1 E u sunt un trandafir din Şaron, un crin al văilor. Iubitul

“Yo soy la rosa de Sarón, El lirio de los valles.” EL ESPOSO:

2 C um este crinul printre spini, astfel este iubita mea între fete. Sulamita

“Como el lirio entre los espinos, Así es mi amada entre las doncellas.” LA ESPOSA:

3 C um este mărul printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru gura mea.

“Como el manzano entre los árboles del bosque, Así es mi amado entre los jóvenes. A su sombra placentera me he sentado, Y su fruto es dulce a mi paladar.

4 E l m-a adus în odaia de petrecere, iar steagul lui peste mine era iubirea.

El me ha traído a la sala del banquete, Y su estandarte sobre mí es el amor.

5 Î ntăriţi-mă cu prăjituri cu stafide, învioraţi-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire!

Susténtenme con tortas de pasas, Reanímenme con manzanas, Porque estoy enferma de amor.

6 M âna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!

Que su izquierda esté bajo mi cabeza Y su derecha me abrace.” EL ESPOSO:

7 V ă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele şi pe căprioarele câmpului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!

“Yo les ruego, oh hijas de Jerusalén, Por las gacelas o por las ciervas del campo, Que no levanten ni despierten a mi amor Hasta que quiera.” LA ESPOSA:

8 A uziţi glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munţi, săltând peste dealuri!

“¡Una voz! ¡Mi amado! ¡Miren, él viene, Saltando por los montes, Brincando por los collados!

9 I ubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre şi contemplând printre zăbrele.

Mi amado es semejante a una gacela o a un cervatillo. ¡Miren, se detiene detrás de nuestro muro, Mirando por las ventanas, Espiando por las celosías!

10 I ubitul meu a vorbit şi mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, şi vino cu mine, frumoasa mea,

Mi amado habló, y me dijo: ‘Levántate, amada mía, hermosa mía, Y ven conmigo.

11 p entru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit şi s-a dus!

Pues mira, ha pasado el invierno, Ha cesado la lluvia y se ha ido.

12 P e câmp răsar florile, a venit timpul cântării şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!

Han aparecido las flores en la tierra; Ha llegado el tiempo de podar las vides, Y se oye la voz de la tórtola en nuestra tierra.

13 S mochinii dau primele roade şi florile viilor îşi răspândesc parfumul. Ridică-te şi vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!

‘La higuera ha madurado sus higos, Y las vides en flor han esparcido su fragancia. ¡Levántate amada mía, hermosa mía, Y ven conmigo!’” EL ESPOSO:

14 P orumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălţimilor, arată-mi faţa ta şi lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar faţa ta este încântătoare!“ Corul

“Paloma mía, en las grietas de la peña, En lo secreto de la senda escarpada, Déjame ver tu semblante, Déjame oír tu voz; Porque tu voz es dulce, Y precioso tu semblante.” EL CORO:

15 P rindeţi-ne vulpile, micuţele vulpi care distrug viile, viile noastre care sunt în floare! Sulamita

“Agarren las zorras, Las zorras pequeñas que arruinan las viñas, Pues nuestras viñas están en flor.” LA ESPOSA:

16 I ubitul meu este al meu şi eu sunt a lui! El îşi paşte turma printre crini.

“Mi amado es mío, y yo soy suya; él apacienta su rebaño entre los lirios.

17 P ână când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi!

Hasta que sople la brisa del día y huyan las sombras, Vuelve, amado mío, y sé semejante a una gacela O a un cervatillo sobre los montes de Beter.”