1 Ş tii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

Weißt du die Zeit, wann die Gemsen auf den Felsen gebären? oder hast du gemerkt, wann die Hinden schwanger gehen?

2 N umeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

Hast du gezählt ihre Monden, wann sie voll werden? oder weißt du die Zeit, wann sie gebären?

3 E le se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

Sie beugen sich, lassen los ihre Jungen und werden los ihre Wehen.

4 P uii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

Ihre Jungen werden feist und groß im Freien und gehen aus und kommen nicht wieder zu ihnen.

5 C ine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

Wer hat den Wildesel so frei lassen gehen, wer hat die Bande des Flüchtigen gelöst,

6 I -am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

dem ich die Einöde zum Hause gegeben habe und die Wüste zur Wohnung?

7 R âde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

Er verlacht das Getümmel der Stadt; das Pochen des Treibers hört er nicht.

8 S trăbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

Er schaut nach den Bergen, da seine Weide ist, und sucht, wo es grün ist.

9 V rea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

Meinst du das Einhorn werde dir dienen und werde bleiben an deiner Krippe?

10 Î l poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

Kannst du ihm dein Seil anknüpfen, die Furchen zu machen, daß es hinter dir brache in Tälern?

11 T e încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

Magst du dich auf das Tier verlassen, daß es so stark ist, und wirst es dir lassen arbeiten?

12 C rezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

Magst du ihm trauen, daß es deinen Samen dir wiederbringe und in deine Scheune sammle?

13 A ripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

Der Fittich des Straußes hebt sich fröhlich. Dem frommen Storch gleicht er an Flügeln und Federn.

14 E l îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

Doch läßt er seine Eier auf der Erde und läßt sie die heiße Erde ausbrüten.

15 u itând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

Er vergißt, daß sie möchten zertreten werden und ein wildes Tier sie zerbreche.

16 S e poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

Er wird so hart gegen seine Jungen, als wären sie nicht sein, achtet's nicht, daß er umsonst arbeitet.

17 p entru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

Denn Gott hat ihm die Weisheit genommen und hat ihm keinen Verstand zugeteilt.

18 C ând se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

Zu der Zeit, da er hoch auffährt, verlacht er beide, Roß und Mann.

19 Î i dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

Kannst du dem Roß Kräfte geben oder seinen Hals zieren mit seiner Mähne?

20 Î l faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

Läßt du es aufspringen wie die Heuschrecken? Schrecklich ist sein prächtiges Schnauben.

21 M ândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

Es stampft auf den Boden und ist freudig mit Kraft und zieht aus, den Geharnischten entgegen.

22 R âde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

Es spottet der Furcht und erschrickt nicht und flieht vor dem Schwert nicht,

23 T olba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

wenngleich über ihm klingt der Köcher und glänzen beide, Spieß und Lanze.

24 F ierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

Es zittert und tobt und scharrt in die Erde und läßt sich nicht halten bei der Drommete Hall.

25 L a sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

So oft die Drommete klingt, spricht es: Hui! und wittert den Streit von ferne, das Schreien der Fürsten und Jauchzen.

26 P rin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

Fliegt der Habicht durch deinen Verstand und breitet seine Flügel gegen Mittag?

27 L a porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

Fliegt der Adler auf deinen Befehl so hoch, daß er sein Nest in der Höhe macht?

28 E l are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

In den Felsen wohnt er und bleibt auf den Zacken der Felsen und auf Berghöhen.

29 D e acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

Von dort schaut er nach der Speise, und seine Augen sehen ferne.

30 P uii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

Seine Jungen saufen Blut, und wo Erschlagene liegen, da ist er.