1 Ş tii tu când nasc caprele de munte? Vezi tu când zămislesc cerboaicele?
Ştii tu cînd îşi fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice cînd fată?
2 N umeri tu lunile în care sunt însărcinate, ştii tu vremea când trebuie să nască?
Numeri tu lunile în cari sînt însărcinate, şi cunoşti tu vremea cînd nasc?
3 E le se pleacă şi-şi fată puii şi durerile lor se sfârşesc.
Ele se pleacă, fată puii, şi scapă iute de durerile lor.
4 P uii lor se întăresc şi cresc în sălbăticie; se duc şi nu se mai întorc la ele.
Puii lor prind vlagă şi cresc supt cerul slobod, pleacă, şi nu se mai întorc la ele.
5 C ine a lăsat liber măgarul sălbatic? Cine i-a desfăcut legăturile?
Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu -l de orice legătură?
6 I -am dat pustia drept casă, ţinutul sărat drept locuinţă.
I-am dat ca locuinţă pustiul, şi pămîntul sărac ca locaş.
7 R âde de zarva din cetate; nu aude glasul celui ce mână.
El rîde de zarva cetăţilor,
8 S trăbate munţii pentru păşune şi caută tot ce este verde.
Străbate munţii ca să-şi găsească hrana, şi umblă după tot ce este verde.
9 V rea bivolul sălbatic să te slujească? Stă el noaptea la ieslea ta?
Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Şi stă el noaptea la ieslea ta?
10 Î l poţi lega cu funii ca să tragă la brazdă, va grăpa el bulgării din văi pentru tine?
Îl poţi lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi?
11 T e încrezi tu în el pentru că puterea lui este mare, vei lăsa în seama lui lucrul tău cel greu?
Te încrezi tu în el, pentrucă puterea lui este mare? Şi -i laşi tu grija lucrărilor tale?
12 C rezi tu că se va reîntoarce şi că-ţi va strânge el grâul în aria ta?
Te laşi tu pe el, pentru căratul rodurilor tale, ca să le strîngă în aria ta?
13 A ripile struţului bat cu bucurie, deşi nu se compară cu aripile şi penele berzei.
Aripa struţului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa şi penişul berzei.
14 E l îşi lasă ouăle în pământ, le lasă să se încălzească în nisip,
Dar struţoaica îşi încredinţează pămîntului ouăle, şi le lasă să se încălzească în nisip.
15 u itând că piciorul cuiva le poate sparge şi că un animal sălbatic le poate călca în picioare.
Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de cîmp le poate călca în picioare.
16 S e poartă aspru cu puii lui, ca şi cum n-ar fi ai lui, nu-i pasă că truda lui poate fi în zadar,
Este aspră cu puii săi de parcă nici n'ar fi ai ei. Că s'a trudit de geaba, nu -i pasă nici de cum!
17 p entru că Dumnezeu nu i-a dat înţelepciune, nici nu i-a făcut parte de pricepere.
Căci Dumnezeu nu i -a dat înţelepciune, şi nu i -a făcut parte de pricepere.
18 C ând se ridică şi fuge, râde de cal şi de călăreţul lui.
Cînd se scoală şi porneşte, rîde de cal şi de călăreţul lui.
19 Î i dai tu calului putere? Îi îmbraci tu gâtul cu o coamă?
Tu dai putere calului, şi -i îmbraci gîtul cu o coamă ce fîlfăie?
20 Î l faci tu să sară ca o lăcustă şi să răspândească groază cu nechezatul lui măreţ?
Tu -l faci să sară ca lăcusta? Nchezatul lui puternic răspîndeşte groaza.
21 M ândru de puterea lui, el scurmă valea şi se aruncă asupra celor înarmaţi.
Scurmă pămîntul, şi, mîndru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmaţi;
22 R âde în faţa fricii, nu se teme de nimic; nu se dă înapoi dinaintea sabiei.
îşi bate joc de frică, nu se teme, şi nu se dă înapoi dinaintea săbiei.
23 T olba cu săgeţi zăngăne pe el, lancea şi suliţa strălucesc.
Zîngăneşte tolba cu săgeţi pe el, suliţa şi lancea strălucesc,
24 F ierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când sună trâmbiţa.
fierbe de aprindere, mănîncă pămîntul, n'are astîmpăr cînd răsună trîmbiţa.
25 L a sunetul trâmbiţei el nechează. De departe adulmecă bătălia, tunetul comandanţilor şi strigătul de luptă.
La sunetul trîmbiţei parcă zice:,Înainte!` De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet ai căpeteniilor şi strigătele de luptă.
26 P rin înţelepciunea ta zboară şoimul şi îşi întinde aripile spre sud?
Oare prin priceperea ta îşi ia uliul sborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi?
27 L a porunca ta se înalţă vulturul şi îşi face cuibul pe înălţimi?
Oare din porunca ta se înalţă vulturul, şi îşi aşează cuibul pe înălţimi?
28 E l are casa pe stâncă, acolo îşi are locuinţa, pe vârful stâncilor şi pe întărituri.
El locuieşte în stînci, acolo îşi are locuinţa, pe vîrful zimţat al stîncilor şi pe vîrful munţilor.
29 D e acolo caută prada, ochii lui o văd din depărtări.
De acolo descopere el prada, şi îşi cufundă privirile în depărtare după ea.
30 P uii lui îi beau sângele; unde sunt stârvuri, acolo e şi el.“
Puii lui îi beau sîngele; şi acolo unde sînt hoituri, acolo -i şi vulturul.