1 D umnezeule, am auzit cu urechile noastre, părinţii noştri ne-au povestit despre lucrarea pe care ai înfăptuit-o pe vremea lor, în vremuri străvechi;

Al direttore del coro. Dei figli di Core. Cantico. O Dio, noi abbiamo udito con i nostri orecchi, i nostri padri ci hanno raccontato l’opera da te compiuta ai loro giorni, nei tempi antichi.

2 a m auzit cum Tu, prin braţul Tău, ai dezrădăcinat neamuri, ca să-i plantezi pe ei, ai izgonit noroade, ca să-i extinzi pe ei.

Tu con la tua mano hai scacciato nazioni per stabilire i nostri padri; hai distrutto popoli per fare posto a loro.

3 N u prin sabia lor au moştenit ţara, nu braţul lor i-a izbăvit, ci dreapta Ta, braţul Tău, lumina feţei Tale, fiindcă îi iubeai.

Infatti essi non conquistarono il paese con la spada, né fu il loro braccio a salvarli, ma la tua destra, il tuo braccio, la luce del tuo volto, perché li gradivi.

4 D umnezeule, Tu eşti împăratul meu! Porunceşte dar izbăvirea lui Iacov!

Sei tu il mio re, o Dio, sei tu che dai la vittoria a Giacobbe!

5 C u Tine ne doborâm duşmanii, cu Numele Tău ne călcăm în picioare potrivnicii.

Con te noi abbatteremo i nostri nemici, nel tuo nome disperderemo i nostri avversari.

6 N u mă încred în arcul meu, sabia mea nu mă izbăveşte,

Io non confido nel mio arco, e non è la mia spada che mi salverà;

7 c i Tu ne vei izbăvi de duşmanii noştri, iar pe cei ce ne urăsc, Tu îi vei face de ruşine!

ma sei tu che ci salvi dai nostri nemici e copri di vergogna quelli che ci odiano.

8 N oi în Dumnezeu ne lăudăm mereu, Numele Tău îl slăvim pe vecie. Sela

In Dio ci glorieremo ogni giorno e celebreremo il tuo nome in eterno.

9 T otuşi, Tu ne-ai respins şi ne-ai umilit, nu mai ieşi cu oştile noastre.

Ma ora ci hai respinti e coperti di vergogna e non marci più alla testa dei nostri eserciti.

10 T u ai făcut să ne retragem dinaintea duşmanului, astfel că cei ce ne urăsc ne jefuiesc.

Tu permetti che voltiamo le spalle davanti al nemico, quelli che ci odiano ci depredano.

11 N e dai ca pe nişte oi la tăiere, ne împrăştii printre neamuri.

Ci hai svenduti come pecore destinate al macello, ci hai dispersi tra le nazioni.

12 Î ţi vinzi poporul pe un preţ de nimic şi nu câştigi nimic prin vânzarea lui.

Tu vendi il tuo popolo per pochi soldi e non ne hai fissato un prezzo alto.

13 N e faci de batjocura vecinilor noştri, de ocara şi de dispreţul celor ce ne înconjoară.

Ci hai esposti al disprezzo dei nostri vicini, alle beffe e allo scherno di chi ci sta intorno.

14 N e faci de pomină printre neamuri, pricină de clătinare din cap printre popoare.

Ci hai resi la favola delle nazioni; i popoli scuotono il capo, quando si tratta di noi.

15 T oată ziua ocara îmi stă înainte şi ruşinea îmi acoperă faţa,

Il mio disonore mi sta sempre davanti, la vergogna mi copre la faccia

16 l a glasul batjocoritorului şi al blasfemiatorului, la vederea duşmanului şi a răzbunătorului.

a causa delle parole di chi m’insulta e mi oltraggia, a causa del nemico e di quanti vogliono vendicarsi.

17 T oate acestea au venit asupra noastră, dar noi nu Te-am uitat şi nu am încălcat legământul Tău.

Tutto questo ci è avvenuto, eppure non ti abbiamo dimenticato e non siamo stati infedeli al tuo patto.

18 I nima noastră nu Ţi-a întors spatele şi paşii noştri nu s-au îndepărtat de calea Ta.

Il nostro cuore non si è rivolto indietro, i nostri passi non si sono sviati dalla tua via,

19 T u însă ne-ai zdrobit în locul de vânătoare al şacalilor şi ne-ai acoperit cu beznă.

ma tu ci hai frantumati cacciandoci in dimore di sciacalli e hai steso su di noi l’ombra della morte.

20 D acă am fi uitat Numele Dumnezeului nostru şi ne-am fi întins palmele spre vreun dumnezeu străin,

Se avessimo dimenticato il nome del nostro Dio e avessimo teso le mani verso un dio straniero,

21 n -ar fi descoperit Dumnezeu aceasta? Doar El cunoaşte toate tainele inimii.

Dio, forse, non l’avrebbe scoperto? Infatti, egli conosce i pensieri più nascosti.

22 T otuşi, din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua, suntem consideraţi ca nişte oi pentru tăiere.

Per causa tua siamo ogni giorno messi a morte, considerati come pecore da macello.

23 S coală-Te! De ce dormi, Stăpâne? Trezeşte-Te, nu ne lepăda pe vecie!

Risvègliati! Perché dormi, Signore? Dèstati, non respingerci per sempre!

24 D e ce Îţi ascunzi faţa, de ce ne uiţi umilinţa şi necazul?

Perché nascondi il tuo volto e ignori la nostra afflizione e la nostra oppressione?

25 S ufletul nostru este doborât în ţărână, pântecele ne este lipit de pământ!

Poiché l’anima nostra è abbattuta nella polvere; il nostro corpo giace per terra.

26 R idică-Te şi vino în ajutorul nostru! Răscumpără-ne, din pricina îndurării Tale!

Ergiti in nostro aiuto, liberaci nella tua bontà.