1 I sraeliţii juraseră la Miţpa: „Nici unul din noi să nu-şi dea fata de soţie beniamiţilor!“

Gli uomini d’Israele avevano giurato a Mispa, dicendo: «Nessuno di noi darà sua figlia in moglie a un Beniaminita».

2 D upă toate acestea, poporul s-a dus la Betel şi a rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara. Şi-au ridicat glasul, s-au jelit

Il popolo venne a Betel, dove rimase fino alla sera in presenza di Dio; alzando la voce, pianse a dirotto e disse:

3 ş i au zis: „ Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“

« Signore, Dio d’Israele, perché mai è avvenuto questo in Israele? Perché oggi c’è in Israele una tribù di meno?

4 A doua zi poporul s-a sculat devreme, a zidit acolo un altar şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace.

Il giorno seguente, il popolo si alzò di buon mattino, costruì là un altare e offrì olocausti e sacrifici di riconoscenza.

5 A poi israeliţii au zis: „Care dintre seminţiile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea Domnului ?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu va veni înaintea Domnului la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea.

I figli d’Israele dissero: «Chi è, fra tutte le tribù d’Israele, che non sia salito all’assemblea davanti al Signore ?» Poiché avevano fatto questo giuramento solenne contro chiunque non fosse salito in presenza del Signore a Mispa: «Quel tale dovrà essere messo a morte».

6 I sraeliţilor le părea rău de cei din poporul lor şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel!

I figli d’Israele ebbero pietà di Beniamino, loro fratello, e dissero: «Oggi è stata soppressa una tribù d’Israele.

7 C e să facem pentru aceia care au rămas fără soţii, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soţii pe fetele noastre?“

Come faremo a procurare delle donne ai superstiti, visto che abbiamo giurato nel nome del Signore di non dar loro in moglie nessuna delle nostre figlie?»

8 A poi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care nu a venit înaintea Domnului, la Miţpa?“ Li s-a spus că în tabără, la adunare, nu venise nici un bărbat din Iabeşul Ghiladului.

Dissero dunque: «Qual è fra le tribù d’Israele quella che non è salita in presenza del Signore a Mispa?» Ecco che nessuno di Iabes in Galaad era venuto all’accampamento, all’assemblea;

9 A u adunat poporul şi iată că acolo nu era nici un bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad.

poiché, fatto il censimento del popolo, si trovò che là non vi era nessuno degli abitanti di Iabes in Galaad.

10 A tunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici, poruncindu-le: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeşul Ghiladului, cu tot cu femei şi copii!

Allora la comunità mandò là dodicimila uomini fra i più valorosi e diede loro quest’ordine: «Andate e passate a fil di spada gli abitanti di Iabes in Galaad, con le donne e i bambini.

11 I ată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi toţi bărbaţii şi toate femeile care nu sunt fecioare!“

Farete questo: voterete allo sterminio ogni maschio e ogni donna che ha avuto relazioni carnali con un uomo».

12 A u găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.

Quelli trovarono, fra gli abitanti di Iabes in Galaad, quattrocento fanciulle che non avevano avuto relazioni carnali con uomini e le condussero all’accampamento, a Silo, che è nel paese di Canaan.

13 T oată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiţilor care se aflau la stânca Rimon şi să le vestească pacea.

Tutta la comunità inviò dei messaggeri per parlare ai figli di Beniamino che erano al masso di Rimmon per annunciare loro la pace.

14 Î n acea vreme, beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii dintre acelea care au fost lăsate în viaţă – dintre femeile din Iabeşul Ghiladului. Totuşi nu erau destule pentru ei.

Allora i Beniaminiti tornarono e furono loro date le donne di Iabes in Galaad a cui era stata risparmiata la vita; ma non ve ne fu abbastanza per tutti.

15 P oporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel.

Il popolo dunque ebbe pietà di Beniamino, perché il Signore aveva aperto una breccia fra le tribù d’Israele.

16 A tunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii, căci beniamitele au fost nimicite?“

Gli anziani della comunità dissero: «Come faremo a procurare delle donne ai superstiti, visto che le donne beniaminite sono state distrutte?»

17 A u mai zis: „Supravieţuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmaşi, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel!

Poi dissero: «Quelli che sono scampati rimangano in possesso di ciò che apparteneva a Beniamino, affinché non sia soppressa una tribù in Israele.

18 D ar noi nu putem să le dăm de soţii pe fiicele noastre, căci toţi israeliţii au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“

Ma noi non possiamo dar loro le nostre figlie in moglie». Poiché i figli d’Israele avevano giurato, dicendo: «Maledetto chi darà una moglie a Beniamino!»

19 D upă aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Şilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!“

Allora dissero: «Ecco, ogni anno si fa una festa in onore del Signore a Silo, che è a nord di Betel, a oriente della strada che sale da Betel a Sichem e a mezzogiorno di Lebna».

20 A poi le-au poruncit beniamiţilor şi le-au zis: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii!

Diedero quest’ordine ai figli di Beniamino: «Andate e fate un’imboscata nelle vigne;

21 U rmăriţi ce se întâmplă şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor ieşi să danseze, să ieşiţi din vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre fetele din Şilo. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin.

state attenti, e quando le figlie di Silo usciranno per danzare in gruppo, sbucherete dalle vigne; ciascuno rapirà una delle figlie di Silo per prenderla in moglie e ve ne andrete nel paese di Beniamino.

22 D acă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă, căci în luptă n-am reuşit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»“

Quando i loro padri o i loro fratelli verranno a lamentarsi con noi, noi diremo loro: “Datecele, per favore, poiché in questa guerra non abbiamo preso una donna per uno. Inoltre non siete voi che gliele avete date; in quel caso, voi sareste colpevoli”».

23 B eniamiţii au făcut întocmai: şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit din nou cetăţi şi au locuit în ele.

I figli di Beniamino fecero a quel modo: si presero delle mogli, secondo il loro numero, fra le danzatrici; le rapirono, poi partirono e tornarono nella loro eredità, ricostruirono le città e vi stabilirono la loro dimora.

24 T ot atunci, israeliţii au plecat de acolo, fiecare la seminţia şi la clanul lui. Şi astfel, fiecare om s-a dus la proprietatea lui.

In quel medesimo tempo, i figli d’Israele se ne andarono di là e tornarono ciascuno nella sua tribù e nella sua famiglia, ciascuno nel luogo della sua eredità.

25 Î n zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.

In quel tempo non c’era re in Israele; ognuno faceva quello che gli pareva meglio.