1 I ov a răspuns:

Hiob antwortete und sprach:

2 „ O! dacă mi s-ar putea cântări durerea şi dacă mi-ar fi pusă în cumpănă nenorocirea!

Wenn man doch meinen Unmut wöge und mein Leiden zugleich in die Waage legte!

3 A r fi mai grele decât nisipul mării; de aceea mi-au fost atât de nesăbuite cuvintele.

Denn nun ist es schwerer als Sand am Meer; darum gehen meine Worte irre.

4 C ăci săgeţile Celui Atotputernic m-au străpuns, iar sufletul meu le bea otrava. Groaza lui Dumnezeu vine ca o oaste asupra mea.

Denn die Pfeile des Allmächtigen stecken in mir: derselben Gift muß mein Geist trinken, und die Schrecknisse Gottes sind auf mich gerichtet.

5 O are rage măgarul sălbatic când are iarbă sau mugeşte boul când are nutreţ?

Das Wild schreit nicht, wenn es Gras hat; der Ochse blökt nicht, wenn er sein Futter hat.

6 S e mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust? Are vreun gust albuşul de ou?

Kann man auch essen, was ungesalzen ist? Oder wer mag kosten das Weiße um den Dotter?

7 N u mă ating de aşa ceva, căci o aşa mâncare mă îmbolnăveşte.

Was meine Seele widerte anzurühren, das ist meine Speise, mir zum Ekel.

8 O ! de-aş putea avea ceea ce vreau şi dacă Dumnezeu mi-ar împlini dorinţa:

O, daß meine Bitte geschähe und Gott gäbe mir, was ich hoffe!

9 d e-ar vrea Dumnezeu să mă zdrobească, să-Şi întindă mâna şi să mă nimicească!

Daß Gott anfinge und zerschlüge mich und ließe seine Hand gehen und zerscheiterte mich!

10 A tunci mi-ar rămâne măcar această mângâiere şi această bucurie în durerea care nu se mai termină: că n-am încălcat niciodată cuvintele Celui Sfânt.

So hätte ich nun Trost, und wollte bitten in meiner Krankheit, daß er nur nicht schonte, habe ich doch nicht verleugnet die Reden des Heiligen.

11 C e putere mai am ca să mai sper? Care mi-e sfârşitul ca să mai am răbdare?

Was ist meine Kraft, daß ich möge beharren? und welches ist mein Ende, daß meine Seele geduldig sein sollte?

12 A m eu puterea pietrei? Este oare de bronz carnea mea?

Ist doch meine Kraft nicht steinern und mein Fleisch nicht ehern.

13 C u adevărat, nu-mi pot fi de nici un ajutor! Orice sprijin m-a părăsit!

Habe ich doch nirgend Hilfe, und mein Vermögen ist dahin.

14 C el deznădăjduit are parte de mila prietenului său, altfel şi-ar pierde frica de Cel Atotputernic.

Wer Barmherzigkeit seinem Nächsten verweigert, der verläßt des Allmächtigen Furcht.

15 D ar fraţii mei sunt înşelători ca un pârâu, ca albia pâraielor care ies din matcă,

Meine Brüder trügen wie ein Bach, wie Wasserströme, die vergehen,

16 c a torentele tulburi din cauza gheţii, în care stă ascunsă zăpada.

die trübe sind vom Eis, in die der Schnee sich birgt:

17 C ând se-ncălzeşte vremea, pâraiele seacă, când este cald, li se usucă albia.

zur Zeit, wenn sie die Hitze drückt, versiegen sie; wenn es heiß wird, vergehen sie von ihrer Stätte.

18 C aravanele se întorc din drum după ele, se cufundă în deşert şi pier.

Die Reisezüge gehen ab vom Wege, sie treten aufs Ungebahnte und kommen um;

19 C aravanele din Tema se uită la ele, călătorii din Şeba speră privindu-le.

die Reisezüge von Thema blicken ihnen nach, die Karawanen von Saba hofften auf sie:

20 S unt ruşinaţi însă pentru că s-au încrezut în ele; ajung acolo doar ca să fie dezamăgiţi.

aber sie wurden zu Schanden über ihrer Hoffnung und mußten sich schämen, als sie dahin kamen.

21 C a ele sunteţi şi voi pentru mine: îmi vedeţi nenorocirea şi vă temeţi.

So seid ihr jetzt ein Nichts geworden, und weil ihr Jammer sehet, fürchtet ihr euch.

22 A m zis eu vreodată: «Faceţi-mi un dar!» sau: «Daţi mită pentru mine din bogăţia voastră!»

Habe ich auch gesagt: Bringet her von eurem Vermögen und schenkt mir

23 s au: «Scăpaţi-mă din mâna vreunui duşman!» sau: «Răscumpăraţi-mă din mâna vreunui asupritor!»

und errettet mich aus der Hand des Feindes und erlöst mich von der Hand der Gewalttätigen?

24 Î nvăţaţi-mă şi voi tăcea, arătaţi-mi unde am greşit.

Lehret mich, so will ich schweigen; und was ich nicht weiß, darin unterweist mich.

25 C ât de dureroase sunt cuvintele drepte! Dar mustrările voastre, ce dovedesc?

Warum tadelt ihr rechte Rede? Wer ist unter euch, der sie strafen könnte?

26 V reţi să mă mustraţi pentru cuvintele mele şi să luaţi drept vânt cuvintele unui deznădăjduit?

Gedenket ihr, Worte zu strafen? Aber eines Verzweifelten Rede ist für den Wind.

27 V oi vă jucaţi chiar şi cu viaţa orfanilor, vă vindeţi chiar şi prietenul!

Ihr fielet wohl über einen armen Waisen her und grübet eurem Nachbarn Gruben.

28 D ar acum uitaţi-vă la mine, vă rog! Oare vă voi minţi în faţă?

Doch weil ihr habt angehoben, sehet auf mich, ob ich vor euch mit Lügen bestehen werde.

29 Î ncetaţi, nu fiţi nedrepţi! Încetaţi, e vorba de dreptatea mea!

Antwortet, was recht ist; meine Antwort wird noch recht bleiben.

30 E ste vreo nedreptate pe limba mea? Nu deosebeşte cerul gurii mele ce este rău?

Ist denn auf meiner Zunge Unrecht, oder sollte mein Gaumen Böses nicht merken?