1 O mul născut din femeie are zile puţine, dar pline de necaz.

“O homem nascido de mulher vive pouco tempo e passa por muitas dificuldades.

2 R ăsare ca o floare şi se usucă; fuge ca o umbră şi nu se mai vede.

Brota como a flor e murcha. Vai-se como a sombra passageira; não dura muito.

3 A i Tu ochii aţintiţi asupra unui astfel de om? Îl chemi Tu la judecată cu Tine?

Fixas o olhar num homem desses? E o trarás à tua presença para julgamento?

4 C ine poate scoate ceva curat din ceva necurat? Nimeni!

Quem pode extrair algo puro da impureza? Ninguém!

5 Z ilele omului sunt hotărâte. Tu cunoşti numărul lunilor lui şi i-ai pus hotare pe care nu le poate trece.

Os dias do homem estão determinados; tu decretaste o número de seus meses e estabeleceste limites que ele não pode ultrapassar.

6 A şa că nu te mai uita la el şi lasă-l singur să se bucure ca un lucrător de ziua lui.

Por isso desvia dele o teu olhar, e deixa-o, até que ele cumpra o seu tempo como o trabalhador contratado.

7 P entru un copac tot mai este nădejde: dacă este tăiat, el va răsări din nou şi lăstarii lui nu încetează să reapară.

“Para a árvore pelo menos há esperança: se é cortada, torna a brotar, e os seus renovos vingam.

8 D eşi rădăcina îi îmbătrâneşte în pământ şi-i piere trunchiul în ţărână,

Suas raízes poderão envelhecer no solo e seu tronco morrer no chão;

9 l a mireasma apei va înmuguri şi va da ramuri ca o plantă.

ainda assim, com o cheiro de água ela brotará e dará ramos como se fosse muda plantada.

10 F iinţa umană, însă, când moare, îşi pierde toată vlaga; omul, după ce îşi dă ultima suflare, nu mai este.

Mas o homem morre, e morto permanece; dá o último suspiro e deixa de existir.

11 D upă cum apele pier din mare, iar râul seacă şi se usucă,

Assim como a água do mar evapora e o leito do rio perde as águas e seca,

12 t ot aşa omul se culcă şi nu se mai ridică, cât vor fi cerurile nu se mai trezeşte, nici nu se mai scoală din somnul lui.

assim o homem se deita e não se levanta; até quando os céus já não existirem, os homens não acordarão e não serão despertados do seu sono.

13 O ! de m-ai ascunde în Locuinţa Morţilor, de m-ai acoperi până Îţi trece mânia şi de mi-ai hotărî o vreme când să-Ţi aminteşti de mine!

“Se tão-somente me escondesses na sepultura e me ocultasses até passar a tua ira! Se tão-somente me impusesses um prazo e depois te lembrasses de mim!

14 D acă un om moare, va trăi el din nou? În toate zilele trudei mele, aş aştepta să-mi vină eliberarea.

Quando um homem morre, acaso tornará a viver? Durante todos os dias do meu árduo labor esperarei pela minha dispensa.

15 A tunci mă vei chema şi-Ţi voi răspunde; vei tânji după lucrarea mâinilor Tale.

Chamarás, e eu te responderei; terás anelo pela criatura que as tuas mãos fizeram.

16 A tunci îmi vei număra paşii şi nu-mi vei mai ţine în seamă păcatul;

Por certo contarás então os meus passos, mas não tomarás conhecimento do meu pecado.

17 v ei pecetlui fărădelegile mele într-un sac şi-mi vei acoperi nedreptatea.

Minhas faltas serão encerradas num saco; tu esconderás a minha iniqüidade.

18 D ar aşa cum munţii cad şi se surpă, iar stânca e mutată din locul ei

“Mas, assim como a montanha sofre erosão e se desmorona, e a rocha muda de lugar;

19 ş i aşa cum apa sapă în piatră, iar torenţii spală pământul, tot aşa distrugi Tu nădejdea omului.

e assim como a água desgasta as pedras e as torrentes arrastam terra, assim destróis a esperança do homem.

20 Î l învingi pentru totdeauna şi el se duce; îi schimbi înfăţişarea şi apoi îl izgoneşti.

Tu o subjugas de uma vez por todas, e ele se vai; alteras a sua fisionomia, e o mandas embora.

21 D acă fiii lui sunt onoraţi, el nu ştie, dacă sunt înjosiţi, el nu vede.

Se honram os seus filhos, ele não fica sabendo; se os humilham, ele não o vê.

22 E l simte doar durerea trupului său şi suferă doar pentru sine.“

Só sente a dor do seu próprio corpo; só pranteia por si mesmo”.