1 Ş tii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

“¿Conoces tú el tiempo en que paren las cabras monteses ? ¿Has observado el parto de las ciervas ?

2 N umeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

¿Puedes contar los meses de su gestación, O conoces el tiempo en que han de parir?

3 E le se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

Se encorvan, paren sus crías, Y se libran de sus dolores de parto.

4 P uii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

Sus crías se fortalecen, crecen en campo abierto; Se van y no vuelven a ellas.

5 C ine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

¿Quién dejó en libertad al asno montés ? ¿Y quién soltó las ataduras del asno veloz,

6 I -am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

Al cual di por hogar el desierto, Y por morada la tierra salada ?

7 R âde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

Se burla del tumulto de la ciudad, No escucha los gritos del arriero.

8 S trăbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

Explora los montes buscando su pasto, Y anda tras toda hierba verde.

9 V rea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

¿Consentirá en servirte el búfalo, O pasará la noche en tu pesebre?

10 Î l poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

¿Puedes atar al búfalo con coyundas para el surco, O rastrillará los valles en pos de ti?

11 T e încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

¿Confiarás en él por ser grande su fuerza Y le confiarás tu labor?

12 C rezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

¿Tendrás fe en él de que te devolverá tu grano, Y de que lo recogerá de tu era?

13 A ripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

Baten alegres las alas del avestruz, ¿Acaso con el ala y plumaje del amor ?

14 E l îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

Porque abandona sus huevos en la tierra, Y sobre el polvo los calienta;

15 u itând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

Se olvida de que algún pie los puede aplastar, O una bestia salvaje los puede pisotear.

16 S e poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

Trata a sus hijos con crueldad, como si no fueran suyos; Aunque su trabajo sea en vano, le es indiferente;

17 p entru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

Porque Dios le ha hecho olvidar la sabiduría, Y no le ha dado su porción de inteligencia.

18 C ând se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

Pero cuando se levanta en alto, Se burla del caballo y de su jinete.

19 Î i dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

¿Das tú al caballo su fuerza? ¿Revistes su cuello de crines?

20 Î l faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

¿Le haces saltar como la langosta? Terrible es su formidable resoplido;

21 M ândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

Escarba en el valle, y se regocija en su fuerza; Sale al encuentro de las armas.

22 R âde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

Se burla del temor y no se acobarda, Ni retrocede ante la espada.

23 T olba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

Resuena contra él la aljaba, La lanza reluciente y la jabalina.

24 F ierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

Con ímpetu y furor corre sobre la tierra; Y no se está quieto al sonido de la trompeta.

25 L a sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

Cada vez que la trompeta suena, como que dice: ‘¡Ea!’ Y desde lejos olfatea la batalla, Las voces atronadoras de los capitanes y el grito de guerra.

26 P rin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

¿Acaso por tu sabiduría se eleva el gavilán, Extendiendo sus alas hacia el sur?

27 L a porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

¿Acaso a tu mandato se remonta el águila Y hace en las alturas su nido ?

28 E l are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

En la peña mora y se aloja, Sobre la cima del despeñadero, lugar inaccesible.

29 D e acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

Desde allí acecha la presa; Desde muy lejos sus ojos la divisan.

30 P uii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

Sus polluelos chupan la sangre; Y donde hay muertos, allí está ella.”