1 N u strigă înţelepciunea? Nu-şi înalţă priceperea glasul?

A sabedoria está clamando, o discernimento ergue a sua voz;

2 E a se opreşte pe înălţimi, de-a lungul străzilor, la răspântii,

nos lugares altos, junto ao caminho, nos cruzamentos ela se coloca;

3 l ângă porţile care duc spre intrarea cetăţii, la uşi, şi strigă cu voce tare:

ao lado das portas, à entrada da cidade, portas adentro, ela clama em alta voz:

4 „ Oamenilor, către voi strig şi spre voi, fiii oamenilor, se îndreaptă vocea mea!

“A vocês, homens, eu clamo; a todos levanto a minha voz.

5 O , nesăbuiţilor, înţelegeţi prudenţa; proştilor, înţelegeţi priceperea!

Vocês, inexperientes, adquiram a prudência; e vocês, tolos, tenham bom senso.

6 A scultaţi, căci am să vă spun lucruri mari! Îmi voi deschide buzele ca să spun ce este drept!

Ouçam, pois tenho coisas importantes para dizer; os meus lábios falarão do que é certo.

7 C ăci gura mea rosteşte adevărul, iar nelegiuirea este o urâciune pentru buzele mele.

Minha boca fala a verdade, pois a maldade causa repulsa aos meus lábios.

8 T oate cuvintele gurii mele sunt drepte, nu este nimic necinstit sau sucit în ele.

Todas as minhas palavras são justas; nenhuma delas é distorcida ou perversa.

9 T oate sunt clare pentru cel priceput şi corecte pentru cei ce au găsit cunoştinţa.

Para os que têm discernimento, são todas claras, e retas para os que têm conhecimento.

10 P rimiţi îndrumarea mea în loc de argint şi alegeţi cunoştinţa în schimbul aurului ales,

Prefiram a minha instrução à prata, e o conhecimento ao ouro puro,

11 c ăci înţelepciunea este mai preţioasă decât mărgăritarele şi orice ţi-ai dori nu se poate compara cu ea.

pois a sabedoria é mais preciosa do que rubis; nada do que vocês possam desejar compara-se a ela.

12 E u, înţelepciunea, locuiesc împreună cu prudenţa; eu găsesc cunoştinţa şi chibzuinţa.

“Eu, a sabedoria, moro com a prudência, e tenho o conhecimento que vem do bom senso.

13 F rica de Domnul te face să urăşti răul. Iată ce urăsc eu: mândria şi aroganţa, calea rea şi gura care vorbeşte lucruri stricate.

Temer o Senhor é odiar o mal; odeio o orgulho e a arrogância, o mau comportamento e o falar perverso.

14 A l meu este sfatul şi înţelepciunea răsunătoare; a mea este priceperea, a mea este puterea.

Meu é o conselho sensato; a mim pertencem o entendimento e o poder.

15 P rin mine domnesc împăraţii şi cei ce conduc prin mine emit legi drepte.

Por meu intermédio os reis governam, e as autoridades exercem a justiça;

16 P rin mine guvernează prinţii şi toţi nobilii care conduc pământul.

também por meu intermédio governam os nobres, todos os juízes da terra.

17 E u iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută mă vor găsi.

Amo os que me amam, e quem me procura me encontra.

18 E u aduc bogăţie şi onoare, belşug şi bunăstare.

Comigo estão riquezas e honra, prosperidade e justiça duradouras.

19 R odul meu este mai bun decât aurul, decât aurul curat; profitul meu întrece argintul ales.

Meu fruto é melhor do que o ouro, do que o ouro puro; o que ofereço é superior à prata escolhida.

20 E u merg pe calea dreptăţii, pe mijlocul cărărilor justiţiei,

Ando pelo caminho da retidão, pelas veredas da justiça,

21 c a să le dau o moştenire celor ce mă iubesc şi să le umplu vistieriile.

concedendo riqueza aos que me amam e enchendo os seus tesouros.

22 D omnul m-a creat ca cea dintâi dintre căile Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

“O Senhor me criou como o princípio de seu caminho, antes das suas obras mais antigas;

23 E u am fost desemnată din veşnicie, de la început, înainte de a fi pământul.

fui formada desde a eternidade, desde o princípio, antes de existir a terra.

24 E u am fost născută când nu erau oceanele, când nu erau izvoare încărcate cu apă.

Nasci quando ainda não havia abismos, quando não existiam fontes de águas;

25 Î nainte de aşezarea munţilor, înainte de a fi dealurile, am fost născută eu,

antes de serem estabelecidos os montes e de existirem colinas eu nasci.

26 c ând El nu făcuse încă nici pământul, nici câmpiile, nici cea dintâi fărâmă a pulberii lumii.

Ele ainda não havia feito a terra, nem os campos, nem o pó com o qual formou o mundo.

27 C ând a întocmit El cerurile, eu eram acolo; când a trasat orizontul pe faţa adâncului,

Quando ele estabeleceu os céus, lá estava eu; quando traçou o horizonte sobre a superfície do abismo,

28 c ând a pironit norii sus şi a întărit izvoarele adâncului,

quando colocou as nuvens em cima e estabeleceu as fontes do abismo,

29 c ând a dat mării porunca Lui, ca apele să nu treacă peste hotărârea Sa, când a trasat temeliile pământului,

quando determinou as fronteiras do mar para que as águas não violassem a sua ordem, quando marcou os limites dos alicerces da terra,

30 e u eram meşterul de lângă El şi zi de zi aveam parte de desfătări, jucând neîncetat în prezenţa Lui,

eu estava ao seu lado, e era o seu arquiteto; dia a dia eu era o seu prazer e me alegrava continuamente com a sua presença.

31 j ucând pe întinderea pământului Lui şi găsindu-mi desfătarea în fiii oamenilor.

Eu me alegrava com o mundo que ele criou, e a humanidade me dava alegria.

32 A cum deci, fiilor, ascultaţi-mă! Binecuvântaţi sunt cei ce păzesc căile mele!

“Ouçam-me agora, meus filhos: Como são felizes os que guardam os meus caminhos!

33 A scultaţi îndrumarea şi fiţi înţelepţi; n-o ignoraţi!

Ouçam a minha instrução, e serão sábios. Não a desprezem.

34 B inecuvântat este omul care mă ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, aşteptând la pragul uşii mele.

Como é feliz o homem que me ouve, vigiando diariamente à minha porta, esperando junto às portas da minha casa.

35 F iindcă oricine mă găseşte pe mine, găseşte viaţa şi primeşte astfel o favoare de la Domnul.

Pois todo aquele que me encontra, encontra a vida e recebe o favor do Senhor.

36 D ar cel care dă greş în a mă găsi se răneşte singur; toţi cei ce mă urăsc iubesc moartea.“

Mas aquele que de mim se afasta, a si mesmo se agride; todos os que me odeiam amam a morte”.