1 T e voi lăuda, Doamne, din toată inima mea, voi povesti toate minunile Tale.

Daré gracias al Señor con todo mi corazón; Todas Tus maravillas contaré.

2 M ă voi bucura şi mă voi veseli în Tine, voi cânta laudă Numelui Tău, Preaînalte!

En Ti me alegraré y me regocijaré; Cantaré alabanzas a Tu nombre, oh Altísimo.

3 D uşmanii mei dau înapoi, se poticnesc şi pier dinaintea Ta,

Cuando mis enemigos retroceden, Tropiezan y perecen delante de Ti.

4 c ăci Tu ai judecat cauza mea şi mi-ai făcut dreptate; ai şezut pe tron ca Unul Care judeci cu dreptate.

Porque Tú has mantenido mi derecho y mi causa; Te sientas en el trono juzgando con justicia.

5 T u ai mustrat neamurile şi l-ai nimicit pe cel rău; le-ai şters numele pentru veci de veci.

Has reprendido a las naciones, has destruido al impío, Has borrado su nombre para siempre.

6 D uşmanul a sfârşit în ruine veşnice! I-ai smuls cetăţile şi ai dat uitării amintirea lor.

El enemigo ha llegado a su fin en desolación eterna, Y Tú has destruido sus ciudades; Su recuerdo ha perecido con ellas.

7 D omnul însă va trona pe vecie! El Îşi pregăteşte tronul pentru judecată.

Pero el Señor permanece para siempre; Ha establecido Su trono para juicio,

8 E l va judeca lumea cu dreptate, va cântări noroadele cu nepărtinire.

Y juzgará al mundo con justicia; Con equidad ejecutará juicio sobre los pueblos.

9 D omnul este o fortăreaţă pentru cel asuprit, o fortăreaţă în vremuri de necaz.

El Señor será también baluarte para el oprimido, Baluarte en tiempos de angustia.

10 C ei ce cunosc Numele Tău se încred în Tine, căci Tu nu-i părăseşti pe cei ce Te caută, Doamne!

En Ti pondrán su confianza los que conocen Tu nombre, Porque Tú, oh Señor, no abandonas a los que Te buscan.

11 C ântaţi Domnului, Care este întronat în Sion! Vestiţi printre popoare isprăvile Lui!

Canten alabanzas al Señor, que mora en Sion; Proclamen entre los pueblos Sus proezas.

12 C ăci El, Care răzbună sângele vărsat, Îşi aduce aminte şi nu trece cu vederea strigătul sărmanilor.

Porque el que pide cuentas de la sangre derramada, se acuerda de ellos; No olvida el clamor de los afligidos.

13 Î ndură-te de mine, Doamne, uită-te la suferinţa pe care mi-o pricinuiesc duşmanii mei! Ridică-mă de la porţile morţii!

Oh Señor, ten piedad de mí; Mira mi aflicción por causa de los que me aborrecen, Tú que me levantas de las puertas de la muerte;

14 A tunci voi vesti toate laudele Tale la porţile fiicei Sionului, mă voi veseli de mântuirea Ta!

Para que yo cuente todas Tus alabanzas, Para que en las puertas de la hija de Sion Me regocije en Tu salvación.

15 N eamurile se vor cufunda în groapa pe care au săpat-o; chiar în laţul pe care l-au ascuns li se va prinde piciorul.

Las naciones se han hundido en el foso que hicieron; En la red que escondieron, su propio pie quedó prendido.

16 D omnul Se descoperă şi face judecată; Cel rău este prins chiar prin lucrarea mâinilor lui. Higgaion. Sela

El Señor se ha dado a conocer; Ha ejecutado juicio. El impío es atrapado en la obra de sus propias manos. (Higaion, Selah)

17 C ei răi se întorc în Locuinţa Morţilor, împreună cu toate neamurile care uită de Dumnezeu.

Los impíos volverán al Seol, O sea, todas las naciones que se olvidan de Dios.

18 D ar El nu-l uită pe cel sărman pentru totdeauna, nici nu-i lasă fără nădejde pe cei asupriţi.

Pues el necesitado no será olvidado para siempre, Ni la esperanza de los afligidos perecerá eternamente.

19 R idică-Te, Doamne, să nu biruie omul! Să fie judecate neamurile înaintea Ta!

Levántate, oh Señor; no prevalezca el hombre; Sean juzgadas las naciones delante de Ti.

20 P une groaza în ei, Doamne! Să recunoască neamurile că sunt doar nişte oameni! Sela

Pon temor en ellas, oh Señor; Aprendan las naciones que no son más que hombres. (Selah)