1 T rimiteţi miei drept tribut conducătorului ţării, din Sela, pe drumul pustiei, la muntele fiicei Sionului.

Enviem cordeiros como tributo ao governante da terra, desde Selá, atravessando o deserto, até o monte Sião.

2 C a nişte păsări alungate, izgonite din cuib, aşa sunt fiicele Moabului la vadurile Arnonului.

Como aves perdidas, lançadas fora do ninho, assim são os habitantes de Moabe nos lugares de passagem do Arnom.

3 « Dă-ne un sfat! Hotărăşte ceva! Întinde-ţi umbra în mijlocul zilei şi prefă-o în noapte! Ascunde-i pe cei izgoniţi şi nu-i trăda pe fugari!

“Dá conselhos e propõe uma decisão. Torna a tua sombra como a noite em pleno meio-dia e esconde os fugitivos; não deixes ninguém saber onde estão os refugiados.

4 P rimeşte-i pe deportaţii Moabului să locuiască cu tine! Fii un refugiu pentru ei în faţa nimicitorului!» Când asupritorul va înceta, când nimicirea va lua sfârşit şi prădătorul va lăsa ţara în pace,

Que os fugitivos moabitas habitem contigo; sê para eles abrigo contra o destruidor.” O opressor há de ter fim, a destruição se acabará e o agressor desaparecerá da terra.

5 a tunci, prin îndurare, va fi întemeiat un tron pe care va domni cu credincioşie cineva din Cortul lui David, un judecător care caută să judece drept şi este plin de râvnă pentru dreptate.

Então, em amor será firmado um trono; em fidelidade um homem se assentará nele na tenda de Davi: um Juiz que busca a justiça e se apressa em defender o que é justo.

6 A m auzit de mândria Moabului – cât este el de mândru! – de fala sa, de trufia şi de aroganţa sa, dar laudele lui sunt minciuni.

Ouvimos acerca da soberba de Moabe: da sua arrogância exagerada, de todo o seu orgulho e do seu ódio; mas tudo isso não vale nada.

7 D e aceea bocesc moabiţii, văitându-se toţi pentru Moab. Bociţi şi fiţi adânc mâhniţi pentru oamenii din Chir-Hareset!

Por isso choram os moabitas, todos choram por Moabe. Cada um se lamenta e se entristece pelos bolos de passas de Quir-Haresete.

8 C ăci câmpiile Heşbonului se usucă la fel ca şi viile din Sibma. Domnitorii neamurilor au distrus cele mai alese viţe, care cândva ajungeau până la Iazer, fiind răspândite până spre pustie. Mlădiţele ei se întindeau şi ajungeau până la mare.

As lavouras de Hesbom estão murchas, como também as videiras de Sibma. Os governantes das nações pisotearam as melhores videiras, que antes chegavam até Jazar e estendiam-se para o deserto. Seus brotos espalhavam-se e chegavam ao mar.

9 D e aceea plâng împreună cu Iazerul pentru viile din Sibma. O, Heşbon! O, Eleale! Vă ud cu lacrimile Mele! Căci strigătul de bucurie scos de voi la culesul fructelor şi la seceriş a încetat.

Por isso eu choro, como Jazar chora, por causa das videiras de Sibma. Hesbom, Eleale, com minhas lágrimas eu as encharco! Pois não se ouvem mais os gritos de alegria por seus frutos e por suas colheitas.

10 B ucuria şi veselia au dispărut din livezi; în vii nu se mai cântă şi nu se mai chiuie de bucurie; nimeni nu mai zdrobeşte vinul în teascuri, căci am făcut să înceteze strigătele de bucurie.

Foram-se a alegria e a exultação dos pomares; ninguém canta nem grita nas vinhas; ninguém pisa as uvas nos lagares, pois fiz cessar os gritos de alegria.

11 D e aceea, ca o liră Îmi plânge inima pentru Moab şi sufletul Mi se tânguie pentru Chir-Hareset.

Por isso as minhas entranhas gemem como harpa por Moabe; o íntimo do meu ser estremece por Quir-Heres.

12 M oab va fi văzut trudindu-se pe înălţimi, venind la altar să se roage, însă nu va primi nimic.

Quando Moabe se apresentar cansado nos lugares altos, e for ao seu santuário, nada conseguirá.

13 A cesta este cuvântul pe care-l rostise Domnul cu privire la Moab.

Essa palavra o Senhor já havia falado acerca de Moabe.

14 D ar acum, Domnul zice: «În trei ani, număraţi ca anii unui simbriaş, în ciuda mulţimii sale mari, gloria Moabului va fi prăbuşită, iar cei ce vor supravieţui vor fi puţini şi slabi.»“

Mas agora o Senhor diz: “Dentro de três anos, e nem um dia mais, o esplendor de Moabe e toda a sua grande população serão desprezados, e os seus sobreviventes serão poucos e fracos”.