1 A tunci Bildad din Şuah a luat cuvântul şi a zis:

Allora Bildad di Suac rispose e disse:

2 „ Până când vei mai vorbi astfel şi până când vor fi cuvintele tale ca un vânt năprasnic?

«Fino a quando terrai questi discorsi e saranno le parole della tua bocca come un vento impetuoso?

3 O are va perverti Dumnezeu judecata dreaptă? Va perverti Cel Atotputernic ce e drept?

Potrebbe Dio pervertire il giudizio? Potrebbe l’Onnipotente pervertire la giustizia?

4 D acă fiii tăi au păcătuit împotriva Lui, El i-a pedepsit pentru păcatul lor.

Se i tuoi figli hanno peccato contro di lui, egli li ha dati in balìa del loro misfatto;

5 D acă tu Îl cauţi pe Dumnezeu şi te rogi Celui Atotputernic,

ma tu, se ricorri a Dio e implori l’Onnipotente,

6 d acă eşti curat şi drept, cu siguranţă, El Însuşi te va apăra şi-ţi va da înapoi locuinţa dreptăţii tale.

se proprio sei puro e integro, certo egli sorgerà in tuo favore e restaurerà la tua giusta dimora.

7 D eşi începutul tău a fost neînsemnat, zilele tale de pe urmă vor fi prospere.

Così sarà stato piccolo il tuo principio, ma la tua fine sarà grande oltre misura.

8 Î ntreabă generaţiile anterioare şi află ce-au învăţat părinţii lor,

«Interroga le passate generazioni, rifletti sull’esperienza dei padri;

9 p entru că noi suntem doar de ieri şi nu ştim nimic, iar zilele noastre pe pământ sunt doar o umbră.

poiché noi siamo di ieri e non sappiamo nulla; i nostri giorni sulla terra non sono che un’ombra;

10 O are nu te vor învăţa şi nu-ţi vor spune şi nu vor scoate ei cuvinte din mintea lor?

ma quelli certo t’insegneranno, ti parleranno e dal loro cuore trarranno discorsi.

11 C reşte papirusul unde nu este mlaştină? Creşte trestia unde nu este apă?

Può il papiro crescere dove non c’è limo? Forse il giunco viene su senz’acqua?

12 P e când este încă verde şi netăiată, se usucă mai repede ca iarba.

Mentre sono ancora verdi, e senza che li si tagli, prima di tutte le erbe, inaridiscono.

13 A şa sunt căile celor ce uită pe Dumnezeu; aşa piere nădejdea celui lipsit de evlavie.

Tale è la sorte di tutti quelli che dimenticano Dio; la speranza dell’empio perirà.

14 Î ncrederea lui este ca un fir subţire şi sprijinul lui este ca pânza unui păianjen.

La sua baldanza è troncata, la sua fiducia è come una tela di ragno.

15 S e bizuie pe casa lui, dar ea nu este tare, se prinde de ea, dar ea nu ţine.

Egli si appoggia alla sua casa, ma essa non regge; vi si aggrappa, ma quella non tiene.

16 E l este ca o plantă plină de sevă în lumina soarelui, care îşi întinde ramurile deasupra grădinii,

Egli verdeggia al sole, i suoi rami si protendono sul suo giardino,

17 î şi ţese rădăcinile printre pietre, caută un loc între stânci.

le sue radici s’intrecciano sul mucchio delle macerie, penetra fra le pietre della casa.

18 D ar când e smulsă din locul ei, locul acela îi spune: «Nu te-am văzut niciodată!»

Ma divelto che sia dal suo luogo, questo lo rinnega e gli dice: “Non ti ho mai visto!”

19 A ceasta este bucuria căii ei, iar din pământ vor răsări altele.

Tali sono le delizie che gli procura il suo comportamento! Dalla polvere, altri dopo di lui germoglieranno.

20 N u, Dumnezeu nu-l va respinge pe cel curat, nici nu va întări mâinile celor ce fac rău.

No, Dio non respinge l’uomo integro, né porge aiuto a quelli che fanno il male.

21 E l va umple din nou cu râsete gura ta, şi va aşeza strigăte de bucurie pe buzele tale.

Egli renderà ancora il sorriso alla tua bocca, sulle tue labbra metterà canti d’esultanza.

22 C ei ce te urăsc vor fi acoperiţi de ruşine şi cortul celui rău nu va mai fi.“

Quelli che ti odiano saranno coperti di vergogna, la tenda degli empi sparirà».