1 D umnezeul laudei mele, nu tăcea!

Ó Deus, a quem louvo, não fiques indiferente,

2 I ată că gura celui rău şi gura celui înşelător se deschid împotriva mea; îmi vorbesc cu o limbă mincinoasă.

pois homens ímpios e falsos dizem calúnias contra mim, e falam mentiras a meu respeito.

3 M ă împresoară cu nişte cuvinte de ură şi se războiesc cu mine fără temei.

Eles me cercaram com palavras carregadas de ódio; atacaram-me sem motivo.

4 L a dragostea mea ei răspund cu duşmănie, dar eu mă rog.

Em troca da minha amizade eles me acusam, mas eu permaneço em oração.

5 E i îmi răsplătesc binele cu rău şi dragostea mea – cu ură.

Retribuem-me o bem com o mal, e a minha amizade com ódio.

6 P une un om rău împotriva lui şi un acuzator să stea la dreapta lui!

Designe-se um ímpio para ser seu oponente; à sua direita esteja um acusador.

7 C ând va fi judecat, să fie găsit vinovat, iar rugăciunea să-i fie socotită un păcat.

Seja declarado culpado no julgamento, e que até a sua oração seja considerada pecado.

8 F ie-i zilele puţine, iar slujba lui s-o ia altul!

Seja a sua vida curta, e outro ocupe o seu lugar.

9 S ă-i rămână fiii orfani, şi soţia lui – văduvă!

Fiquem órfãos os seus filhos e a sua esposa, viúva.

10 F iii lui să rătăcească cerşind şi căutând printre ruine!

Vivam os seus filhos vagando como mendigos, e saiam rebuscando o pão longe de suas casas em ruínas.

11 C el ce l-a împrumutat să-i ia tot ceea ce are şi străinii să-l jefuiască de rodul muncii lui!

Que um credor se aposse de todos os seus bens, e estranhos saqueiem o fruto do seu trabalho.

12 S ă nu mai fie nimeni care să-i arate îndurare şi să nu mai fie nimeni care să arate îndurare orfanilor lui!

Que ninguém o trate com bondade nem tenha misericórdia dos seus filhos órfãos.

13 F ie ca urmaşii lui să fie stârpiţi, iar în generaţia următoare să le fie şters numele!

Sejam exterminados os seus descendentes e desapareçam os seus nomes na geração seguinte.

14 S ă fie păstrată înaintea Domnului aducerea-aminte a vinii strămoşilor lui şi să nu fie şters păcatul mamei lui!

Que o Senhor se lembre da iniqüidade dos seus antepassados, e não se apague o pecado de sua mãe.

15 S ă rămână de-a pururi înaintea Domnului, iar El să le şteargă amintirea de pe pământ!

Estejam os seus pecados sempre perante o Senhor, e na terra ninguém jamais se lembre da sua família.

16 C ăci nu şi-a amintit să se poarte cu îndurare, ci l-a prigonit pe sărman şi pe nevoiaş şi l-a omorât pe cel cu inima zdrobită!

Pois ele jamais pensou em praticar um ato de bondade, mas perseguiu até a morte o pobre, o necessitado e o de coração partido.

17 A iubit blestemul; de el să aibă parte! Nu i-a plăcut binecuvântarea; aceasta să stea departe de el!

Ele gostava de amaldiçoar: venha sobre ele a maldição! Não tinha prazer em abençoar: afaste-se dele a bênção!

18 A îmbrăcat blestemul ca pe propria haină, i-a intrat în pântece ca apa şi în oase – ca untdelemnul.

Ele vestia a maldição como uma roupa: entre ela em seu corpo como água e em seus ossos como óleo.

19 D e aceea, el să-i fie mantaua cu care se acoperă şi brâul cu care se încinge mereu!

Envolva-o como um manto e aperte-o sempre como um cinto.

20 A ceasta să fie răsplata potrivnicilor mei din partea Domnului şi a celor ce mă vorbesc de rău!

Assim retribua o Senhor aos meus acusadores, aos que me caluniam.

21 D ar Tu, Doamne, Stăpâne, de dragul Numelui Tău, fă-Ţi lucrarea cu mine! Pentru că îndurarea Ta este mare, mântuieşte-mă!

Mas tu, Soberano Senhor, intervém em meu favor, por causa do teu nome. Livra-me, pois é sublime o teu amor leal!

22 C ăci sunt sărman şi necăjit, iar inima mi-e rănită înăuntrul meu.

Sou pobre e necessitado e, no íntimo, o meu coração está abatido.

23 P ier ca o umbră trecătoare; sunt alungat ca o lăcustă.

Vou definhando como a sombra vespertina; para longe sou lançado, como um gafanhoto.

24 G enunchii îmi sunt slăbiţi de post, iar trupul mi-e sleit din lipsă de grăsime.

De tanto jejuar os meus joelhos fraquejam e o meu corpo definha de magreza.

25 A m ajuns de batjocura lor; cei ce mă văd dau din cap.

Sou objeto de zombaria para os meus acusadores; logo que me vêem, meneiam a cabeça.

26 D oamne, Dumnezeul meu, ajută-mă! În îndurarea Ta, scapă-mă!

Socorro, Senhor, meu Deus! Salva-me pelo teu amor leal!

27 F ă ca ei să recunoască în aceasta mâna Ta, să recunoască că Tu, Doamne, ai făcut lucrul acesta!

Que eles reconheçam que foi a tua mão, que foste tu, Senhor, que o fizeste.

28 E i blestemă, dar Tu binecuvântezi. Ei se ridică şi rămân de ruşine, dar robul Tău se va veseli.

Eles podem amaldiçoar, tu, porém, me abençoas. Quando atacarem, serão humilhados, mas o teu servo se alegrará.

29 P otrivnicii mei se îmbracă cu batjocura, se acoperă cu neruşinarea ca şi cu o manta.

Sejam os meus acusadores vestidos de desonra; que a vergonha os cubra como um manto.

30 E u Îl voi slăvi pe Domnul cu gura mea, în mijlocul multora Îl voi lăuda.

Em alta voz, darei muitas graças ao Senhor; no meio da assembléia eu o louvarei,

31 C ăci El stă la dreapta celui sărman, ca să-l scape de acuzatorii lui.

pois ele se põe ao lado do pobre para salvá-lo daqueles que o condenam.