1 B inecuvântat să fie Domnul, Stânca mea, Cel Ce-mi deprinde mâinile pentru luptă şi degetele pentru război,

(Ein Psalm Davids.) Gelobet sei der HERR, mein Hort, der meine Hände lehrt streiten und meine Fäuste kriegen,

2 B inefăcătorul meu, Fortăreaţa mea, Întăritura mea, Izbăvitorul meu, Scutul meu, Cel în Care mă încred, Cel Care-mi supune poporul!

meine Güte und meine Burg, mein Schutz und mein Erretter, mein Schild, auf den ich traue, der mein Volk unter mich zwingt.

3 D oamne, ce este omul, ca să-Ţi pese de el, ce este fiul omului, ca să te gândeşti la el?

HERR, was ist der Mensch, daß du dich sein annimmst, und des Menschen Kind, daß du ihn so achtest?

4 O mul este ca un abur, iar zilele lui sunt ca umbra care trece.

Ist doch der Mensch gleich wie nichts; seine Zeit fährt dahin wie ein Schatten.

5 D oamne, apleacă-Ţi cerurile şi coboară; atinge munţii, ca să fumege!

HERR, neige deine Himmel und fahre herab; rühre die Berge an, daß sie rauchen;

6 A prinde fulgerul şi împrăştie-i pe duşmanii mei; aruncă săgeţile Tale şi pune-i pe fugă!

laß blitzen und zerstreue sie; schieße deine Strahlen und schrecke sie;

7 Î ntinde-Ţi mâna din înălţime! Scapă-mă şi izbăveşte-mă din apele cele mari, din mâna fiilor celui străin,

strecke deine Hand aus von der Höhe und erlöse mich und errette mich von großen Wassern, von der Hand der Kinder der Fremde,

8 a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

deren Mund redet unnütz, und ihre Werke sind falsch.

9 D umnezeule, Îţi voi cânta un cântec nou, Îţi voi cânta cu lira cu zece corzi,

Gott, ich will dir ein neues Lied singen, ich will dir spielen auf dem Psalter von zehn Saiten,

10 Ţ ie, Care le dai regilor biruinţa, Care îl scapi pe robul Tău, David, de sabia celui rău!

der du den Königen Sieg gibst und erlöst deinen Knecht David vom mörderischen Schwert des Bösen.

11 N umai scapă-mă, izbăveşte-mă din mâna fiilor celui străin, a căror gură vorbeşte nimicuri şi a căror dreaptă este înşelătoare!

Erlöse mich auch und errette mich von der Hand der Kinder der Fremde, deren Mund redet unnütz, und ihre Werke sind falsch,

12 A tunci fiii noştri, în tinereţea lor, vor fi ca nişte plante bine crescute, fetele noastre sunt ca nişte stâlpi sculptaţi care susţin un palat.

daß unsere Söhne aufwachsen in ihrer Jugend wie die Pflanzen, und unsere Töchter seien wie die ausgehauenen Erker, womit man Paläste ziert;

13 G rânarele noastre vor fi pline, gemând de tot felul de roade; turmele şi cirezile noastre ni se vor înmulţi cu miile şi cu zecile de mii pe păşunile noastre;

daß unsere Kammern voll seien und herausgeben können einen Vorrat nach dem andern; daß unsere Schafe tragen tausend und zehntausend auf unsern Triften;

14 v itele noastre vor fi bine hrănite; nu vom avea parte nici de spărturi de ziduri, nici de înrobire, nici de ţipăt pe uliţele noastre.

daß unsere Ochsen viel erarbeiten; daß kein Schade, kein Verlust noch Klage auf unsern Gassen sei.

15 F erice de poporul care are parte de acestea! Ferice de poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Wohl dem Volk, dem es also geht! Wohl dem Volk, des Gott der HERR ist!