1 Î n faţa acestor lucruri, inima îmi tremură şi saltă din locul ei.

«A tale spettacolo il mio cuore trema e balza fuori dal suo posto.

2 A scultaţi! Ascultaţi tunetul glasului Său şi bubuitul care iese din gura Sa!

Udite, udite il fragore della sua voce, il rombo che esce dalla sua bocca!

3 Î şi desfăşoară fulgerul sub cerul întreg şi-l trimite până la marginile pământului.

Egli lo lancia sotto tutti i cieli e il suo lampo guizza fino alle estremità della terra.

4 A poi se aude vuietul glasului Său; El tună cu glasul Său măreţ. Când I se aude glasul, El nu opreşte fulgerele.

Dopo il lampo, una voce rugge; egli tuona con la sua voce maestosa; quando si ode la voce, il fulmine non è già più nella sua mano.

5 V ocea lui Dumnezeu tună într-un mod deosebit; El face fapte măreţe, dincolo de înţelegerea noastră.

Dio tuona con la sua voce in modo prodigioso; grandi cose egli fa che noi non comprendiamo.

6 E l spune zăpezii: «Cazi pe pământ!» şi ploii: «Fii o ploaie puternică!»

Dice alla neve: “Cadi sulla terra!” Lo dice alla pioggia, alla pioggia torrenziale.

7 E l îl opreşte pe orice om din lucrul lui, pentru ca toţi oamenii să recunoască lucrarea Lui.

Rende inerte ogni mano d’uomo, perché tutti i mortali, che sono opera sua, imparino a conoscerlo.

8 A tunci animalele se duc la adăpostul lor şi rămân în vizuinile lor.

Le bestie selvagge vanno nel covo e stanno accovacciate entro le tane.

9 V ijelia iese din odaia sa şi frigul din vânturile cele năprasnice.

Dal sud viene l’uragano, il freddo viene dal nord.

10 S uflarea lui Dumnezeu face gheaţa şi îngheaţă apele mari.

Al soffio di Dio si forma il ghiaccio e si contrae la distesa delle acque.

11 E l încarcă norii grei cu umezeală; împrăştie norii cu fulgerul Său.

Egli carica pure le nubi di umidità, disperde lontano le nuvole che portano i suoi lampi

12 E i se mişcă după călăuzirea Lui şi fac tot ceea ce le porunceşte pe faţa întregului pământ.

ed esse, da lui guidate, vagano nei loro giri per eseguire i suoi comandi sopra la faccia di tutta la terra;

13 E l aduce norii ca să-i pedepsească pe oameni sau să ude pământul Său şi să-Şi arate îndurarea.

e le manda come flagello, oppure come beneficio alla sua terra, o come prova della sua bontà.

14 I ov, ia aminte la aceasta! Stai şi cugetă la minunile lui Dumnezeu!

«Porgi l’orecchio a questo, Giobbe; fèrmati e considera le meraviglie di Dio!

15 Ş tii tu cum conduce Dumnezeu norii şi cum face să strălucească fulgerul Său?

Sai tu come Dio le diriga e faccia guizzare il lampo dalle sue nubi?

16 Ş tii tu cum plutesc norii? Înţelegi tu minunile Celui Desăvârşit în cunoştinţă?

Conosci tu l’equilibrio delle nuvole, le meraviglie di colui la cui scienza è perfetta?

17 Ş tii tu de ce ţi se încălzesc hainele, când pământul se odihneşte de vântul dinspre sud?

Sai come mai i tuoi abiti sono caldi quando la terra si assopisce sotto il soffio dello scirocco?

18 P oţi tu să întinzi cerurile ca El, tari ca o oglindă turnată?

Puoi tu, come lui, distendere i cieli e farli solidi come uno specchio di metallo?

19 « Învaţă-ne ce trebuie să-I spunem! Din pricina întunericului nu ştim să ne apărăm cauza.»

Insegnaci tu che cosa dirgli! Nelle nostre tenebre, noi siamo senza parole.

20 C ine Îi va spune că vreau să-I vorbesc? Va vrea cineva să-I vorbească ca să fie înghiţit?

Gli si annuncerà forse che io voglio parlare? Ma chi mai può desiderare di essere inghiottito?

21 N imeni nu poate privi cum străluceşte soarele în ceruri, după ce vântul le-a înseninat.

Nessuno può fissare il sole che sfolgora nel cielo, quando c’è passato il vento a renderlo limpido.

22 E l vine din nord într-o splendoare de aur; împrejurul lui Dumnezeu este o măreţie înfricoşătoare.

Dal settentrione viene l’oro; Dio è circondato da una maestà terribile;

23 C el Atotputernic este dincolo de înţelegerea noastră. Este măreţ în putere, în judecată şi în dreptate. El nu va asupri.

l’Onnipotente noi non lo possiamo scoprire. Egli è grande in forza, in equità, in perfetta giustizia; egli non opprime nessuno.

24 D e aceea oamenii se tem de El; da, toţi cei cu inima înţeleaptă se vor teme de El.“

Perciò gli uomini lo temono; egli non degna d’uno sguardo chi si crede saggio».