1 A scultaţi cuvântul acesta pe care-l rostesc cu privire la voi, un cântec de jale pentru Casa lui Israel!

Oigan esta palabra que yo pronuncio como lamentación sobre ustedes, casa de Israel.

2 A căzut fecioara lui Israel şi niciodată nu se va mai ridica! A fost părăsită în propria-i ţară şi nu este nimeni care s-o ridice!

Ha caído, no volverá a levantarse La virgen de Israel. Abandonada yace en su tierra, No hay quien la levante.

3 C ăci aşa vorbeşte Stăpânul Domn: «Cetatea care scotea o mie de luptători pentru Casa lui Israel va rămâne doar cu o sută, iar cea care scotea o sută va rămâne doar cu zece.»

Porque así dice el Señor Dios: “La ciudad que sale con mil, Se quedará con cien; Y la que sale con cien, Se quedará con diez en la casa de Israel.”

4 A şa vorbeşte Domnul către Casa lui Israel: «Căutaţi-Mă, ca să trăiţi!

Porque así dice el Señor a la casa de Israel: “Búsquenme, y vivirán.

5 N u căutaţi Betelul, nu vă duceţi la Ghilgal şi nu treceţi la Beer-Şeba, căci Ghilgalul va merge cu siguranţă în captivitate, iar Betelul va ajunge în nenorocire.

Pero no busquen a Betel (Casa de Dios), Ni vayan a Gilgal, Ni pasen a Beerseba; Porque ciertamente Gilgal será llevada cautiva, Y Betel caerá en desgracia.

6 C ăutaţi-L pe Domnul, ca să trăiţi, ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif ca un foc şi să o mistuie, fără să fie nimeni în Betel care să stingă focul.»

Busquen al Señor y vivirán, No sea que El les caiga como fuego, oh casa de José, Y consuma a Betel sin que haya quien lo apague;

7 E i sunt cei ce prefac judecata în pelin şi aruncă dreptatea la pământ!

Consuma a los que convierten el juicio en ajenjo Y echan por tierra la justicia.”

8 E l însă este Cel Ce a făcut Pleiadele şi Orionul, Cel Ce preface întunericul în dimineaţă şi preschimbă ziua în noapte, Cel Ce cheamă apele mării şi le varsă pe suprafaţa pământului – Domnul este Numele Lui!

El que hizo las Pléyades y el Orión, Cambia las densas tinieblas en aurora, Y hace oscurecer el día en noche; El que llama a las aguas del mar, Y las derrama sobre la superficie de la tierra: El Señor es Su nombre.

9 E l aduce într-o clipă prăpădul peste cel tare şi face să vină devastarea peste fortăreaţă.

El es quien desencadena destrucción sobre el fuerte, Y hace que la ruina venga sobre la fortaleza.

10 E i îl urăsc pe cel ce decide la poarta cetăţii şi le este scârbă de cel ce vorbeşte cu corectitudine.

Ellos odian en la puerta (de la ciudad) al que reprende, Y aborrecen al que habla con integridad.

11 D e aceea, pentru că l-aţi călcat în picioare pe cel sărac şi aţi luat de la el taxe în grâne, chiar dacă aţi construit case de piatră, nu veţi locui în ele; chiar dacă aţi sădit vii plăcute, nu veţi bea din vinul lor!

Por tanto, ya que imponen fuertes impuestos sobre el pobre Y exigen de él tributo de grano, Las casas de piedra labrada que han edificado, No las habitarán; Han plantado viñas escogidas, pero no beberán su vino.

12 C ăci Eu ştiu cât de multe sunt nelegiuirile voastre şi cât de mari sunt păcatele voastre! Voi îl asupriţi pe cel drept, luaţi mită şi îi nedreptăţiţi pe cei nevoiaşi la poarta cetăţii.

Pues yo sé que muchas son sus transgresiones y graves sus pecados: Oprimen al justo, aceptan soborno Y rechazan a los pobres en la puerta (de la ciudad).

13 D e aceea, în vremuri ca acestea, cel prudent rămâne tăcut, căci sunt vremuri rele.

Por tanto, el prudente se calla en ese tiempo, pues es tiempo malo.

14 C ăutaţi binele, şi nu răul, ca să trăiţi! Astfel Domnul, Dumnezeul Oştirilor, va fi cu voi, aşa cum spuneţi că este!

Busquen lo bueno y no lo malo, para que vivan; Y así sea con ustedes el Señor, Dios de los ejércitos. ¡Tal como han dicho!

15 U râţi răul, iubiţi binele şi statorniciţi dreptatea la poarta cetăţii! Poate că Domnul, Dumnezeul Oştirilor, va arăta bunăvoinţă faţă de rămăşiţa lui Iosif.

Aborrezcan el mal, amen el bien, Y establezcan la justicia (el derecho) en la puerta (de la ciudad). Tal vez el Señor, Dios de los ejércitos, Sea misericordioso con el remanente de José.

16 D e aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Stăpânul: «În toate pieţele va fi jale şi pe toate uliţele oamenii vor zice: ‘Vai! Vai!’ Ei îl vor chema pe plugar la plâns, iar pe cei ce ştiu să bocească, îi vor chema la jale.

Por tanto, así dice el Señor, el Señor Dios de los ejércitos: “En todas las plazas hay llanto, Y en todas las calles dicen: ‘¡Ay! ¡Ay! ’ Llaman a duelo al labrador, Y a lamentación a los llorones profesionales.

17 Î n toate viile va fi vaiet, pentru că Eu voi trece prin mijlocul vostru», zice Domnul. Ziua Domnului

En todas las viñas habrá llanto, Porque pasaré por en medio de ti,” dice el Señor.

18 « Vai de cei ce tânjesc după ziua Domnului! De ce tânjiţi după ziua Domnului ? Ea va fi întuneric, şi nu lumină!

¡Ay de los que ansían el día del Señor! ¿De qué les servirá el día del Señor ? Será tinieblas, y no luz;

19 V a fi ca un om care fuge din faţa unui leu, dar apoi se întâlneşte cu un urs; la urmă ajunge acasă, îşi sprijină mâna de zid, dar îl muşcă un şarpe.

Como cuando uno huye de un león, Y se encuentra con un oso, O va a casa, apoya la mano en la pared, Y lo muerde una culebra.

20 N u va fi oare ziua Domnului întuneric, şi nu lumină, un întuneric adânc fără pic de licărire?

¿No será tinieblas el día del Señor, y no luz, Oscuridad, y no resplandor ?

21 U răsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre şi nu pot să sufăr adunările voastre de sărbătoare.

“Aborrezco, desprecio sus fiestas, Tampoco Me agradan sus asambleas solemnes.

22 C hiar dacă Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare, nu le voi accepta, iar la jertfele de pace din viţeii voştri îngrăşaţi nu mă voi uita!

Aunque ustedes Me ofrezcan holocaustos y sus ofrendas de grano, No los aceptaré; Ni miraré a las ofrendas de paz de sus animales cebados.

23 D epărtaţi de la Mine sunetul cântecelor voastre! Nu voi asculta melodia harfelor voastre!

Aparten de Mí el ruido de sus cánticos, Pues no escucharé ni siquiera la música de sus arpas.

24 C i lăsaţi judecata să se rostogolească ca apele, şi dreptatea – ca un torent care nu seacă niciodată!

Pero corra el juicio como las aguas Y la justicia como una corriente inagotable.

25 M i-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?

“¿Acaso Me ofrecieron sacrificios y ofrendas de cereal por cuarenta años en el desierto, oh casa de Israel ?

26 A ţi purtat pe Sikut, regele vostru, şi pe Chiyun, steaua zeului vostru, chipurile idoleşti pe care vi le-aţi făcut!

Más bien, llevaron a Sicut, su rey, y a Quiyún, sus ídolos, la estrella de sus dioses que ustedes se hicieron.

27 D e aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Damasc!», zice Domnul, al Cărui Nume este Dumnezeul Oştirilor.

Yo los haré, pues, deportar más allá de Damasco,” dice el Señor, cuyo nombre es Dios de los ejércitos.