1 „ Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.

«Consolate, consolate il mio popolo», dice il vostro Dio.

2 V orbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

«Parlate al cuore di Gerusalemme e proclamatele che il tempo della sua schiavitù è compiuto; che il debito della sua iniquità è pagato, che essa ha ricevuto dalla mano del Signore il doppio per tutti i suoi peccati».

3 „ Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!

La voce di uno grida: «Preparate nel deserto la via del Signore, appianate nei luoghi aridi una strada per il nostro Dio!

4 O rice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.

Ogni valle sia colmata, ogni monte e ogni colle siano abbassati; i luoghi scoscesi siano livellati, i luoghi accidentati diventino pianeggianti.

5 A tunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»

Allora la gloria del Signore sarà rivelata e tutti, allo stesso tempo, la vedranno; perché la bocca del Signore l’ha detto».

6 U n glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!

Una voce dice: «Grida!» E si risponde: «Che griderò?» «Grida che ogni carne è come l’erba e che tutta la sua grazia è come il fiore del campo.

7 I arba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!

L’erba si secca, il fiore appassisce quando il soffio del Signore vi passa sopra; certo, il popolo è come l’erba.

8 I arba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.

L’erba si secca, il fiore appassisce, ma la parola del nostro Dio dura per sempre ».

9 S uie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»

Tu che porti la buona notizia a Sion, sali sopra un alto monte! Tu che porti la buona notizia a Gerusalemme, alza forte la voce! Alzala, non temere! Di’ alle città di Giuda: «Ecco il vostro Dio!»

10 I ată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.

Ecco, il Signore, Dio, viene con potenza, con il suo braccio egli domina. Ecco, il suo salario è con lui, la sua ricompensa lo precede.

11 E l Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.

Come un pastore, egli pascerà il suo gregge: raccoglierà gli agnelli in braccio, li porterà sul petto, condurrà le pecore che allattano.

12 C ine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?

Chi ha misurato le acque nel cavo della sua mano o preso le dimensioni del cielo con il palmo? Chi ha raccolto la polvere della terra in una misura o pesato le montagne con la stadera e i colli con la bilancia?

13 C ine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?

Chi ha preso le dimensioni dello Spirito del Signore o chi gli è stato consigliere per insegnargli qualcosa?

14 C u cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?

Chi ha egli consultato perché gli desse istruzione e gli insegnasse il sentiero della giustizia, gli impartisse la saggezza e gli facesse conoscere la via del discernimento?

15 I ată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.

Ecco, le nazioni sono come una goccia che cade da un secchio, come la polvere minuta delle bilance; ecco, le isole sono come pulviscolo che vola.

16 L ibanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.

Il Libano non basterebbe a procurare il fuoco e i suoi animali non basterebbero per l’olocausto.

17 T oate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

Tutte le nazioni sono come nulla davanti a lui; egli le valuta meno che nulla, una vanità.

18 C u cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?

A chi vorreste assomigliare Dio? Con quale immagine lo rappresentereste?

19 U n idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.

Un artista fonde l’idolo, l’orafo lo ricopre d’oro e vi salda delle catenelle d’argento.

20 S ăracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

Colui che la povertà costringe a offrire poco sceglie un legno che non marcisca e si procura un abile artigiano per fare un idolo che non vacilli.

21 N u ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?

Ma non lo sapete? Non l’avete sentito? Non vi è stato annunciato fin dal principio? Non avete riflettuto sulla fondazione della terra?

22 E l este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.

Egli è assiso sulla volta della terra, da lì gli abitanti appaiono come cavallette; egli distende i cieli come una cortina e li spiega come una tenda per abitarvi;

23 E l este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.

egli riduce i prìncipi a nulla e annienta i giudici della terra;

24 D e abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.

appena piantati, appena seminati, appena il loro fusto ha preso radici in terra, egli vi soffia contro e quelli inaridiscono, e l’uragano li porta via come stoppia.

25 « Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.

«A chi dunque mi vorreste assomigliare, a chi sarei io uguale?», dice il Santo.

26 R idicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.

Levate gli occhi in alto e guardate: chi ha creato queste cose? Egli le fa uscire e conta il loro esercito, le chiama tutte per nome; per la grandezza del suo potere e per la potenza della sua forza, non ne manca una.

27 D e ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

Perché dici tu, Giacobbe, e perché parli così, Israele: «La mia via è occulta al Signore e al mio diritto non bada il mio Dio»?

28 N u ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.

Non lo sai tu? Non l’hai mai udito? Il Signore è Dio eterno, il creatore degli estremi confini della terra; egli non si affatica e non si stanca; la sua intelligenza è imperscrutabile.

29 E l dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.

Egli dà forza allo stanco e accresce il vigore a colui che è spossato.

30 F lăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,

I giovani si affaticano e si stancano; i più forti vacillano e cadono;

31 d ar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.

ma quelli che sperano nel Signore acquistano nuove forze, si alzano a volo come aquile, corrono e non si stancano, camminano e non si affaticano.