1 D e ce nu hotărăşte Cel Atotputernic vremuri pentru judecată? De ce aşteaptă în zadar astfel de zile cei ce Îl cunosc?

“Por que o Todo-poderoso não marca as datas de julgamento? Por que aqueles que o conhecem não chegam a vê-las?

2 O amenii mută pietrele de hotar, pasc turme pe care le-au furat.

Há os que mudam os marcos dos limites e apascentam rebanhos que eles roubaram.

3 I au măgarul orfanului, iau ca zălog boul văduvei.

Levam o jumento que pertence ao órfão e tomam o boi da viúva como penhor.

4 Î mbrâncesc de pe cale pe cei în nevoie şi silesc pe toţi săracii din ţară să se ascundă.

Forçam os necessitados a sair do caminho e os pobres da terra a esconder-se.

5 A semenea măgarilor sălbatici din deşert, aşa ies cei săraci la lucru ca să caute hrană, iar pustia le oferă hrană pentru copiii lor.

Como jumentos selvagens no deserto, os pobres vão em busca de comida; da terra deserta a obtêm para os seus filhos.

6 E i îşi adună nutreţul de pe câmp şi culeg struguri în via celui rău.

Juntam forragem nos campos e respigam nas vinhas dos ímpios.

7 Î şi petrec noaptea goi, lipsiţi de îmbrăcăminte şi fără învelitoare împotriva frigului.

Pela falta de roupas, passam a noite nus; não têm com que cobrir-se no frio.

8 S unt pătrunşi de ploaia munţilor şi se ghemuiesc lângă stânci pentru adăpost.

Encharcados pelas chuvas das montanhas, abraçam-se às rochas por falta de abrigo.

9 O rfanul este smuls de la sân, iar copilul săracului este luat drept zălog.

A criança órfã é arrancada do seio de sua mãe; o recém-nascido do pobre é tomado para pagar uma dívida.

10 N eavând haine, umblă goi; strâng snopi, dar sunt flămânzi.

Por falta de roupas, andam nus; carregam os feixes, mas continuam famintos.

11 Z drobesc măsline între pietre, calcă struguri, dar suferă de sete.

Espremem azeitonas dentro dos seus muros; pisam uvas nos lagares, mas assim mesmo sofrem sede.

12 D in cetate se aud gemete de moarte şi sufletele celor răniţi strigă după ajutor … Totuşi Dumnezeu nu condamnă pe nimeni.

Sobem da cidade os gemidos dos que estão para morrer, e as almas dos feridos clamam por socorro. Mas Deus não vê mal nisso.

13 S unt alţii care se răscoală împotriva luminii, care nu cunosc căile ei şi nu rămân pe cărările ei.

“Há os que se revoltam contra a luz, não conhecem os caminhos dela e não permanecem em suas veredas.

14 U cigaşul se scoală în amurgul zilei şi omoară pe cel sărac şi nevoiaş, iar noaptea fură.

De manhã o assassino se levanta e mata os pobres e os necessitados; de noite age como ladrão.

15 O chii celui adulter pândeşte amurgul; el îşi zice: «Nimeni nu mă va vedea!» şi îşi acoperă faţa.

Os olhos do adúltero ficam à espera do crepúsculo; ‘Nenhum olho me verá’, pensa ele; e mantém oculto o rosto.

16 N oaptea sparg case, iar în timpul zilei stau închişi. Ei nu cunosc lumina.

No escuro os homens invadem casas, mas de dia se enclausuram; não querem saber da luz.

17 P entru toţi aceştia dimineaţa este o beznă adâncă, sunt prieteni cu spaimele întunecimilor.

Para eles a manhã é tremenda escuridão; eles são amigos dos pavores das trevas.

18 E i sunt iuţi ca spuma apelor, partea lor de pământ este blestemată. Nimeni nu trece pe drumul spre viile lor.

“São, porém, como espuma sobre as águas; sua parte da terra foi amaldiçoada, e por isso ninguém vai às vinhas.

19 A şa cum seceta şi căldura sorb apele zăpezii, tot aşa înghite Locuinţa Morţilor pe cei ce-au păcătuit.

Assim como o calor e a seca depressa consomem a neve derretida, assim a sepultura consome os que pecaram.

20 P ântecele mamei îi uită şi viermele îi găseşte gustoşi. Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ei. Astfel răutatea e zdrobită ca un copac.

Sua mãe os esquece, os vermes se banqueteiam neles. Ninguém se lembra dos maus; quebram-se como árvores.

21 E i pradă femeia fără copii şi nu fac nici un bine văduvei.

Devoram a estéril e sem filhos e não mostram bondade para com a viúva.

22 T otuşi, prin puterea Sa, El îi dă la o parte pe cei măreţi; când Dumnezeu Se ridică împotriva lor, ei nu mai au speranţă de viaţă.

Mas Deus, por seu poder, os arranca; embora firmemente estabelecidos, a vida deles não tem segurança.

23 E l le dă siguranţă şi sunt sprijiniţi; ochii Lui sunt asupra căilor lor.

Ele poderá deixá-los descansar, sentindo-se seguros, mas atento os vigia nos caminhos que seguem.

24 S unt înălţaţi pentru puţină vreme, dar apoi trec. Cad şi sunt adunaţi ca toţi ceilalţi, sunt tăiaţi ca spicele de grâu.

Por um breve instante são exaltados, e depois se vão, colhidos como todos os demais, ceifados como espigas de cereal.

25 D acă nu este aşa, cine poate dovedi că mint şi cine-mi poate nimici vorbele?“

“Se não é assim, quem poderá provar que minto e reduzir a nada as minhas palavras?”