1 D umnezeul meu, izbăveşte-mă de duşmanii mei, protejează-mă de cei ce s-au ridicat împotriva mea!

Al direttore del coro. «Non distruggere». Inno di Davide, quando Saul mandò uomini a sorvegliare la casa per ucciderlo. Liberami dai miei nemici, o mio Dio; portami in alto al sicuro dai miei avversari.

2 I zbăveşte-mă de făcătorii de rele, mântuieşte-mă de oamenii însetaţi de sânge!

Liberami dai malfattori e salvami dagli uomini sanguinari.

3 C ăci iată-i cum îmi pândesc sufletul, nişte oameni puternici uneltesc împotriva mea, deşi nu am greşit cu nimic, nu am păcătuit, Doamne!

Ecco, essi pongono insidie all’anima mia; uomini potenti si uniscono contro di me, senza colpa né peccato da parte mia, o Signore!

4 F ără să am vreo vină, ei sunt pregătiţi să mă atace. Ridică-Te să vii în întâmpinarea mea şi priveşte!

Senza mia colpa corrono e si preparano. Svègliati, avvicìnati a me, e guarda!

5 T u, Doamne, Dumnezeul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, ridică-Te să pedepseşti toate neamurile! Nu avea milă de nici unul din aceşti trădători răi! Sela

Tu, o Signore, Dio degli eserciti, Dio d’Israele, àlzati a giudicare tutte le genti! Non fare grazia ad alcuno dei perfidi malfattori!

6 S e întorc seara, urlă precum câinii şi dau târcoale cetăţii.

Ritornano di sera, urlano come cani e si aggirano per la città.

7 I ată ce scot din gurile lor: săbii ies printre buzele lor şi zic: „Cine ne aude?“

Ecco, vomitano ingiurie dalla loro bocca; hanno spade sulle labbra. «Tanto», dicono, «chi ci ascolta?»

8 D ar Tu, Doamne, râzi de ei, îţi baţi joc de toate neamurile.

Ma tu, o Signore, riderai di loro; ti farai beffe di tutte le genti.

9 T ăria mea, pe Tine Te aştept, căci Dumnezeu este întăritura mea!

O mia forza, a te mi rivolgerò, perché Dio è il mio rifugio.

10 D umnezeu, Care este îndurător cu mine, merge înaintea mea, Dumnezeu îmi descoperă pândarii.

Il mio Dio mi verrà incontro con la sua bontà. Dio mi farà vedere sui miei nemici quel che desidero.

11 T otuşi nu-i omorî, ca nu cumva cei din poporul meu să uite! Fă-i să rătăcească, prin puterea Ta, şi doboară-i, Stăpâne, Scutul nostru!

Non ucciderli, perché il mio popolo non dimentichi; falli andare, per la tua potenza, raminghi; e umiliali, o Signore, nostro scudo!

12 S ă fie prinşi în propria lor mândrie, în păcatele gurii lor, în cuvintele de pe buzele lor; să li se socotească blestemele şi minciunile!

Ogni parola che dicono è un peccato della loro bocca; siano dunque presi nel laccio della loro superbia, per le maledizioni e le menzogne che pronunciano.

13 S ă-i mistuie mânia, să-i stingă şi să nu mai fie! Fă-i să recunoască că Dumnezeu stăpâneşte în Iacov şi până la marginile pământului. Sela

Distruggili nel tuo furore, distruggili e non siano più; e si conoscerà che Dio domina su Giacobbe fino all’estremità della terra.

14 S e întorc seara, urlă precum câinii şi dau târcoale cetăţii.

Ogni sera ritornano, urlano come cani e si aggirano per la città.

15 E i rătăcesc după mâncare şi bombănesc dacă nu se satură.

Vanno vagando in cerca di cibo e se non trovano da sfamarsi, passano la notte ululando.

16 E u însă voi cânta tăria Ta, dimineaţa voi striga cu bucurie despre îndurarea Ta, căci Tu mi-ai fost întăritură şi adăpost în ziua necazului meu.

Ma io canterò la tua potenza e al mattino loderò ad alta voce la tua bontà, perché tu sei stato per me una fortezza, un rifugio nel giorno dell’avversità.

17 T ăria mea, pe Tine Te voi lăuda, căci Dumnezeu este întăritura mea, Dumnezeu Care este îndurător cu mine!

O mia forza, a te salmeggerò, perché Dio è il mio rifugio, il Dio che mi fa del bene.