1 V ai de cei ce decretează hotărâri nelegiuite, de cei ce scriu porunci ce asupresc,

Guai a quelli che fanno decreti iniqui e a quelli che mettono per iscritto sentenze ingiuste,

2 c a să-i priveze de drepturi pe cei nevoiaşi şi să răpească dreptatea celor asupriţi din poporul Meu, făcând astfel din văduve prada lor şi jefuindu-i pe orfani.

per negare giustizia ai deboli, per spogliare del loro diritto i poveri del mio popolo, per far delle vedove la loro preda e degli orfani il loro bottino!

3 C e veţi face în ziua pedepsei, în mijlocul nenorocirii care va veni din depărtări? La cine veţi fugi după ajutor? Unde vă veţi lăsa bogăţiile?

Che farete il giorno che Dio vi visiterà, il giorno che la rovina giungerà da lontano? Presso chi fuggirete in cerca di soccorso? Dove lascerete la vostra gloria?

4 U nii se vor pleca printre prizonieri sau vor cădea printre cei ucişi. Cu toate acestea, mânia Lui nu s-a potolit, iar mâna Sa este încă întinsă.“ Judecata Domnului asupra Asiriei

Non rimarrà loro che curvarsi tra i prigionieri o cadere fra gli uccisi. Con tutto ciò, la sua ira non si calma e la sua mano rimane distesa. L’Assiria umiliata

5 „ Vai de asirian, nuiaua mâniei Mele, cel care ţine în mâna lui ciomagul furiei Mele!

«Guai all’Assiria, verga della mia ira! Ha in mano il bastone della mia punizione.

6 L -am trimis împotriva unui neam lipsit de evlavie şi i-am poruncit să meargă împotriva poporului pe care sunt mâniat, ca să ia pradă, să-şi însuşească captură şi să-l calce în picioare ca pe noroiul de pe drum.

Io la mando contro una nazione empia e la dirigo contro il popolo che ha provocato la mia ira, con l’ordine di darsi al saccheggio, di far bottino, di calpestarlo come il fango delle strade.

7 D ar nu aceasta vrea el, nu acest lucru îl are el în minte; ci el vrea numai să nimicească, să şteargă de pe pământ neamuri nu puţine la număr.

Ma essa non la intende così, non così la pensa in cuor suo; essa ha in cuore di distruggere, di sterminare nazioni in gran numero.

8 E l zice: «Oare nu sunt conducătorii mei toţi regi?

Infatti dice: “I miei prìncipi non sono forse tanti re?

9 O are n-a păţit Calno asemenea Carchemişului? Nu este Hamatul asemenea Arpadului? Sau Samaria asemenea Damascului?

Forse Calno non è come Carchemis? O Camat come Arpad? O Samaria come Damasco?

10 A şa cum mâna mea a pus stăpânire peste împărăţiile idolilor ale căror chipuri erau mai mari decât cele din Ierusalim şi Samaria,

Come la mia mano è giunta a colpire i regni degli idoli dove le immagini erano più numerose che a Gerusalemme e a Samaria,

11 a şa cum am făcut Samariei şi idolilor ei, tot aşa voi face şi Ierusalimului şi idolilor lui!»“

non posso io forse, come ho fatto a Samaria e ai suoi idoli, fare anche a Gerusalemme e alle sue statue?”».

12 „ Când Stăpânul Îşi va fi îndeplinit toată lucrarea împotriva muntelui Sion şi împotriva Ierusalimului, va spune: «Îl voi pedepsi pe împăratul Asiriei pentru rodul inimii lui îngâmfate şi pentru trufia privirii lui semeţe.

Ma quando il Signore avrà compiuto tutta la sua opera sul monte Sion e a Gerusalemme, «io», dice il Signore, «punirò il re d’Assiria per il frutto della superbia del suo cuore e dell’arroganza dei suoi sguardi alteri.

13 P entru că el zice: ‘Prin puterea mâinilor mele am făcut aceasta şi prin înţelepciunea mea, căci sunt priceput. Am dat la o parte hotarele popoarelor şi le-am jefuit de bogăţii şi, ca un viteaz, le-am subjugat domnitorii.

Infatti egli dice: “Io l’ho fatto grazie alla forza della mia mano e alla mia saggezza, perché sono intelligente; ho rimosso i confini dei popoli, ho saccheggiato i loro tesori e, potente come sono, ho detronizzato dei re.

14 M âna mea a găsit, ca pe un cuib, bogăţia popoarelor! Ca unul care adună ouăle uitate, aşa am adunat tot pământul şi nimeni n-a mişcat vreo aripă, n-a deschis gura, nici n-a ciripit!’

La mia mano ha trovato, come un nido, le ricchezze dei popoli; e come uno raccoglie delle uova abbandonate, così io ho raccolto tutta la terra, e nessuno ha mosso l’ala o aperto il becco o mandato un grido”».

15 S e va lăuda oare securea înaintea celui ce o mânuieşte? Se va înălţa oare ferăstrăul mai presus de cel ce-l foloseşte? Ca şi cum nuiaua l-ar ridica pe cel ce o ridicã, sau ca şi cum toiagul ar ridica pe cel ce nu este din lemn!»

La scure si vanta forse contro colui che la maneggia? La sega si inorgoglisce forse contro colui che la muove? Come se la verga facesse muovere colui che l’alza, come se il bastone alzasse colui che non è di legno!

16 D e aceea Cel Suveran, Domnul Oştirilor, va trimite o boală nimicitoare printre războinicii lui puternici, iar între aleşii lui va izbucni un pârjol ca cel al focului.

Perciò il Signore, Dio degli eserciti, manderà la consunzione tra i suoi più robusti; e sotto la sua gloria accenderà un fuoco, come il fuoco di un incendio.

17 L umina lui Israel va deveni un foc, iar Sfântul său, o flacără; într-o singură zi ea va arde şi va mistui toţi spinii şi mărăcinii lui.

La luce d’Israele diventerà un fuoco, e il suo Santo una fiamma, che arderà e divorerà i suoi rovi e i suoi pruni in un solo giorno.

18 S plendoarea pădurii lui şi pământurile lui roditoare, vor fi nimicite cu desăvârşire şi vor ajunge ca un bolnav pe moarte.

La gloria della sua foresta e della sua fertile campagna egli la consumerà, anima e corpo; sarà come il deperimento di un uomo che langue.

19 R ămăşiţa copacilor din pădurea sa va fi atât de mică încât şi un copil ar putea scrie numărul lor. Rămăşiţa lui Israel

Il resto degli alberi della sua foresta sarà così minimo che un bambino potrebbe farne il conto.

20 Î n ziua aceea rămăşiţa lui Israel şi supravieţuitorii Casei lui Iacov nu se vor mai sprijini pe cel ce îi lovea, ci se vor sprijini, cu adevărat, pe Domnul, Sfântul lui Israel.

In quel giorno il residuo d’Israele e gli scampati della casa di Giacobbe smetteranno di appoggiarsi su colui che li colpiva, e si appoggeranno con sincerità sul Signore, sul Santo d’Israele.

21 O rămăşiţă se va întoarce – rămăşiţa lui Iacov – la Dumnezeul cel Puternic.

Un residuo, il residuo di Giacobbe, tornerà al Dio potente.

22 C hiar dacă poporul tău, Israele, ar fi ca nisipul mării, totuşi numai o rămăşiţă din el se va întoarce. Distrugerea este hotărâtă, făcând să se reverse astfel dreptatea.

Infatti anche se il tuo popolo, o Israele, fosse come la sabbia del mare, un residuo soltanto ne tornerà; uno sterminio è decretato, che farà traboccare la giustizia.

23 C ăci Stăpânul, Domnul Oştirilor, va duce la îndeplinire în toată ţara sentinţa hotărâtă.

Poiché lo sterminio che ha decretato, il Signore, Dio degli eserciti, lo effettuerà in mezzo a tutto il paese.

24 D e aceea, aşa vorbeşte Stăpânul, Domnul Oştirilor: «Poporul Meu care locuieşti în Sion, nu te teme de asirieni, când ei te bat cu nuiaua şi îşi înalţă ciomagul împotriva ta, aşa cum au făcut şi egiptenii,

Così dunque dice il Signore, Dio degli eserciti: «Popolo mio, che abiti a Sion, non temere l’Assiro che ti batte con la verga e alza su di te il bastone, come fece l’Egitto!

25 p entru că, foarte curând, indignarea Mea împotriva ta va înceta şi furia Mea va fi îndreptată spre distrugerea lor.»

Ancora un breve, brevissimo tempo, e la mia indignazione sarà finita, la mia ira si volgerà a distruggere loro».

26 D omnul Oştirilor îi va bate cu un bici, aşa cum l-a bătut pe Midian la stânca Oreb şi Îşi va înălţa toiagul asupra mării, aşa cum a făcut în Egipt.

Il Signore degli eserciti alzerà contro di lui la frusta, come quando colpì Madian alla roccia di Oreb; come alzò il suo bastone sul mare, così l’alzerà ancora, come in Egitto.

27 Î n ziua aceea îţi va fi luată povara lor de pe umeri şi jugul lor de pe gât; jugul va fi zdrobit din cauza grăsimii.

In quel giorno il suo carico ti cadrà dalle spalle e il suo giogo dal collo; il giogo sarà scosso dalla tua forza rigogliosa.

28 A ajuns la Aiat, a trecut prin Migron, iar la Micmaş şi-a lăsat lucrurile.

L’Assiro marcia contro Aiat, attraversa Migron, depone i suoi bagagli a Micmas.

29 A u trecut trecătoarea şi au zis: «La Gheva vom înnopta!» Rama tremură, iar Ghiva lui Saul fuge.

Valicano il passo, trascorrono la notte a Gheba; Rama trema, Ghibea di Saul è in fuga.

30 Ţ ipă tare, fiica Galimului! Ia aminte, Laişa! Sărmanul de tine, Anatot!

Grida forte a tutta voce, o figlia di Gallim! Tendi l’orecchio, o Lais! Povera Anatot!

31 M admena fuge, locuitorii Ghebimului caută scăpare.

Madmenà è in fuga precipitosa, gli abitanti di Ghebim cercano un rifugio.

32 A stăzi va face un nou popas la Nob, de unde va ameninţa cu pumnul muntele fiicei Sionului, dealul Ierusalimului.

Oggi stesso sosterà a Nob, agitando il pugno contro il monte della figlia di Sion, contro la collina di Gerusalemme.

33 I ată, Stăpânul, Domnul Oştirilor, taie crăcile cu o mare putere. Cei mai înalţi copaci vor fi tăiaţi, cei mândri vor fi doborâţi.

Ecco, il Signore, Dio degli eserciti, tronca i rami in modo tremendo; i più alti sono tagliati, i più superbi sono atterrati.

34 E l va tăia desişul pădurii cu securea, şi Libanul va cădea sub loviturile Celui Măreţ.

Egli abbatte con il ferro il folto della foresta, e il Libano cade sotto i colpi del Potente.