1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

Lobe den HERRN, meine Seele! HERR, mein Gott, du bist sehr herrlich; du bist schön und prächtig geschmückt.

2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

Licht ist dein Kleid, das du anhast; du breitest aus den Himmel wie einen Teppich;

3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

Du wölbest es oben mit Wasser; du fährst auf den Wolken wie auf einem Wagen und gehst auf den Fittichen des Windes;

4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

der du machst Winde zu deinen Engeln und zu deinen Dienern Feuerflammen;

5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

der du das Erdreich gegründet hast auf seinem Boden, daß es bleibt immer und ewiglich.

6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

Mit der Tiefe deckst du es wie mit einem Kleide, und Wasser standen über den Bergen.

7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

Aber von deinem Schelten flohen sie, von deinem Donner fuhren sie dahin.

8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

Die Berge gingen hoch hervor, und die Täler setzten sich herunter zum Ort, den du ihnen gegründet hast.

9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

Du hast eine Grenze gesetzt, darüber kommen sie nicht und dürfen nicht wiederum das Erdreich bedecken.

10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

Du läßt Brunnen quellen in den Gründen, daß die Wasser zwischen den Bergen hinfließen,

11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

daß alle Tiere auf dem Felde trinken und das Wild seinen Durst lösche.

12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

An denselben sitzen die Vögel des Himmels und singen unter den Zweigen.

13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

Du feuchtest die Berge von obenher; du machst das Land voll Früchte, die du schaffest;

14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

du lässest Gras wachsen für das Vieh und Saat zu Nutz den Menschen, daß du Brot aus der Erde bringest,

15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

und daß der Wein erfreue des Menschen Herz, daß seine Gestalt schön werde vom Öl und das Brot des Menschen Herz stärke;

16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

daß die Bäume des HERRN voll Saft stehen, die Zedern Libanons, die er gepflanzt hat.

17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

Daselbst nisten die Vögel, und die Reiher wohnen auf den Tannen.

18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

Die hohen Berge sind der Gemsen Zuflucht, und die Steinklüfte der Kaninchen.

19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

Du hast den Mond gemacht, das Jahr darnach zu teilen; die Sonne weiß ihren Niedergang.

20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

Du machst Finsternis, daß es Nacht wird; da regen sich alle wilden Tiere,

21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

die jungen Löwen, die da brüllen nach dem Raub und ihre Speise suchen von Gott.

22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

Wenn aber die Sonne aufgeht, heben sie sich davon und legen sich in ihre Höhlen.

23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

So geht dann der Mensch aus an seine Arbeit und an sein Ackerwerk bis an den Abend.

24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

HERR, wie sind deine Werke so groß und viel! Du hast sie alle weislich geordnet, und die Erde ist voll deiner Güter.

25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

Das Meer, das so groß und weit ist, da wimmelt's ohne Zahl, große und kleine Tiere.

26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

Daselbst gehen die Schiffe; da sind Walfische, die du gemacht hast, daß sie darin spielen.

27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

Es wartet alles auf dich, daß du ihnen Speise gebest zu seiner Zeit.

28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

Wenn du ihnen gibst, so sammeln sie; wenn du deine Hand auftust, so werden sie mit Gut gesättigt.

29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

Verbirgst du dein Angesicht, so erschrecken sie; du nimmst weg ihren Odem, so vergehen sie und werden wieder zu Staub.

30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

Du lässest aus deinen Odem, so werden sie geschaffen, und du erneuest die Gestalt der Erde.

31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

Die Ehre des HERRN ist ewig; der HERR hat Wohlgefallen an seinen Werken.

32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

Er schaut die Erde an, so bebt sie; er rührt die Berge an, so rauchen sie.

33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

Ich will dem HERRN singen mein Leben lang und meinen Gott loben, solange ich bin.

34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

Meine Rede müsse ihm wohl gefallen. Ich freue mich des HERRN.

35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!

Der Sünder müsse ein Ende werden auf Erden, und die Gottlosen nicht mehr sein. Lobe den HERRN, meine Seele! Halleluja!