1 I ov a răspuns:

Allora Giobbe rispose e disse:

2 „ Ascultaţi cu atenţie cuvintele mele! Aceasta este mângâierea pe care v-o cer.

«Porgete bene ascolto alle mie parole, sia questa la consolazione che mi date.

3 L ăsaţi-mă să vorbesc, iar atunci când voi termina, vă puteţi bate joc.

Sopportatemi, lasciate che io parli, e quando avrò parlato tu mi potrai deridere.

4 E ste plângerea mea adresată unui om? Şi de ce n-aş fi nerăbdător?

Mi lamento forse di un uomo? E come farei a non perdere la pazienza?

5 P riviţi-mă, miraţi-vă şi puneţi-vă mâna la gură!

Guardatemi, stupite, mettetevi la mano sulla bocca.

6 C ând mă gândesc la acestea mă înspăimânt şi un tremur îmi cuprinde trupul.

Quando ci penso, ne sono smarrito e la mia carne è presa da un brivido.

7 D e ce trăiesc cei răi, de ce ajung la bătrâneţe şi se întăresc în putere?

Perché mai vivono gli empi? Perché arrivano alla vecchiaia e anche crescono di forze?

8 Î şi văd copiii aşezaţi în jurul lor şi urmaşii cum propăşesc sub ochii lor.

La loro discendenza prospera sotto i loro sguardi intorno ad essi, i loro germogli fioriscono sotto gli occhi loro.

9 C asele lor sunt în siguranţă, fără teamă, nici o nuia a lui Dumnezeu nu este asupra lor.

La loro casa è in pace, al sicuro da spaventi, la verga di Dio non li colpisce.

10 T aurii lor sunt întotdeauna prăsitori, vacile lor zămislesc şi niciodată nu leapădă.

Il loro toro monta e non sbaglia, la loro vacca figlia senz’abortire.

11 Î şi lasă copilaşii să se împrăştie ca o turmă şi copiii lor zburdă pe lângă ei.

Mandano fuori come un gregge i loro piccini, e i loro figli saltano e ballano.

12 E i cântă la tamburină şi harfă şi se bucură la sunetul fluierului.

Cantano al suono del timpano e della cetra, si rallegrano al suono della zampogna.

13 E i îşi trăiesc zilele în bunăstare şi se coboară în Locuinţa Morţilor în pace.

Passano felici i loro giorni, poi scendono in un attimo nel soggiorno dei morti.

14 Î i zic lui Dumnezeu: «Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaştem căile Tale.

Eppure dicevano a Dio: “Ritìrati da noi! Noi non ci curiamo di conoscere le tue vie!

15 C ine este Cel Atotputernic ca să-I slujim? Ce câştigăm dacă ne rugăm Lui?»

Che cos’è l’Onnipotente perché lo serviamo? Che guadagneremo a pregarlo?”

16 N u se bucură ei de bunăstarea lor? Departe de mine însă sfatul celor răi!

Ecco, non hanno essi in mano la loro felicità? (Lungi da me il consiglio degli empi!).

17 D e câte ori li se stinge candela celor răi şi vine nenorocirea peste cei ca ei? Le dă Dumnezeu dureri în mânia Lui?

Quando mai la lampada degli empi si spegne, piomba loro addosso la rovina e Dio, nella sua ira, li retribuisce con castighi?

18 S unt ei ca paiul înaintea vântului şi ca pleava luată de furtună?

Quando mai sono essi come paglia al vento, come pula portata via dall’uragano?

19 V oi ziceţi: «Dumnezeu păstrează pedeapsa pentru copiii lor!» Însă el, cel nelegiuit, ar trebui pedepsit, ca astfel să-şi dea seama!

“Dio”, mi dite, “tiene in serbo il castigo per i figli dell’empio”. Ma punisca lui stesso! Che lo senta lui,

20 O chii lui să vadă nimicirea lui şi el să bea din mânia Celui Atotputernic.

che veda con i propri occhi la sua rovina e beva egli stesso l’ira dell’Onnipotente!

21 C ăci ce-i pasă lui de familia pe care o lasă în urmă, când numărul lunilor lui au ajuns la capăt?

Che importa all’empio della sua famiglia dopo di lui, quando il numero dei suoi mesi è ormai compiuto?

22 Î l va învăţa cineva pe Dumnezeu cunoştinţa, pe El, Cel Care judecă pe cei înălţaţi?

S’insegnerà forse a Dio la scienza? A lui che giudica quelli di lassù?

23 U n om moare în plină putere, în deplină siguranţă şi fără greutăţi,

L’uno muore in mezzo al suo benessere quand’è pienamente tranquillo e felice,

24 c u trupul plin de grăsime şi cu măduva mustind în oasele lui.

ha i secchi pieni di latte, e fresco il midollo delle ossa.

25 I ar un altul moare cu amărăciune în suflet, fără să fi gustat niciodată fericirea.

L’altro muore con l’amarezza nel cuore, senz’aver mai gustato il bene.

26 T otuşi amândoi stau în ţărână şi viermii îi acoperă.

Entrambi giacciono ugualmente nella polvere e i vermi li ricoprono.

27 Ş tiu bine ce gândiţi, planurile prin care vreţi să-mi faceţi rău.

Ah! Li conosco i vostri pensieri, i piani che formate per abbattermi!

28 V oi ziceţi: «Unde este casa celui mare? Unde este cortul locuinţei celor răi?»

Voi dite: “Dov’è la casa del potente? Dov’è la tenda che ospitava gli empi?”

29 N u i-aţi întrebat pe cei ce călătoresc şi n-aţi luat voi aminte la mărturia lor,

Non avete dunque interrogato quelli che hanno viaggiato? Voi non vorrete negare quello che attestano;

30 p otrivit căreia cel rău e cruţat în ziua nenorocirii şi scăpat în ziua mâniei?

che, cioè, il malvagio è risparmiato nel dì della rovina, che nel giorno dell’ira egli sfugge.

31 C ine îl mustră în faţă pentru purtarea lui? Cine îl răsplăteşte pentru ce a făcut?

Chi gli rimprovera in faccia la condotta? Chi gli rende quel che ha fatto?

32 C ând e dus în groapă, i se pune o strajă la mormânt.

Egli è portato alla sepoltura con onore e veglia egli stesso sulla sua tomba.

33 B ulgării din vale îi sunt dulci; toţi oamenii merg după el şi o mulţime fără număr merge înaintea lui.

Lievi sono a lui le zolle della valle; dopo, tutta la gente segue le sue orme; e, anche prima, una folla immensa fu come lui.

34 D eci cum mă veţi mângâia voi cu vorbe deşarte? Ce mai rămâne din răspunsurile voastre decât minciună?“

Perché dunque mi offrite consolazioni vane? Delle vostre risposte altro non resta che falsità».