1 A tunci Moise şi israeliţii au cântat această cântare Domnului: „Voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava; i-a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.

Allora Mosè e i figli d’Israele cantarono questo cantico al Signore: «Io canterò al Signore, perché è sommamente glorioso; ha precipitato in mare cavallo e cavaliere.

2 D omnul este tăria mea şi cântarea mea, El a devenit mântuirea mea; Acesta este Dumnezeul meu şi Îl voi lăuda, este Dumnezeul tatălui meu şi Îl voi înălţa.

Il Signore è la mia forza e l’oggetto del mio cantico; egli è stato la mia salvezza. Questi è il mio Dio, io lo glorificherò, è il Dio di mio padre, io lo esalterò.

3 D omnul este un războinic; Numele Lui este Domnul.

Il Signore è un guerriero, il suo nome è il Signore.

4 E l a aruncat în mare carele lui Faraon şi oştirea lui; căpeteniile lui alese s-au înecat în Marea Roşie.

Egli ha gettato in mare i carri del faraone, e il suo esercito; e i suoi migliori condottieri sono stati sommersi nel mar Rosso.

5 A pe adânci i-au acoperit; s-au prăbuşit în adânc ca o piatră.

Gli abissi li ricoprono; sono andati a fondo come una pietra.

6 D reapta Ta, Doamne, este măreaţă în putere, dreapta Ta, Doamne, i-a zdrobit pe duşmani.

La tua destra, o Signore, è ammirevole per la sua forza. La tua destra, o Signore, schiaccia i nemici.

7 C u măreţia majestăţii Tale Ţi-ai doborât vrăjmaşii, Ţi-ai dezlănţuit mânia care i-a mistuit ca pe o mirişte.

Con la grandezza della tua maestà, tu rovesci i tuoi avversari; tu scateni la tua ira, essa li consuma come stoppia.

8 L a suflarea nărilor Tale apele s-au adunat, puhoaiele de ape s-au ridicat ca un zid, adâncurile s-au închegat în inima mării.

Al soffio delle tue narici le acque si sono ammucchiate, le onde si sono rizzate come un muro, i flutti si sono fermati nel cuore del mare.

9 V răjmaşul îşi zicea: «Îi voi urmări, îi voi ajunge din urmă. Voi împărţi prada; îmi voi împlini dorinţa cu privire la ei. Îmi voi scoate sabia şi mâna mea va pune stăpânire pe ei.»

Il nemico diceva: “Inseguirò, raggiungerò, dividerò le spoglie, io mi sazierò di loro; sguainerò la mia spada, la mia mano li sterminerà”;

10 Î nsă când Tu ai suflat cu suflarea Ta, marea i-a acoperit; s-au afundat ca plumbul în apele măreţe.

ma tu hai soffiato il tuo vento e il mare li ha sommersi; sono affondati come piombo in acque profonde.

11 C are dintre zei este ca Tine, Doamne ? Cine este ca Tine, glorios în sfinţenie, temut în splendoare şi înfăptuitor de minuni?

Chi è pari a te fra gli dèi, o Signore ? Chi è pari a te, splendido nella tua santità, tremendo, degno di lode, operatore di prodigi?

12 Ţ i-ai întins mâna dreaptă şi pământul i-a înghiţit.

Tu hai steso la destra, la terra li ha ingoiati.

13 P rin îndurarea Ta Ţi-ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; prin puterea Ta l-ai călăuzit spre Locuinţa Ta cea sfântă.

Tu hai condotto con la tua bontà il popolo che hai riscattato; l’hai guidato con la tua potenza alla tua santa dimora.

14 P opoarele vor începe să tremure când vor auzi; îi va cuprinde groaza pe locuitorii Filistiei.

I popoli lo hanno udito e tremano. L’angoscia ha colto gli abitanti della Filistia.

15 C ăpeteniile Edomului se vor teme; un tremur îi va cuprinde pe conducătorii Moabului. Toţi locuitorii Canaanului se vor topi de spaimă;

Già sono smarriti i capi di Edom, il tremito prende i potenti di Moab, tutti gli abitanti di Canaan vengono meno.

16 t eroarea şi groaza vor cădea peste ei; din pricina măreţiei braţului Tău, vor amuţi ca o piatră, până va trece poporul Tău, Doamne, până va trece poporul pe care l-ai câştigat.

Spavento e terrore piomberà su di loro. Per la forza del tuo braccio diventeranno muti come una pietra, finché il tuo popolo, o Signore, sia passato, finché sia passato il popolo che ti sei acquistato.

17 T u îl vei aduce şi-l vei sădi pe muntele moştenirii Tale, în locul pe care Tu, Doamne, Ţi l-ai pregătit ca locuinţă, lăcaşul pe care mâinile Tale, Stăpâne, l-au întemeiat.

Tu li introdurrai e li pianterai sul monte che ti appartiene, nel luogo che hai preparato, o Signore, per tua dimora, nel santuario che le tue mani, o Signore, hanno stabilito.

18 D omnul va domni în veci de veci!“

Il Signore regnerà per sempre, in eterno».

19 C ând caii, carele şi călăreţii lui Faraon au intrat în mare, Domnul a adus înapoi apele mării peste ei; israeliţii însă au mers prin mare ca pe pământ uscat.

Mosè e i figli d’Israele cantarono questo cantico quando i cavalli del faraone, i suoi carri e i suoi cavalieri entrarono nel mare, e il Signore fece ritornare su di loro le acque del mare, ma i figli d’Israele camminarono sulla terra asciutta in mezzo al mare.

20 A poi Miriam, profetesa, sora lui Aaron, a luat o tamburină în mână şi toate femeile au ieşit după ea având tamburine în mâini şi dansând.

Allora Miriam, la profetessa, sorella di Aaronne, prese in mano il timpano e tutte le donne uscirono dietro a lei, con timpani e danze.

21 M iriam le cânta: „Cântaţi Domnului, căci Şi-a arătat slava; i-a năpustit în mare pe cal şi pe călăreţ.“ Apele de la Mara şi Elim

E Miriam rispondeva: «Cantate al Signore, perché è sommamente glorioso: ha precipitato in mare cavallo e cavaliere». Israele nel deserto Le acque di Mara

22 D upă aceea, Moise l-a luat pe Israel de lângă Marea Roşie şi au intrat împreună în pustia Şur. Au mers trei zile prin pustie, fără să găsească apă.

Poi Mosè fece partire gli Israeliti dal mar Rosso ed essi si diressero verso il deserto di Sur; camminarono tre giorni nel deserto e non trovarono acqua.

23 A u ajuns într-un loc unde, deşi era apă, n-au putut să o bea pentru că era amară, motiv pentru care au numit locul acela Mara.

Quando giunsero a Mara, non potevano bere l’acqua di Mara, perché era amara; perciò quel luogo fu chiamato Mara.

24 P oporul a cârtit împotriva lui Moise, zicând: „Ce vom bea?“

Allora il popolo mormorò contro Mosè, dicendo: «Che berremo?»

25 E l a strigat către Domnul şi Domnul i-a arătat o bucată de lemn; Moise a aruncat lemnul în apă şi apa s-a făcut dulce. Acolo le-a dat Domnul legi şi porunci şi i-a pus la încercare.

Egli gridò al Signore; e il Signore gli mostrò un legno. Mosè lo gettò nell’acqua, e l’acqua divenne dolce. È lì che il Signore diede al popolo una legge e una prescrizione, e lo mise alla prova, dicendo:

26 E l le-a zis: „Dacă veţi asculta cu atenţie glasul Domnului, Dumnezeul vostru, dacă veţi face ce este drept înaintea Lui, dacă veţi lua aminte la poruncile Lui şi veţi păzi toate legile Lui, nu voi aduce peste voi nici una din bolile pe care le-am adus peste egipteni. Căci Eu sunt Domnul Care vă vindecă.“

«Se tu ascolti attentamente la voce del Signore che è il tuo Dio, e fai ciò che è giusto agli occhi suoi, porgi orecchio ai suoi comandamenti e osservi tutte le sue leggi, io non ti infliggerò nessuna delle infermità che ho inflitte agli Egiziani, perché io sono il Signore, colui che ti guarisce».

27 Î n cele din urmă au ajuns la Elim, unde se găseau douăsprezece izvoare şi şaptezeci de palmieri; ei şi-au aşezat tabăra lângă apă.

Poi giunsero a Elim, dov’erano dodici sorgenti d’acqua e settanta palme; e si accamparono lì presso le acque.