1 N ebunul zice în inima lui: „Nu există Dumnezeu!“ S-au pervertit oamenii, săvârşesc fărădelegi îngrozitoare; nu mai există nici unul care să facă binele.

(Eine Unterweisung Davids, im Chor umeinander vorzusingen.) Die Toren sprechen in ihrem Herzen: Es ist kein Gott. Sie taugen nichts und sind ein Greuel geworden in ihrem bösen Wesen; das ist keiner, der Gutes tut.

2 D umnezeu Îşi pleacă privirea din ceruri peste fiii oamenilor, ca să vadă dacă există vreunul care să aibă pricepere, vreunul care să-L caute pe Dumnezeu.

Gott schaut vom Himmel auf der Menschen Kinder, daß er sehe, ob jemand klug sei, der nach Gott frage.

3 T oţi s-au rătăcit, cu toţii au devenit corupţi! Nu mai există unul care să facă binele, nici unul măcar!

Aber sie sind alle abgefallen und allesamt untüchtig; da ist keiner, der Gutes tue, auch nicht einer.

4 O are nu se vor învăţa niciodată minte cei ce săvârşesc nelegiuirea, cei ce-mi mănâncă poporul ca pe pâine şi nu-L cheamă pe Dumnezeu?

Wollen denn die Übeltäter sich nicht sagen lassen, die mein Volk fressen, daß sie sich nähren? Gott rufen sie nicht an.

5 C hiar acolo unde erau i-a apucat groaza, fără să fie vreo pricină de groază. Căci Dumnezeu a împrăştiat oasele celor ce te-au luat cu asalt şi i-ai făcut de ruşine, căci Dumnezeu i-a lepădat.

Da fürchten sie sich aber, wo nichts zu fürchten ist; denn Gott zerstreut die Gebeine derer, die dich belagern. Du machst sie zu Schanden; denn Gott verschmäht sie.

6 C ine va aduce izbăvire pentru Israel din Sion? Când Dumnezeu va aduce înapoi captivii poporului Său, să se înveselească Iacov şi să se bucure Israel!

Ach daß Hilfe aus Zion über Israel käme und Gott sein gefangen Volk erlösete! So würde sich Jakob freuen und Israel fröhlich sein.