1 Ş tii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?

“Você sabe quando as cabras monteses dão à luz? Você está atento quando a corça tem o seu filhote?

2 N umeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?

Acaso você conta os meses até elas darem à luz? Sabe em que época elas têm as suas crias?

3 E le se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.

Elas se agacham, dão à luz os seus filhotes, e suas dores se vão.

4 P uii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.

Seus filhotes crescem nos campos e ficam fortes; partem, e não voltam mais.

5 C ine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?

“Quem pôs em liberdade o jumento selvagem? Quem soltou suas cordas?

6 I -am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.

Eu lhe dei o deserto como lar, o leito seco de lagos salgados como sua morada.

7 R âde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.

Ele se ri da agitação da cidade; não ouve os gritos do tropeiro.

8 S trăbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.

Vagueia pelas colinas em busca de pasto e vai em busca daquilo que é verde.

9 V rea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?

“Será que o boi selvagem consentirá em servir você? e em passar a noite ao lado dos cochos do seu curral?

10 Î l poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?

Poderá você prendê-lo com arreio na vala? Irá atrás de você arando os vales?

11 T e încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?

Você vai confiar nele, por causa da sua grande força? Vai deixar a cargo dele o trabalho pesado que você tem que fazer?

12 C rezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?

Poderá você estar certo de que ele recolherá o seu trigo e o ajuntará na sua eira?

13 A ripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.

“A avestruz bate as asas alegremente. Que se dirá então das asas e da plumagem da cegonha?

14 E l îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,

Ela abandona os ovos no chão e deixa que a areia os aqueça,

15 u itând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.

esquecida de que um pé poderá esmagá-los, que algum animal selvagem poderá pisoteá-los.

16 S e poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,

Ela trata mal os seus filhotes, como se não fossem dela, e não se importa se o seu trabalho é inútil.

17 p entru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.

Isso porque Deus não lhe deu sabedoria nem parcela alguma de bom senso.

18 C ând se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.

Contudo, quando estende as penas para correr, ela ri do cavalo e daquele que o cavalga.

19 Î i dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?

“É você que dá força ao cavalo ou veste o seu pescoço com sua crina tremulante?

20 Î l faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?

Você o faz saltar como gafanhoto, espalhando terror com o seu orgulhoso resfolegar?

21 M ândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.

Ele escarva com fúria, mostra com prazer a sua força, e sai para enfrentar as armas.

22 R âde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.

Ele ri do medo e nada teme; não recua diante da espada.

23 T olba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.

A aljava balança ao seu lado, com a lança e o dardo flamejantes.

24 F ierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.

Num furor frenético ele devora o chão; não consegue esperar pelo toque da trombeta.

25 L a sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.

Ao ouvi-lo, ele relincha: ‘Eia!’ De longe sente cheiro de combate, o brado de comando e o grito de guerra.

26 P rin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?

“É graças à inteligência que você tem que o falcão alça vôo e estende as asas rumo ao sul?

27 L a porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?

É por sua ordem, que a águia se eleva e no alto constrói o seu ninho?

28 E l are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.

Um penhasco é sua morada, e ali passa a noite; uma escarpa rochosa é a sua fortaleza.

29 D e acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.

De lá sai ela em busca de alimento; de longe os seus olhos o vêem.

30 P uii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“

Seus filhotes bebem sangue, e, onde há mortos, ali ela está”.