1 V eniţi să strigăm de bucurie către Domnul, să strigăm către Stânca mântuirii noastre!

Venite, cantiamo con gioia al Signore, acclamiamo alla Rocca della nostra salvezza!

2 S ă ne înfăţişăm înaintea Lui cu laude şi să strigăm către El prin cântări!

Presentiamoci a lui con lodi, celebriamolo con salmi!

3 C ăci Domnul este un Dumnezeu mare, este un împărat mare, mai presus de toţi zeii!

Poiché il Signore è un Dio grande, un gran Re sopra tutti gli dèi.

4 E l ţine în mână adâncimile pământului, iar înălţimile munţilor sunt ale Lui.

Nelle sue mani sono le profondità della terra e le altezze dei monti sono sue.

5 A Lui este marea, – El a făcut-o – iar uscatul, mâinile Lui l-au întocmit.

Suo è il mare, perché egli l’ha fatto e le sue mani hanno plasmato la terra asciutta.

6 V eniţi să I ne închinăm, să I ne plecăm înainte, să îngenunchem înaintea Domnului, Creatorul nostru!

Venite, adoriamo e inchiniamoci, inginocchiamoci davanti al Signore che ci ha fatti.

7 C ăci El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul păşunii Lui, turma mâinii Sale! „Astăzi dacă auziţi glasul Lui,

Poiché egli è il nostro Dio, e noi siamo il popolo di cui ha cura e il gregge che la sua mano conduce.

8 n u vă împietriţi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Masa, în pustie,

Oggi, se udite la sua voce, non indurite il vostro cuore come a Meriba, come nel giorno di Massa nel deserto,

9 c ând strămoşii voştri M-au pus la încercare şi M-au ispitit, deşi Îmi văzuseră lucrările!

quando i vostri padri mi tentarono, mi misero alla prova sebbene avessero visto le mie opere.

10 T imp de patruzeci de ani am fost scârbit de acea generaţie şi am zis: «Ei sunt un popor care s-a rătăcit în inima lui şi n-au cunoscut căile Mele.»

Quarant’anni ebbi in disgusto quella generazione e dissi: «È un popolo dal cuore traviato; essi non conoscono le mie vie ».

11 D e aceea am jurat în mânia Mea: «Nu vor intra în odihna Mea!»“

Perciò giurai nella mia ira: «Non entreranno nel mio riposo!»