1 F raţilor, vă reamintesc Evanghelia pe care v-am vestit-o, pe care aţi primit-o, în care aţi rămas

Vă fac cunoscut, fraţilor Evanghelia, pe care v'am propovăduit -o, pe care aţi primit -o, în care aţi rămas,

2 ş i prin care sunteţi mântuiţi dacă rămâneţi fermi în cuvântul pe care vi l-am vestit; altfel aţi crezut degeaba.

şi prin care sînteţi mîntuiţi, dacă o ţineţi aşa după cum v'am propovăduit -o; altfel, degeaba aţi crezut.

3 C eea ce v-am dat ca fiind de primă importanţă este ceea ce eu, la rândul meu, am primit: anume că Cristos a murit pentru păcatele noastre, potrivit Scripturilor,

V'am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu: că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4 c ă a fost îngropat, că a fost înviat a treia zi, potrivit Scripturilor,

că a fost îngropat şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

5 c ă i S-a arătat lui Chifa şi apoi celor doisprezece

şi că S'a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6 ș i că, după aceea, li S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi încă trăiesc, iar unii au adormit.

După aceea S'a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre cari cei mai mulţi sînt încă în viaţă, iar unii au adormit.

7 D upă aceea i S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

În urmă s'a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 U ltimului dintre toţi, ca unuia născut înainte de vreme, mi S-a arătat şi mie.

După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s'a arătat şi mie.

9 C ăci eu sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; eu nu sunt vrednic să fiu numit apostol, pentru că am persecutat biserica lui Dumnezeu,

Căci eu sînt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu sînt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

10 î nsă prin harul lui Dumnezeu sunt ceea ce sunt, iar harul Lui faţă de mine n-a fost fără rezultat, ci am trudit mai mult decât oricare dintre ei, dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este cu mine.

Prin harul lui Dumnezeu sînt ce sînt. Şi harul Lui faţă de mine n'a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decît toţi: totuş nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

11 D eci – fie eu, fie ei – noi aşa predicăm, iar voi aşa aţi crezut. Învierea morţilor

Astfel dar, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

12 D ar dacă se predică faptul că Cristos a fost înviat din morţi, cum pot spune unii dintre voi că nu există învierea morţilor?

Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

13 D acă nu există o înviere a morţilor, nici Cristos nu a fost înviat.

Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n'a înviat.

14 D ar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci predicarea noastră este zadarnică şi, de asemenea, şi credinţa voastră este zadarnică.

Şi dacă n'a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

15 M ai mult decât atât, noi suntem găsiţi ca depunând o mărturie falsă despre Dumnezeu, pentru că am depus mărturie că Dumnezeu L-a înviat pe Cristos, pe Care, dacă este adevărat că morţii nu învie, nu L-a înviat.

Ba încă noi sîntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, cînd nu L -a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

16 D acă morţii nu învie, nici Cristos n-a fost înviat,

Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n'a înviat.

17 i ar dacă Cristos n-a fost înviat, atunci credinţa voastră este zadarnică, iar voi sunteţi încă în păcatele voastre.

Şi dacă n'a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi sînteţi încă în păcatele voastre,

18 A tunci şi cei care au murit în Cristos sunt pierduţi.

şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, sînt pierduţi.

19 D acă numai pentru viaţa aceasta am nădăjduit în Cristos, atunci suntem cei mai de plâns dintre oameni!

Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci sîntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 D ar Cristos a fost înviat din morţi, El fiind primul rod dintre cei care au adormit.

Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.

21 Î ntrucât moartea a venit printr-un om, învierea morţilor a venit tot printr-un Om.

Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

22 A şa cum în Adam toţi mor, la fel, în Cristos, toţi vor fi înviaţi,

Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

23 î nsă fiecare la rândul lui; primul rod este Cristos, apoi, la venirea Lui, cei ai lui Cristos.

dar fiecare la rîndul cetei lui. Hristos este cel dintîi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce sînt ai lui Hristos.

24 A poi va veni sfârşitul, când El îi va încredinţa Împărăţia lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi distrus orice conducător, orice autoritate şi orice putere.

În urmă, va veni sfîrşitul, cînd El va da Împărăţia în mînile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpînire şi orice putere.

25 C ăci El trebuie să domnească până când îi va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

Căci trebuie ca El să împărăţească pînă va pune pe toţi vrăjmaşii supt picioarele Sale.

26 U ltimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea.

Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

27 C ăci El „I-a pus totul sub picioare“. Dar când se spune că toate I-au fost supuse, este evident că aceasta nu-L include pe Cel Ce I le-a supus pe toate.

Dumnezeu, în adevăr,,, a pus totul supt picioarele Lui``. Dar cînd zice că totul I -a fost supus, se înţelege că afară de Cel ce I -a supus totul.

28 C ând toate lucrurile Îi vor fi fost supuse, atunci Însuşi Fiul I Se va supune Celui Ce I-a supus toate lucrurile, pentru ca Dumnezeu să fie totul în toţi.

Şi cînd toate lucrurile Îi vor fi supuse, atunci chiar şi Fiul Se va supune Celui ce I -a supus toate lucrurile, pentruca Dumnezeu să fie totul în toţi.

29 A ltfel, ce vor face cei care se botează pentru cei morţi ? Dacă morţii nu sunt înviaţi nicidecum, de ce mai sunt botezaţi ei pentru cei morţi ?

Altfel, ce ar face cei ce se botează pentru cei morţi? Dacă nu înviază morţii nicidecum, de ce se mai botează ei pentru cei morţi?

30 Ş i de ce suntem noi în pericol tot timpul?

Şi de ce sîntem noi în primejdie în orice clipă?

31 S unt în pericol de moarte în fiecare zi. Acest lucru este cert, fraţilor, întocmai ca lauda pe care o am cu voi în Cristos Isus, Domnul nostru.

În fiecare zi eu sînt în primejdie de moarte; atît este de adevărat lucrul acesta, fraţilor, cît este de adevărat că am de ce să mă laud cu voi în Hristos Isus, Domnul nostru.

32 D acă doar din motive omeneşti m-am luptat cu fiarele în Efes, ce-am câştigat, dacă morţii nu învie? „Să mâncăm şi să bem, căci mâine vom muri!“

Dacă, vorbind în felul oamenilor, m'am luptat cu fiarele în Efes, care-mi este folosul? Dacă nu înviază morţii, atunci,, să mîncăm şi să bem, căci mîne vom muri``.

33 N u vă înşelaţi: „Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune. “

Nu vă înşelaţi:,, Tovărăşiile rele strică obiceiurile bune``.

34 V eniţi-vă în fire cum se cuvine şi nu mai păcătuiţi; căci sunt unii care trăiesc în ignoranţă faţă de Dumnezeu. Spre ruşinea voastră o spun. Învierea în trup

Veniţi-vă în fire, cum se cuvine, şi nu păcătuiţi! Căci sînt între voi unii, cari nu cunosc pe Dumnezeu: spre ruşinea voastră o spun.

35 C ineva ar putea întreba: „Cum învie morţii? Cu ce fel de trup vor veni?“

Dar va zice cineva:,, Cum înviază morţii? Şi cu ce trup se vor întoarce?``

36 C e nebunie! Ceea ce tu semeni, nu vine la viaţă dacă nu moare,

Nebun ce eşti! Ce sameni tu, nu înviază, dacă nu moare mai întîi.

37 i ar ceea ce semeni nu este trupul care va fi, ci doar o sămânţă simplă, ca una de grâu sau de altceva.

Şi cînd sameni, sameni nu trupul care va fi, ci doar un grăunte, cum se întîmplă: fie de grîu, fie de altă sămînţă.

38 Î nsă Dumnezeu îi dă fiecărei seminţe un trup, aşa cum doreşte; fiecărei seminţe îi dă trupul ei.

Apoi Dumnezeu îi dă un trup, după cum voieşte; şi fiecărei seminţe îi dă un trup al ei.

39 N u toate trupurile sunt la fel: unul este trupul oamenilor, altul este trupul animalelor, altul al păsărilor, altul al peştilor.

Nu orice trup este la fel; ci altul este trupul oamenilor, altul este trupul dobitoacelor, altul este trupul păsărilor, altul al peştilor.

40 E xistă trupuri cereşti şi trupuri pământeşti. Există o splendoare a celor cereşti şi un alt fel de splendoare a celor pământeşti.

Tot aşa, sînt trupuri cereşti şi trupuri pămînteşti; dar alta este strălucirea trupurilor cereşti, şi alta a trupurilor pămînteşti.

41 A lta este splendoarea soarelui, alta este splendoarea lunii şi alta este splendoarea stelelor, iar o stea diferă de alta în splendoare.

Alta este strălucirea soarelui, alta strălucirea lunii, şi alta este strălucirea stelelor; chiar o stea se deosebeşte în strălucire de altă stea.

42 L a fel este şi cu învierea morţilor. Ceea ce este semănat în putrezire, este înviat în nemurire.

Aşa este şi învierea morţilor. Trupul este sămănat în putrezire, şi înviază în neputrezire;

43 C eea ce este semănat în necinste, este înviat în slavă. Ceea ce este semănat în slăbiciune, este înviat în putere.

este sămănat în ocară, şi înviază în slavă; este sămănat în neputinţă, şi înviază în putere.

44 E ste semănat trup firesc şi este înviat trup duhovnicesc. Dacă există un trup firesc, există şi unul duhovnicesc.

Este sămănat trup firesc, şi înviază trup duhovnicesc. Dacă este un trup firesc, este şi un trup duhovnicesc.

45 A şa este şi scris: „Primul om, Adam, a devenit un suflet viu.“ Ultimul Adam a devenit un duh care dă viaţă.

De aceea este scris:,, Omul dintîi Adam a fost făcut un suflet viu.`` Al doilea Adam a fost făcut un duh dătător de viaţă.

46 D ar primul nu este cel duhovnicesc, ci este cel firesc; apoi vine cel duhovnicesc.

Dar întîi vine nu ce este duhovnicesc, ci ce este firesc; ce este duhovnicesc, vine pe urmă.

47 P rimul om a fost făcut din ţărâna pământului. Al doilea Om este din cer.

Omul dintîi este din pămînt, pămîntesc; omul al doilea este din cer.

48 A şa cum era cel din ţărână, aşa sunt şi cei din ţărână; şi aşa cum este Cel Ceresc, aşa sunt şi cei cereşti.

Cum este cel pămîntesc, aşa sînt şi cei pămînteşti; cum este Cel ceresc, aşa sînt şi cei cereşti.

49 A şa cum suntem în asemănarea celui din ţărână, la fel vom fi şi în asemănarea Celui Ceresc.

Şi după cum am purtat chipul celui pămîntesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.

50 C eea ce spun, fraţilor, sunt următoarele: carnea şi sângele nu pot să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu, şi nici putrezirea nu poate moşteni nemurirea.

Ce spun eu, fraţilor, este că nu poate carnea şi sîngele să moştenească Împărăţia lui Dumnezeu; şi că, putrezirea nu poate moşteni neputrezirea.

51 I ată, vă spun o taină: nu toţi vom adormi, dar toţi vom fi schimbaţi

Iată, vă spun o taină: nu vom adormi toţi, dar toţi vom fi schimbaţi,

52 î ntr-o clipă, într-o clipire din ochi, la cea din urmă trâmbiţă. Căci trâmbiţa va suna, iar cei morţi vor fi înviaţi ca nemuritori, şi noi vom fi schimbaţi.

într'o clipă, într'o clipeală din ochi, la cea din urmă trîmbiţă. Trîmbiţa va suna, morţii vor învia nesupuşi putrezirii, şi noi vom fi schimbaţi.

53 C ăci ceea ce este supus putrezirii trebuie să se îmbrace în neputrezire, iar ceea ce este muritor trebuie să se îmbrace în nemurire.

Căci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, să se îmbrace în neputrezire, şi trupul acesta muritor să se îmbrace în nemurire.

54 C ând ceea ce este supus putrezirii se va fi îmbrăcat în neputrezire, iar ceea ce este muritor se va fi îmbrăcat în nemurire, atunci se va împlini cuvântul care a fost scris: „Moartea a fost înghiţită în victorie.

Cînd trupul acesta supus putrezirii, se va îmbrăca în neputrezire, şi trupul acesta muritor se va îmbrăca în nemurire, atunci se va împlini cuvîntul care este scris:,, Moartea a fost înghiţită de biruinţă.

55 M oarte, unde îţi este victoria? Moarte, unde îţi este boldul?“

Unde îţi este biruinţa, moarte? Unde îţi este boldul, moarte?``

56 B oldul morţii este păcatul, iar puterea păcatului este Legea.

Boldul morţii este păcatul; şi puterea păcatului este Legea.

57 D ar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, Care ne dă victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.

Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!

58 D e aceea, fraţii mei preaiubiţi, fiţi fermi, de neclintit, întotdeauna implicaţi din plin în lucrarea Domnului, pentru că ştiţi că în Domnul strădania voastră nu este zadarnică.

De aceea, prea iubiţii mei fraţi, fiţi tari, neclintiţi, sporiţi totdeauna în lucrul Domnului, căci ştiţi că osteneala voastră în Domnul nu este zădarnică.