no vino ningún bien; Tiempo de curación, pero sobrevino terror.

16 G âfâitul cailor duşmanilor se aude din Dan; la nechezatul armăsarilor lor se cutremură toată ţara; au venit să devoreze ţara şi tot ce cuprinde ea, cetatea şi pe cei ce locuiesc în ea.“

Desde Dan se oye el resoplido de sus caballos; Al sonido de los relinchos de sus corceles, Tiembla toda la tierra; Vienen y devoran la tierra y cuanto hay en ella, La ciudad y los que en ella habitan.

17 „ Iată, voi trimite printre voi nişte şerpi veninoşi, nişte vipere care nu pot fi vrăjite şi care vă vor muşca, zice Domnul.“

“Porque Yo envío contra ustedes serpientes, áspides contra los cuales no hay encantamiento, Y los morderán,” declara el Señor. Lamento sobre Sion

18 „ Durerea mea nu are leac! Inima îmi este sleită în mine!

Mi tristeza no tiene remedio, Mi corazón desfallece en mí.

19 I ată, strigătul fiicei poporului meu răsună dintr-o ţară îndepărtată: «Nu mai este Domnul în Sion? Nu mai este Împăratul lui acolo?»“ „De ce M-au provocat la mânie prin chipurile lor cioplite, prin idolii lor străini ce nu sunt de nici un folos?“

La voz del clamor de la hija de mi pueblo desde una tierra lejana es esta: “¿No está el Señor en Sion? ¿No está su rey en ella?” “¿Por qué Me han provocado con sus imágenes talladas, con ídolos extranjeros ?”

20 „ Secerişul a trecut, vara s-a terminat, iar noi tot nu suntem izbăviţi.

“Pasó la siega, terminó el verano, Y nosotros no hemos sido salvados.”

21 S unt zdrobit de durerea fiicei poporului meu; jelesc, iar spaima mă cuprinde.

Por el quebrantamiento de la hija de mi pueblo estoy quebrantado; Ando enlutado, el espanto se ha apoderado de mí.

22 N u este nici un balsam vindecător în Ghilad? Nu este nici un doctor acolo? De ce nu este vindecare pentru rana fiicei poporului meu?

¿No hay bálsamo en Galaad ? ¿No médico hay allí? ¿Por qué, pues, no se ha restablecido la salud de la hija de mi pueblo ?