1 E u sunt un trandafir din Şaron, un crin al văilor. Iubitul

Io sono la rosa di Saron, il giglio delle valli.

2 C um este crinul printre spini, astfel este iubita mea între fete. Sulamita

Quale un giglio tra le spine, tale è l’amica mia tra le fanciulle.

3 C um este mărul printre copacii pădurii, aşa este iubitul meu între tineri. Îmi place să stau la umbra lui şi rodul lui este dulce pentru gura mea.

Quale è un melo tra gli alberi del bosco, tale è l’amico mio fra i giovani. Io desidero sedermi alla sua ombra, il suo frutto è dolce al mio palato.

4 E l m-a adus în odaia de petrecere, iar steagul lui peste mine era iubirea.

Egli mi ha condotta nella casa del convito, l’insegna che stende su di me è amore.

5 Î ntăriţi-mă cu prăjituri cu stafide, învioraţi-mă cu mere, fiindcă sunt bolnavă de iubire!

Fortificatemi con schiacciate d’uva passa, sostentatemi con mele, perché sono malata d’amore.

6 M âna lui stângă să fie sub capul meu şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!

La sua sinistra sia sotto il mio capo, la sua destra mi abbracci!

7 V ă conjur, fiice ale Ierusalimului, pe gazelele şi pe căprioarele câmpului: nu stârniţi şi nu treziţi iubirea până când nu-i va face ei plăcere!

Figlie di Gerusalemme, io vi scongiuro per le gazzelle, per le cerve dei campi: non svegliate, non svegliate l’amore mio, finché lei non lo desideri!

8 A uziţi glasul iubitului meu! Iată-l venind, sărind peste munţi, săltând peste dealuri!

Ecco la voce del mio amico! Eccolo che viene, saltando per i monti, balzando per i colli.

9 I ubitul meu este ca o gazelă, ca un pui de cerb. Iată-l că stă în spatele zidurilor casei noastre, uitându-se prin ferestre şi contemplând printre zăbrele.

L’amico mio è simile a una gazzella, o a un cerbiatto. Eccolo, egli sta dietro il nostro muro e guarda per la finestra, lancia occhiate attraverso le persiane.

10 I ubitul meu a vorbit şi mi-a zis: „Ridică-te, iubita mea, şi vino cu mine, frumoasa mea,

Il mio amico parla e mi dice: «Àlzati, amica mia, mia bella, e vieni,

11 p entru că, iată, iarna a trecut, ploaia s-a oprit şi s-a dus!

poiché ecco, l’inverno è passato, il tempo delle piogge è finito, se n’è andato;

12 P e câmp răsar florile, a venit timpul cântării şi pe deasupra câmpiilor noastre se aude glasul turturicii!

i fiori spuntano sulla terra, il tempo del canto è giunto e la voce della tortora si fa udire nella nostra campagna.

13 S mochinii dau primele roade şi florile viilor îşi răspândesc parfumul. Ridică-te şi vino, iubita mea, vino cu mine, frumoasa mea!

Il fico ha messo i suoi frutti, le viti fiorite esalano il loro profumo. Àlzati, amica mia, mia bella, e vieni».

14 P orumbiţa mea, din crăpăturile stâncii, din locurile ascunse ale înălţimilor, arată-mi faţa ta şi lasă-mă să-ţi aud glasul, căci glasul tău este dulce, iar faţa ta este încântătoare!“ Corul

Mia colomba, che stai nelle fessure delle rocce, nel nascondiglio delle balze, mostrami il tuo viso, fammi udire la tua voce; poiché la tua voce è soave e il tuo viso è bello.

15 P rindeţi-ne vulpile, micuţele vulpi care distrug viile, viile noastre care sunt în floare! Sulamita

Prendeteci le volpi, le volpicine che guastano le vigne, poiché le nostre vigne sono in fiore!

16 I ubitul meu este al meu şi eu sunt a lui! El îşi paşte turma printre crini.

Il mio amico è mio e io sono sua: di lui, che pastura il gregge fra i gigli.

17 P ână când se va lumina de ziuă, iar umbrele vor zbura, întoarce-te, iubitul meu, şi fii ca o gazelă, sau ca un pui de cerb peste munţii stâncoşi!

Prima che spiri la brezza del giorno e che le ombre fuggano, torna, amico mio, come la gazzella o il cerbiatto sui monti che ci separano!