1 „ Mângâiaţi, mângâiaţi pe poporul Meu! zice Dumnezeul vostru.

Consolem, consolem o meu povo, diz o Deus de vocês.

2 V orbiţi blând Ierusalimului şi strigaţi-i că truda lui s-a sfârşit, că vina lui este ispăşită, căci a primit din mâna Domnului pedeapsă îndoită pentru toate păcatele sale!“

Encoragem a Jerusalém e anunciem que ela já cumpriu o trabalho que lhe foi imposto, pagou por sua iniqüidade, e recebeu da mão do Senhor em dobro por todos os seus pecados.

3 „ Un glas strigă în pustie: «Pregătiţi calea Domnului, neteziţi în deşert un drum pentru Dumnezeul nostru!

Uma voz clama: “No deserto preparem o caminho para o Senhor; façam no deserto um caminho reto para o nosso Deus.

4 O rice vale va fi înălţată şi orice munte şi deal va fi aplecat; orice râpă va deveni netedă şi orice povârniş se va preface în câmpie.

Todos os vales serão levantados, todos os montes e colinas serão aplanados; os terrenos acidentados se tornarão planos; as escarpas serão niveladas.

5 A tunci se va arăta slava Domnului, şi oamenii o vor vedea cu toţii împreună, căci gura Domnului a vorbit.»

A glória do Senhor será revelada, e, juntos, todos a verão. Pois é o Senhor quem fala”.

6 U n glas zice: «Strigă!» «Ce să strig?», am întrebat eu. «Orice făptură este ca iarba şi toată gloria ei este ca floarea de pe câmp!

Uma voz ordena: “Clame”. E eu pergunto: O que clamarei? “Que toda a humanidade é como a relva, e toda a sua glória como as flores do campo.

7 I arba se usucă, iar floarea cade când suflarea Domnului vine peste ea!» Într-adevăr, ca iarba este poporul!

A relva murcha e cai a sua flor, quando o vento do Senhor sopra sobre eles; o povo não passa de relva.

8 I arba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Dumnezeului nostru rămâne pe vecie.

A relva murcha, e as flores caem, mas a palavra de nosso Deus permanece para sempre”.

9 S uie-te pe un munte înalt, Sioane, aducător de veşti bune! Înalţă-ţi glasul cu putere, Ierusalime, aducător de veşti bune! Înalţă-l, nu te teme! Spune cetăţilor lui Iuda: «Iată-L pe Dumnezeul vostru!»

Você, que traz boas novas a Sião, suba num alto monte. Você, que traz boas novas a Jerusalém, erga a sua voz com fortes gritos, erga-a, não tenha medo; diga às cidades de Judá: “Aqui está o seu Deus!”

10 I ată, Stăpânul Domn vine cu putere, stăpânind prin braţul Său. Plata Lui vine cu El şi răsplata Lui Îl însoţeşte.

O Soberano, o Senhor, vem com poder! Com seu braço forte ele governa. A sua recompensa com ele está, e seu galardão o acompanha.

11 E l Îşi va paşte turma ca un păstor; Îşi va strânge mieii în braţe, îi va lua la piept şi va călăuzi blând oile care alăptează.

Como pastor ele cuida de seu rebanho, com o braço ajunta os cordeiros e os carrega no colo; conduz com cuidado as ovelhas que amamentam suas crias.

12 C ine a măsurat apele în palma lui şi a trasat cerurile cu lăţimea palmei? Cine a strâns pulberea pământului într-o măsură? Cine a cântărit munţii cu cântarul şi dealurile cu o cumpănă?

Quem mediu as águas na concha da mão, ou com o palmo definiu os limites dos céus? Quem jamais calculou o peso da terra, ou pesou os montes na balança e as colinas nos seus pratos?

13 C ine a cercetat Duhul Domnului şi cine L-a îndrumat ca sfătuitor al Său?

Quem definiu limites para o Espírito do Senhor, ou o instruiu como seu conselheiro?

14 C u cine s-a sfătuit El ca să fie luminat? Cine L-a învăţat calea dreptăţii? Cine L-a învăţat cunoaşterea şi I-a arătat cărarea priceperii?

A quem o Senhor consultou que pudesse esclarecê-lo, e que lhe ensinasse a julgar com justiça? Quem lhe ensinou o conhecimento ou lhe apontou o caminho da sabedoria?

15 I ată, neamurile sunt ca o picătură de apă într-o găleată, sunt considerate ca praful de pe cântar. Pentru El, insulele nu cântăresc mai mult decât un fir de praf.

Na verdade as nações são como a gota que sobra do balde; para ele são como o pó que resta na balança; para ele as ilhas não passam de um grão de areia.

16 L ibanul nu ajunge pentru foc, nici animalele lui pentru arderea de tot.

Nem as florestas do Líbano seriam suficientes para o fogo do altar, nem os animais de lá bastariam para o holocausto.

17 T oate neamurile sunt un nimic înaintea Lui; mai puţin decât nimic şi deşertăciune preţuiesc ele în faţa Sa.

Diante dele todas as nações são como nada; para ele são sem valor e menos que nada.

18 C u cine, deci, L-aţi putea asemăna pe Dumnezeu? Ce imagine aţi putea găsi pentru El?

Com quem vocês compararão Deus? Como poderão representá-lo?

19 U n idol? – un meşter îl toarnă şi apoi un aurar îl poleieşte cu aur şi îi face lănţişoare de argint.

Com uma imagem que o artesão funde, e que o ourives cobre de ouro e para a qual modela correntes de prata?

20 S ăracul, care nu-şi permite aceasta, alege un lemn ce nu putrezeşte şi îşi caută un meşter iscusit pentru ca acesta să-i facă un idol care să nu se clatine.

Ou com o ídolo do pobre, que pode apenas escolher um bom pedaço de madeira e procurar um marceneiro para fazer uma imagem que não caia?

21 N u ştiţi? N-aţi auzit? Nu vi s-a făcut cunoscut de la început? N-aţi învăţat nimic de la întemeierea pământului?

Será que vocês não sabem? Nunca ouviram falar? Não lhes contaram desde a antigüidade? Vocês não compreenderam como a terra foi fundada?

22 E l este Cel Ce şade deasupra cercului pământului, ai cărui locuitori par nişte lăcuste. El este Cel Ce întinde cerurile ca pe un baldachin şi le desfăşoară ca pe un cort de locuit.

Ele se assenta no seu trono, acima da cúpula da terra, cujos habitantes são pequenos como gafanhotos. Ele estende os céus como um forro, e os arma como uma tenda para neles habitar.

23 E l este Cel Ce îi preface pe prinţi în nimic, iar pe conducătorii pământului ca şi cum n-ar exista.

Ele aniquila os príncipes e reduz a nada os juízes deste mundo.

24 D e abia sunt sădiţi, de abia sunt semănaţi, de abia li s-au înrădăcinat tulpinile în pământ, că El şi suflă peste ei, uscându-i, iar vijelia îi ia ca pe nişte paie.

Mal eles são plantados ou semeados, mal lançam raízes na terra, Deus sopra sobre eles, e eles murcham; um redemoinho os leva como palha.

25 « Deci, cu cine M-aţi putea asemăna? Cine Mi-ar putea fi egal?» zice Cel Sfânt.

“Com quem vocês me vão comparar? Quem se assemelha a mim?”, pergunta o Santo.

26 R idicaţi-vă ochii spre ceruri şi priviţi: Cine a creat toate acestea? El, Cel Care face să apară oştirile lor una câte una, chemându-le pe nume. Atât de mare este tăria Lui, atât de tare este puterea Lui, că nici una nu lipseşte.

Ergam os olhos e olhem para as alturas. Quem criou tudo isso? Aquele que põe em marcha cada estrela do seu exército celestial, e a todas chama pelo nome. Tão grande é o seu poder e tão imensa a sua força, que nenhuma delas deixa de comparecer!

27 D e ce spui, Iacove, de ce zici, Israele: «Calea mea este ascunsă de Domnul şi dreptul meu nu este luat în seamă de Dumnezeul meu?»

Por que você reclama, ó Jacó, e por que se queixa, ó Israel: “O Senhor não se interessa pela minha situação; o meu Deus não considera a minha causa”?

28 N u ştii? N-ai auzit? Domnul este Dumnezeul cel Veşnic, creatorul marginilor pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte, iar priceperea Lui este de nepătruns.

Será que você não sabe? Nunca ouviu falar? O Senhor é o Deus eterno, o Criador de toda a terra. Ele não se cansa nem fica exausto; sua sabedoria é insondável.

29 E l dă putere celui obosit şi îl întăreşte pe cel fără putere.

Ele fortalece o cansado e dá grande vigor ao que está sem forças.

30 F lăcăii vor obosi şi vor osteni, tinerii se vor împiedica şi vor cădea,

Até os jovens se cansam e ficam exaustos, e os moços tropeçam e caem;

31 d ar cei ce se încred în Domnul îşi vor înnoi puterea, se vor înălţa prinzând aripi ca vulturii, vor alerga şi nu vor osteni, vor umbla şi nu vor obosi.

mas aqueles que esperam no Senhor renovam as suas forças. Voam alto como águias; correm e não ficam exaustos, andam e não se cansam.