1 Î n a douăzeci şi patra zi a aceleiaşi luni, israeliţii, încinşi cu saci şi având ţărână pe cap, s-au strâns laolaltă pentru ţinerea unui post.

El día veinticuatro de ese mes se congregaron los Israelitas en ayuno, vestidos de cilicio y con polvo sobre sí.

2 C ei din neamul lui Israel s-au separat de toţi străinii şi, stând în picioare, şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile strămoşilor lor.

Y los descendientes de Israel se separaron de todos los extranjeros, y se pusieron en pie, confesando sus pecados y las iniquidades de sus padres.

3 S -au aşezat la locurile lor şi, timp de un sfert din zi, au citit din Cartea Legii Domnului, Dumnezeul lor. Apoi, într-un alt sfert din zi, şi-au mărturisit păcatele şi s-au închinat Domnului, Dumnezeul lor.

Puestos de pie, cada uno en su lugar, una cuarta parte del día estuvieron leyendo en el Libro de la Ley del Señor su Dios, y otra cuarta parte, estuvieron confesando y adorando al Señor su Dios.

4 I osua, Bani, Kadmiel, Şebania, Buni, Şerebia, Bani şi Chenani s-au urcat pe estrada leviţilor şi au strigat cu glas tare către Domnul, Dumnezeul lor.

Y sobre el estrado de los Levitas se levantaron Jesúa, Bani, Cadmiel, Sebanías, Buni, Serebías, Bani y Quenani, y clamaron en alta voz al Señor su Dios.

5 L eviţii Iosua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia au zis: „Ridicaţi-vă şi binecuvântaţi-L pe Domnul, Dumnezeul vostru, Care este din veşnicie în veşnicie! Binecuvântat să-Ţi fie Numele cel slăvit, care este mai presus de orice binecuvântare şi laudă!

Entonces los Levitas, Jesúa, Cadmiel, Bani, Hasabnías, Serebías, Hodías, Sebanías y Petaías, dijeron: “Levántense, bendigan al Señor su Dios por siempre y para siempre. Sea bendito Tu glorioso nombre Y exaltado sobre toda bendición y alabanza.

6 T u eşti Domnul şi în afară de Tine nu este un altul! Tu ai făcut cerurile şi cerurile cerurilor cu toată oştirea lor, pământul cu tot ce este pe el, mările cu tot ce este în ele; Tu le dai viaţă tuturor, iar oştirea cerurilor Ţi se închină.

Sólo Tú eres el Señor. Tú hiciste los cielos, Los cielos de los cielos con todo su ejército, La tierra y todo lo que en ella hay, Los mares y todo lo que en ellos hay. Tú das vida a todos ellos Y el ejército de los cielos se postra ante Ti.

7 T u eşti Domnul, Dumnezeul Care l-ai ales pe Avram, Care l-ai scos din Ur, din Caldeea, şi i-ai pus numele Avraam.

Tú eres el Señor Dios Que escogiste a Abram, Lo sacaste de Ur de los Caldeos Y le diste por nombre Abraham.

8 T u i-ai găsit inima credincioasă înaintea Ta şi ai încheiat un legământ cu el, promiţând că-i vei da ţara canaaniţilor, a hitiţilor, a amoriţilor, a periziţilor, a iebusiţilor, a ghirgaşiţilor, promiţând că o vei da seminţei lui; Ţi-ai împlinit promisiunea, căci Tu eşti drept.

Hallaste fiel su corazón delante de Ti, E hiciste con él un pacto Para dar le la tierra del Cananeo, Del Hitita, del Amorreo, Del Ferezeo, del Jebuseo y del Gergeseo, Para darla a su descendencia. Y has cumplido Tu palabra, porque eres justo.

9 A poi ai văzut suferinţele strămoşilor noştri în Egipt, le-ai auzit strigătele de pe malul Mării Roşii.

Tú viste la aflicción de nuestros padres en Egipto, Y escuchaste su clamor junto al Mar Rojo.

10 A i făcut semne şi minuni împotriva lui Faraon, împotriva tuturor slujitorilor săi şi împotriva întregului popor din ţara sa, căci ai luat cunoştinţă de mândria lor faţă de strămoşii noştri şi Ţi-ai făcut un Nume, cum se ştie astăzi.

Entonces hiciste señales y maravillas contra Faraón, Contra todos sus siervos y contra todo el pueblo de su tierra; Pues supiste que ellos los trataban con soberbia, Y Te hiciste un nombre como el de hoy.

11 A i despărţit marea înaintea lor şi ei au trecut prin mijlocul mării ca pe uscat; pe urmăritorii lor însă i-ai aruncat în adâncuri ca pe o piatră în ape adânci.

Dividiste el mar delante de ellos, Y pasaron por medio del mar sobre tierra firme; Y echaste en los abismos a sus perseguidores, Como a una piedra en aguas turbulentas.

12 A poi i-ai condus printr-un stâlp de nor ziua, şi printr-un stâlp de foc noaptea, ca să le luminezi calea pe care mergeau.

Con columna de nube los guiaste de día, Y con columna de fuego de noche, Para alumbrarles el camino En que debían andar.

13 T e-ai coborât pe muntele Sinai şi le-ai vorbit din ceruri. Le-ai dat reguli drepte, legi adevărate, orânduiri şi porunci bune.

Luego bajaste sobre el Monte Sinaí, Y desde el cielo hablaste con ellos; Les diste ordenanzas justas y leyes verdaderas, Estatutos y mandamientos buenos.

14 L e-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt şi le-ai dat porunci, orânduiri şi o Lege prin robul Tău Moise.

Les hiciste conocer Tu santo día de reposo, Y les entregaste mandamientos, estatutos y la ley Por medio de Tu siervo Moisés.

15 L e-ai dat pâine din ceruri, atunci când le era foame, le-ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete şi le-ai spus să vină să ia în stăpânire ţara pe care juraseşi că le-o vei da.

Les proveíste pan del cielo para su hambre, Les sacaste agua de la peña para su sed, Y les dijiste que entraran a poseer La tierra que Tú habías jurado darles.

16 Î nsă ei, strămoşii noştri, s-au fălit, au fost încăpăţânaţi şi nu Ţi-au ascultat poruncile.

Pero ellos, nuestros padres, obraron con soberbia, Fueron tercos y no escucharon Tus mandamientos.

17 A u refuzat să asculte şi nu şi-au amintit de lucrările Tale minunate, pe care le-ai înfăptuit printre ei. Au fost încăpăţânaţi şi în răzvrătirea lor şi-au numit o căpetenie, ca să se întoarcă în sclavia lor. Dar Tu eşti un Dumnezeu iertător, îndurător şi milostiv, încet la mânie şi plin de dragoste şi de aceea nu i-ai părăsit.

Rehusaron escuchar, Y no se acordaron de las maravillas que hiciste entre ellos; Fueron tercos y eligieron un jefe para volver a su esclavitud en Egipto. Pero Tú eres un Dios de perdón, Clemente y compasivo, Lento para la ira y abundante en misericordia, Y no los abandonaste.

18 C hiar şi atunci când şi-au făcut un viţel turnat, zicând: «Acesta este Dumnezeul tău Care te-a scos din Egipt!» şi s-au făcut vinovaţi de multă blasfemie,

Ni siquiera cuando hicieron Un becerro de metal fundido Y dijeron: ‘Este es tu Dios Que te sacó de Egipto,’ Y cometieron grandes blasfemias,

19 T u, în marea Ta îndurare, nu i-ai părăsit în pustie. Stâlpul de nor n-a încetat să-i călăuzească ziua pe drum, iar stâlpul de foc n-a încetat să le dea lumină noaptea pe drumul pe care trebuiau să meargă.

En Tu gran compasión, Tú no los abandonaste en el desierto. La columna de nube no los dejó de día Para guiarlos en el camino, Ni la columna de fuego de noche para alumbrarles el camino por donde debían andar.

20 L e-ai dat chiar şi Duhul Tău cel bun ca să-i instruiască. Nu Ţi-ai retras mana de la gurile lor şi ai continuat să le dai apă ca să-şi potolească setea.

Y diste Tu buen Espíritu para instruirles; No retiraste Tu maná de su boca, Y les diste agua para su sed.

21 T imp de patruzeci de ani i-ai îngrijit în pustie şi nu au dus lipsă de nimic; hainele nu li s-au învechit, iar picioarele nu li s-au umflat.

Por cuarenta años proveíste para ellos en el desierto y nada les faltó, Sus vestidos no se gastaron ni se hincharon sus pies.

22 L e-ai dat în mână regate şi popoare, ale căror ţinuturi le-ai împărţit între ei. Astfel au moştenit ţara lui Sihon, adică ţara regelui din Heşbon, şi ţara lui Og, regele Başanului.

También les diste reinos y pueblos, Y se los repartiste con sus límites. Tomaron posesión de la tierra de Sehón, rey de Hesbón, Y la tierra de Og, rey de Basán.

23 L e-ai înmulţit fiii ca stelele cerurilor şi i-ai adus în ţara în care le-ai spus părinţilor lor să intre ca s-o ia în stăpânire.

Multiplicaste sus hijos como las estrellas del cielo, Y los llevaste a la tierra Que habías dicho a sus padres que entraran a poseer la.

24 F iii lor au intrat şi au luat în stăpânire ţara, iar Tu i-ai smerit înaintea lor pe locuitorii ţării, pe canaaniţi, şi ai dat în mâinile lor pe regii acestora şi popoarele ţării, ca să le faci pe plac.

Así que entraron los hijos y poseyeron la tierra. Y Tú sometiste delante de ellos a los habitantes de la tierra, a los Cananeos, Y los entregaste en su mano, con sus reyes y los pueblos de la tierra, Para hacer con ellos como quisieran.

25 A u cucerit cetăţi fortificate, pământuri roditoare, au luat în stăpânire case, tot felul de bunuri, fântâni deja săpate, vii, măslini şi o mulţime de pomi fructiferi. Au mâncat, s-au săturat, s-au îngrăşat şi s-au desfătat datorită bunătăţii Tale celei mari.

Capturaron ciudades fortificadas y una tierra fértil. Tomaron posesión de casas llenas de toda cosa buena, Cisternas excavadas, viñas y olivares, Y árboles frutales en abundancia. Comieron, se saciaron, engordaron Y se deleitaron en tu gran bondad.

26 D ar apoi s-au arătat neascultători, s-au răzvrătit împotriva Ta, au aruncat înapoia lor Legea Ta, i-au ucis pe profeţii Tăi, care mărturiseau împotriva lor pentru a-i întoarce la Tine, şi s-au făcut astfel vinovaţi de multă blasfemie.

Pero fueron desobedientes y se rebelaron contra Ti, Echaron Tu ley a sus espaldas, Mataron a Tus profetas que los amonestaban (les testificaban) Para que se volvieran a Ti; Y cometieron grandes blasfemias.

27 A tunci i-ai dat pe mâna duşmanilor lor, care i-au asuprit. Totuşi, în vremea necazului lor, ei au strigat către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri. În marea Ta îndurare le-ai dat izbăvitori care i-au eliberat din mâna duşmanilor lor.

Entonces los entregaste en mano de sus enemigos, que los oprimieron; Pero en el tiempo de su angustia clamaron a Ti, Y Tú escuchaste desde el cielo, y conforme a Tu gran compasión Les diste libertadores que los libraron de mano de sus opresores.

28 C ând au avut odihnă însă, ei au săvârşit iarăşi ce este rău înaintea Ta. Atunci iar i-ai lăsat pe mâna vrăjmaşilor lor care i-au stăpânit. Dar ei s-au întors şi au strigat din nou către Tine, iar Tu i-ai auzit din ceruri şi, în îndurarea Ta, i-ai izbăvit în numeroase rânduri.

Pero cuando tenían descanso, volvían a hacer lo malo delante de Ti; Por tanto, Tú los abandonabas en mano de sus enemigos para que los dominaran. Cuando clamaban de nuevo a Ti, Tú oías desde el cielo Y muchas veces los rescataste conforme a Tu compasión.

29 I -ai avertizat să se întoarcă la Legea Ta, dar ei s-au îngâmfat, nu au ascultat de poruncile Tale şi au păcătuit împotriva hotărârilor Tale, deşi omul care le împlineşte va trăi prin ele. Şi-au întors spatele cu încăpăţânare, au fost îndărătnici şi nu au ascultat.

Los amonestaste para que volvieran a Tu ley, Pero ellos obraron con soberbia y no escucharon Tus mandamientos, sino que pecaron contra Tus ordenanzas, Las cuales si el hombre las cumple, por ellas vivirá. Dieron la espalda en rebeldía, fueron tercos y no escucharon.

30 I -ai îngăduit aşa mulţi ani, i-ai avertizat prin Duhul Tău, prin profeţii Tăi, dar ei tot nu au luat aminte, astfel că i-ai dat pe mâna popoarelor străine.

Sin embargo, Tú fuiste paciente con ellos por muchos años, Y los amonestaste con Tu Espíritu por medio de Tus profetas, Pero no prestaron oído. Entonces los entregaste en mano de los pueblos de estas tierras.

31 C u toate acestea, în marea Ta îndurare, nu i-ai nimicit, nici nu i-ai părăsit, căci Tu eşti un Dumnezeu milos şi îndurător!

Pero en Tu gran compasión no los Exterminaste ni los abandonaste, Porque Tú eres un Dios clemente y compasivo.

32 A cum, Dumnezeul nostru, Dumnezeule cel Mare, Puternic şi Înfricoşător, Cel Care-Ţi păstrezi legământul şi îndurarea, nu privi ca puţin lucru toată suferinţa pe care am îndurat-o atât noi, cât şi regii noştri, conducătorii noştri, preoţii noştri, profeţii noştri şi strămoşii noştri, deci tot poporul Tău, de pe vremea împăraţilor Asiriei şi până acum!

Ahora pues, Dios nuestro, Dios grande, poderoso y temible, que guardas el pacto y la misericordia, No parezca insignificante ante Ti toda la aflicción Que nos ha sobrevenido, a nuestros reyes, a nuestros príncipes, a nuestros sacerdotes, a nuestros profetas, a nuestros padres y a todo Tu pueblo, Desde los días de los reyes de Asiria hasta el día de hoy.

33 C u privire la tot ce a venit peste noi, Tu ai fost drept, căci Tu ai lucrat cu credincioşie, dar noi am făcut ceea ce este rău!

Pero Tú eres justo en todo lo que ha venido sobre nosotros, Porque Tú has obrado fielmente, Pero nosotros, perversamente.

34 R egii, conducătorii, preoţii şi părinţii noştri nu au împlinit Legea Ta; nu au dat ascultare poruncilor şi înştiinţărilor Tale prin care i-ai prevenit.

Nuestros reyes, nuestros jefes, nuestros sacerdotes y nuestros padres no han observado Tu ley Ni han hecho caso a Tus mandamientos ni a Tus amonestaciones con que los amonestabas.

35 Î n regatul lor, în mijlocul multor bunătăţi primite de la Tine, în ţara cea întinsă şi bogată pe care le-o dăduseşi, ei nu Ţi-au slujit şi nu s-au întors de la faptele lor cele rele.

Pero ellos en su propio reino, Con los muchos bienes que Tú les diste, Con la espaciosa y rica tierra que pusiste delante de ellos, No Te sirvieron ni se convirtieron de sus malas obras.

36 Ş i iată-ne astăzi sclavi în ţara pe care le-ai dat-o strămoşilor noştri, ca să-i mănânce roadele şi bunătăţile! Iată-ne sclavi chiar în ţara aceasta!

Por tanto, hoy somos esclavos, Y en cuanto a la tierra que diste a nuestros padres Para comer de sus frutos y de sus bienes, Ahora somos esclavos en ella.

37 R odul ei îi îmbogăţeşte pe împăraţii pe care i-ai pus stăpâni peste noi din cauza păcatelor noastre. Ei stăpânesc după bunul lor plac asupra trupurilor noastre şi asupra vitelor noastre, iar noi ne aflăm într-un mare necaz.“ Poporul încheie o înţelegere

Y su abundante fruto es para los reyes Que Tú pusiste sobre nosotros a causa de nuestros pecados, Los cuales dominan nuestros cuerpos Y nuestros ganados como les place, Y en gran angustia estamos.

38 C u privire la toate acestea, noi am încheiat în scris o înţelegere de neclintit, pe document punându-şi pecetea conducătorii, leviţii şi preoţii.

A causa de todo esto, nosotros hacemos un pacto fiel por escrito; y en el documento sellado están los nombres de nuestros jefes, nuestros Levitas y nuestros sacerdotes.”