1 S uflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Doamne, Dumnezeul meu, Tu eşti nemărginit de mare! Tu eşti îmbrăcat cu splendoare şi măreţie!

Bendice, alma mía, al Señor. Señor, Dios mío, cuán grande eres; Te has vestido de esplendor y de majestad,

2 T u Te înveleşti cu lumina ca şi cu o manta; Tu întinzi cerurile ca pe un cort,

Cubriéndote de luz como con un manto, Extendiendo los cielos como una cortina.

3 ş i pui grinzile odăilor lui de sus pe ape; din nori Îţi faci car, şi umbli pe aripile vântului.

El es el que pone las vigas de Sus altos aposentos en las aguas; El que hace de las nubes Su carroza; El que anda sobre las alas del viento;

4 D in vânturi Tu Îţi faci îngeri şi din flăcări de foc – slujitori.

Que hace de los vientos Sus mensajeros, Y de las llamas de fuego Sus ministros.

5 T u ai statornicit pământul pe temeliile lui, ca să nu se clatine niciodată.

El estableció la tierra sobre sus cimientos, Para que jamás sea sacudida.

6 Î l acoperiseşi cu adâncul ca şi cu o haină. Apele stăteau pe munţi,

La cubriste con el abismo como con un vestido; Las aguas estaban sobre los montes.

7 d ar la mustrarea Ta au fugit, la bubuitul tunetului Tău au luat-o la fugă.

A Tu reprensión huyeron, Al sonido de Tu trueno se precipitaron.

8 S -au scurs de pe munţi, au coborât în văi, în locul pe care îl hotărâseşi pentru ele.

Se levantaron los montes, se hundieron los valles, Al lugar que Tú estableciste para ellos.

9 L e-ai pus un hotar peste care nu au voie să treacă, ca să nu se întoarcă şi să acopere pământul.

Pusiste un límite que no pueden cruzar, Para que no vuelvan a cubrir la tierra.

10 E l face să ţâşnească izvoarele în văi şi ele curg printre munţi.

El hace brotar manantiales en los valles, Corren entre los montes;

11 T oate fiarele câmpului se adapă din ele şi măgarii sălbatici îşi potolesc setea acolo.

Dan de beber a todas las bestias del campo, Los asnos monteses mitigan su sed.

12 P e malul lor îşi fac cuibul păsările cerului care-şi fac auzit glasul din frunziş.

Junto a ellos habitan las aves de los cielos, Elevan sus trinos entre las ramas.

13 D in odăile de sus, El udă munţii; pământul se satură de rodul lucrărilor Tale.

El riega los montes desde Sus aposentos, Del fruto de Sus obras se sacia la tierra.

14 E l face să crească iarbă pentru vite şi verdeţuri pe care omul să le cultive. El face astfel să răsară hrană din pământ:

El hace brotar la hierba para el ganado, Y las plantas para el servicio del hombre, Para que él saque alimento de la tierra,

15 v inul care înveseleşte inima omului, uleiul care dă strălucire feţei şi hrana care întăreşte inima omului.

Y vino que alegra el corazón del hombre, Para que haga brillar con aceite su rostro, Y alimento que fortalece el corazón del hombre.

16 C opacii Domnului sunt bine udaţi, cedrii Libanului pe care El i-a sădit.

Los árboles del Señor se sacian, Los cedros del Líbano que El plantó,

17 Î n ei îşi fac cuibul păsările; barza îşi are casa în pini.

Donde hacen sus nidos las aves, Y la cigüeña, cuya morada está en los cipreses.

18 M unţii cei înalţi sunt ai caprelor sălbatice, iar stâncile sunt un adăpost pentru viezurii de stâncă.

Los montes altos son para las cabras monteses; Las peñas son refugio para los tejones.

19 E l a făcut luna să arate vremurile, iar soarele ştie când să apună.

El hizo la luna para señalar las estaciones; El sol conoce el lugar de su ocaso.

20 T u aduci întunericul şi se face noapte; atunci toate fiarele pădurii încep să mişune.

Tú ordenas la oscuridad y se hace de noche, En ella andan todas las bestias del bosque.

21 P uii de leu rag de foame, cerându-şi hrana de la Dumnezeu.

Rugen los leoncillos tras su presa, Y buscan de Dios su comida.

22 C ând răsare soarele, se adună şi se culcă în cotloanele lor.

Al salir el sol se esconden, Y se echan en sus guaridas.

23 A tunci iese omul la lucrul lui, la munca lui, până seara.

Sale el hombre a su trabajo, Y a su labor hasta el atardecer.

24 C e măreţe sunt lucrările Tale, Doamne! Toate le-ai făcut cu înţelepciune; pământul este plin de creaturile Tale.

¡Cuán numerosas son Tus obras, oh Señor! Con sabiduría las has hecho todas; Llena está la tierra de Tus posesiones.

25 I ată marea cât de încăpătoare şi de întinsă este! În ea mişună vieţuitoare fără număr, vieţuitoare mici şi mari.

He allí el mar, grande y anchuroso, En el cual se mueve un sinnúmero De animales tanto pequeños como grandes.

26 C orăbiile o străbat, în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu.

Allí surcan las naves, Y el Leviatán (monstruo marino) que hiciste para que jugara en él.

27 T oate nădăjduiesc în Tine ca să le dai hrana la vreme.

Todos ellos esperan en Ti Para que les des su comida a su tiempo.

28 T u le-o dai, ele o primesc; Îţi deschizi mâna, ele se satură de bunătăţi;

Tú les das, ellos recogen; Abres Tu mano, se sacian de bienes.

29 Î ţi ascunzi faţa, ele se îngrozesc; le iei suflarea, ele mor şi se întorc în ţărână;

Escondes Tu rostro, se turban; Les quitas el aliento, expiran, Y vuelven al polvo.

30 Î ţi trimiţi Duhul, ele sunt plăsmuite, înnoind astfel faţa pământului.

Envías Tu Espíritu, son creados, Y renuevas la superficie de la tierra.

31 F ie ca slava Domnului să dăinuiască veşnic! Domnul să se bucure de lucrările Sale,

¡Sea para siempre la gloria del Señor! ¡Alégrese el Señor en sus obras!

32 E l, Care atunci când priveşte pământul, acesta tremură, iar când atinge munţii, aceştia fumegă.

El mira a la tierra, y ella tiembla; Toca los montes, y humean.

33 V oi cânta Domnului toată viaţa mea, voi cânta Dumnezeului meu cât voi fi!

Al Señor cantaré mientras yo viva; Cantaré alabanzas a mi Dios mientras yo exista.

34 F ie plăcută Domnului cugetarea mea! Eu mă voi bucura în Domnul.

Séale agradable mi meditación; Yo me alegraré en el Señor.

35 S ă piară păcătoşii de pe pământ şi cei răi să nu mai fie! Suflete al meu, binecuvântează-L pe Domnul! Lăudaţi-L pe Domnul!

Sean consumidos de la tierra los pecadores, Y los impíos dejen de ser. Bendice, alma mía, al Señor. ¡Aleluya!