1 I sus a început să le vorbească din nou în pilde şi le-a zis:

Jesús comenzó a hablarles otra vez en parábolas, diciendo:

2 „ Împărăţia lui Dumnezeu poate fi asemănată cu un împărat care i-a făcut nuntă fiului său.

“ El reino de los cielos puede compararse a un rey que hizo un banquete de bodas para su hijo.

3 E l şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, dar aceştia n-au vrut să vină.

Y envió a sus siervos a llamar a los que habían sido invitados a las bodas, pero no quisieron venir.

4 A trimis din nou alţi sclavi, zicându-le: «Spuneţi-le celor invitaţi: ‘Iată, am pregătit masa, boii şi animalele îngrăşate au fost tăiate şi toate sunt pregătite! Veniţi deci la nuntă!’»

De nuevo envió otros siervos, diciéndo les: ‘Digan a los que han sido invitados: “Ya he preparado mi banquete; he matado mis novillos y animales cebados, y todo está preparado; vengan a las bodas.”’

5 D ar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, iar altul la negustoria lui.

Pero ellos no hicieron caso y se fueron: uno a su campo, otro a sus negocios,

6 C eilalţi i-au înşfăcat pe sclavi, i-au maltratat şi i-au omorât.

y los demás, echando mano a los siervos, los maltrataron y los mataron.

7 Î mpăratul s-a mâniat foarte tare. El şi-a trimis trupele, i-a nimicit pe ucigaşii aceia şi le-a ars cetatea.

Entonces el rey se enfureció, y enviando sus ejércitos, destruyó a aquellos asesinos e incendió su ciudad.

8 A poi le-a zis sclavilor săi: «Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.

Luego dijo a sus siervos: ‘La boda está preparada, pero los que fueron invitados no eran dignos.

9 M ergeţi, aşadar, la răspântiile drumurilor şi chemaţi-i la nuntă pe toţi aceia pe care îi găsiţi!»

Vayan, por tanto, a las salidas de los caminos, e inviten a las bodas a cuantos encuentren.’

10 S clavii aceia au ieşit pe drumuri şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni; şi sala nunţii s-a umplut de oaspeţi.

Aquellos siervos salieron por los caminos, y reunieron a todos los que encontraron, tanto malos como buenos; y el salón de bodas se llenó de invitados.

11 C ând împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase în haină de nuntă

“Pero cuando el rey entró a ver a los invitados, vio allí a uno que no estaba vestido con traje de boda,

12 ş i l-a întrebat: – Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haină de nuntă? Acesta a amuţit.

y le dijo: ‘Amigo, ¿cómo entraste aquí sin traje de boda?’ Pero el hombre se quedó callado.

13 A tunci împăratul le-a zis slujitorilor: – Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l în întunericul de afară! Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor!

El rey entonces dijo a los sirvientes: ‘Atenle las manos y los pies, y échenlo a las tinieblas de afuera; allí será el llanto y el crujir de dientes.’

14 C ăci mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.“ Tributul datorat Cezarului

Porque muchos son llamados, pero pocos son escogidos.” El Pago del Impuesto al César

15 A tunci fariseii s-au dus şi s-au sfătuit cum să-L prindă în cursă cu vorba.

Entonces los Fariseos se fueron y deliberaron entre sí cómo atrapar a Jesús en alguna palabra que El dijera.

16 I -au trimis la El pe ucenicii lor împreună cu irodienii, care I-au zis: – Învăţătorule, ştim că eşti corect şi că-i înveţi pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr, fără să-Ţi pese de nimeni, căci nu cauţi la faţa oamenilor.

Y los Fariseos enviaron algunos de sus discípulos junto con los partidarios de Herodes (Antipas), diciendo: “Maestro, sabemos que eres veraz y que enseñas el camino de Dios con verdad, y no buscas el favor de nadie, porque eres imparcial.

17 A şadar, spune-ne, ce părere ai: se cuvine să-i plătim tribut Cezarului sau nu?

Dinos, pues, cuál es Tu opinión: ¿Está permitido pagar impuesto al César, o no?”

18 I sus însă a înţeles intenţia lor rea şi le-a zis: – De ce Mă puneţi la încercare, ipocriţilor?

Pero Jesús, conociendo su malicia, dijo: “¿Por qué me ponen a prueba, hipócritas?

19 A rătaţi-Mi moneda pentru tribut! Ei I-au adus un denar.

Traigan la moneda que se usa para pagar ese impuesto.” Y Le trajeron un denario (salario de un día).

20 I sus i-a întrebat: – Chipul acesta şi inscripţia, ale cui sunt?

Y El les preguntó: “¿De quién es esta imagen y esta inscripción?”

21 – Ale Cezarului, au răspuns ei. Atunci El le-a zis: – Daţi-i deci Cezarului ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!

Ellos le dijeron: “Del César.” Entonces El les dijo: “Pues den al César lo que es del César, y a Dios lo que es de Dios.”

22 E i au rămas uimiţi când au auzit aceste cuvinte. Şi astfel L-au lăsat şi au plecat. Despre înviere

Al oír esto, se maravillaron; Lo dejaron y se fueron. Pregunta sobre la Resurrección

23 Î n aceeaşi zi au venit la El saducheii, care zic că nu există înviere, şi L-au întrebat:

Ese día se acercaron a Jesús algunos Saduceos, los que dicen que no hay resurrección,

24 – Învăţătorule, Moise a zis că, dacă moare cineva fără să aibă copii, fratele acestuia trebuie să se căsătorească cu văduva şi să-i ridice un urmaş fratelui său.

y Le dijeron: “Maestro, Moisés dijo: ‘ Si alguien muere sin tener hijos, su hermano, como pariente mas cercano, se casara con su mujer y levantara descendencia a su hermano.’

25 E rau printre noi şapte fraţi. Primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă vreun urmaş, lăsându-i-o astfel pe soţia sa fratelui său.

Ahora bien, había entre nosotros siete hermanos; el primero se casó, y murió; pero no teniendo descendencia, le dejó la mujer a su hermano.

26 A şa s-a întâmplat şi cu al doilea, şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.

De igual manera también el segundo, y el tercero, hasta el séptimo.

27 F emeia a murit ultima dintre toţi.

Y después de todos, murió la mujer.

28 L a înviere, soţia căruia dintre cei şapte va fi ea? Căci toţi au avut-o de soţie!

Por tanto, en la resurrección, ¿de cuál de los siete será mujer? Porque todos ellos la tuvieron.”

29 I sus le-a răspuns: – Sunteţi rătăciţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!

Pero Jesús les respondió: “Están equivocados por no comprender las Escrituras ni el poder de Dios.

30 C ăci la înviere nici nu se vor mai însura, nici nu se vor mai mărita, ci vor fi ca îngerii din cer.

Porque en la resurrección, ni se casan ni son dados en matrimonio, sino que son como los ángeles de Dios en el cielo.

31 I ar cu privire la învierea morţilor, n-aţi citit ce v-a spus Dumnezeu, când zice:

Y en cuanto a la resurrección de los muertos, ¿no han leído lo que les fue dicho por Dios, cuando dijo:

32 „ Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov“? El nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!

‘ Yo soy el Dios de Abraham, y el Dios de Isaac, y el Dios de Jacob ’? El no es Dios de muertos, sino de vivos.”

33 A uzind aceste lucruri, mulţimile erau uimite de învăţătura Lui. Cea mai mare poruncă

Al oír esto, las multitudes se admiraban de Su enseñanza. El Gran Mandamiento

34 C ând au auzit fariseii că Isus le astupase gura saducheilor, s-au strâns la un loc.

Los Fariseos se agruparon al oír que Jesús había dejado callados a los Saduceos.

35 U nul dintre ei, un expert în Lege, ca să-L pună la încercare, L-a întrebat:

Uno de ellos, intérprete de la Ley (experto en la Ley de Moisés), para poner a prueba a Jesús, Le preguntó:

36 – Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?

“Maestro, ¿cuál es el gran mandamiento de la Ley?”

37 I sus i-a răspuns: – „Să-L iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta“.

Y El le contestó: “ Amaras al Señor tu Dios con todo tu corazon, y con toda tu alma, y con toda tu mente.

38 A ceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă.

Este es el grande y primer mandamiento.

39 I ar a doua, asemenea ei, este: „Să-l iubeşti pe semenul tău ca pe tine însuţi“.

Y el segundo es semejante a éste: Amaras a tu projimo como a ti mismo.

40 T oată Legea şi Profeţii depind de aceste două porunci. Al cui fiu este Cristos?

De estos dos mandamientos dependen toda la Ley y los Profetas.” Jesús, Hijo y Señor de David

41 Î n timp ce fariseii erau strânşi la un loc, Isus a întrebat:

Estando reunidos los Fariseos, Jesús les hizo una pregunta:

42 – Ce părere aveţi voi despre Cristos? Al cui Fiu este El? Ei I-au răspuns: – Al lui David.

“¿Cuál es la opinión de ustedes sobre el Cristo (el Mesías)? ¿De quién es hijo?” “De David,” le contestaron ellos.

43 I sus le-a zis: – Cum atunci David, în Duhul, Îl numeşte „Domn“, când spune:

Jesús les dijo: “Entonces, ¿cómo es que David en el Espíritu Lo llama ‘Señor,’ diciendo:

44 „ Domnul I-a zis Domnului meu: «Şezi la dreapta Mea până-Ţi voi pune duşmanii sub picioare!»“?

‘ Dijo el Señor a mi Señor: “ sientate a Mi diestra, hasta que ponga a Tus enemigos debajo de Tus pies ”’?

45 D eci, dacă David Îl numeşte „Domn“, cum este El Fiul lui?

Pues si David Lo llama ‘Señor,’ ¿cómo es El su hijo?”

46 N imeni n-a putut să-I răspundă nici măcar un cuvânt şi, din acea zi, nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.

Y nadie Le pudo contestar ni una palabra, ni ninguno desde ese día se atrevió a hacer más preguntas a Jesús.