1 O , Doamne, Tu eşti Dumnezeul meu! Te voi înălţa şi Îţi voi lăuda Numele, căci ai făcut lucruri minunate, lucruri plănuite demult, care s-au împlinit cu credincioşie.

Signore, tu sei il mio Dio; io ti esalterò, loderò il tuo nome, perché hai fatto cose meravigliose; i tuoi disegni, concepiti da tempo, sono fedeli e stabili.

2 A i prefăcut cetatea într-un morman de moloz, citadela într-o ruină. Fortăreaţa străinilor nu mai e o cetate; ea nu va mai fi niciodată rezidită.

Poiché tu hai ridotto la città in un mucchio di pietre, la città forte in un monte di rovine; il castello degli stranieri non è più una città, non sarà mai più ricostruito.

3 D e aceea popoarele puternice Te vor slăvi; cetăţile neamurilor de temut se vor teme de Tine.

Perciò il popolo forte ti glorifica, le città delle nazioni possenti ti temono,

4 C ăci Tu ai fost un refugiu pentru cel sărman, un refugiu pentru cel nevoiaş în necazul său, un adăpost în furtună şi o umbră în mijlocul caniculei, atunci când suflarea asupritorilor lovea ca furtuna într-un zid

perché tu sei stato una fortezza per il povero, una fortezza per l’indifeso nella sua angoscia, un rifugio contro la tempesta, un’ombra contro l’arsura; poiché il soffio dei tiranni era come una tempesta che batte la muraglia.

5 ş i ca arşiţa soarelui într-un loc uscat. Tu aduci la tăcere zarva străinilor şi, aşa cum căldura este domolită de umbra unui nor, tot astfel şi cântarea asupritorilor încetează.

Come il calore è domato in una terra arida, così tu hai domato il tumulto degli stranieri; come il calore è diminuito dall’ombra di una nuvola, così il canto dei tiranni è stato attenuato.

6 D omnul Oştirilor va pregăti pe muntele acesta, pentru toate popoarele, un ospăţ cu cărnuri grase, un ospăţ cu vinuri bune – cărnuri pline de măduvă şi vinuri din cele mai bune.

Il Signore degli eserciti preparerà per tutti i popoli su questo monte un convito di cibi succulenti, un convito di vini vecchi, di cibi pieni di midollo, di vini vecchi raffinati.

7 P e muntele acesta El va nimici vălul care acoperă toate popoarele, învelitoarea aruncată peste toate neamurile.

Distruggerà su quel monte il velo che copre la faccia di tutti i popoli e la coperta stesa su tutte le nazioni.

8 E l va înghiţi moartea pentru totdeauna. Stăpânul Domn va şterge lacrimile de pe toate feţele şi va îndepărta de pe tot pământul ocara poporului Său, căci Domnul a vorbit.

Annienterà per sempre la morte; il Signore, Dio, asciugherà le lacrime da ogni viso, toglierà via da tutta la terra la vergogna del suo popolo, perché il Signore ha parlato.

9 Î n ziua aceea se va zice: «Priviţi! Acesta este Dumnezeul nostru! Am nădăjduit în El, şi El ne-a mântuit! Acesta este Domnul în Care ne-am pus nădejdea! Să fim veseli şi să ne bucurăm în mântuirea Sa!»

In quel giorno si dirà: «Ecco, questo è il nostro Dio; in lui abbiamo sperato ed egli ci ha salvati. Questo è il Signore in cui abbiamo sperato; esultiamo, rallegriamoci per la sua salvezza!»

10 M âna Domnului se va odihni pe muntele acesta. Moabiţii însă vor fi călcaţi de El în picioare, aşa cum este călcat în picioare paiul în bălegar.

Infatti la mano del Signore riposerà su questo monte, mentre Moab sarà trebbiato sulla sua terra come si pigia la paglia nel letamaio.

11 Î şi vor întinde mâinile în mijlocul lui, cum îşi întinde înotătorul mâinile să înoate; mândria lor va fi doborâtă în ciuda dibăciei mâinilor lor.

Dal letamaio egli stenderà le mani come le stende il nuotatore per nuotare, ma il Signore farà cadere la sua superbia con le trame che ha ordite.

12 E l va dărâma fortificaţiile înalte ale zidurilor tale, le va doborî şi le va arunca la pământ, chiar în ţărână.

Demolirà l’alta fortezza delle tue mura, l’abbatterà fin nella polvere.