1 C hiar în ceasul acela ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat: – Cine este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor?

În clipa aceea, ucenicii s'au apropiat de Isus, şi L-au întrebat:,, Cine este mai mare în Împărăţia cerurilor?``

2 I sus a chemat un copilaş, l-a pus să stea în mijlocul lor

Isus a chemat la El un copilaş, l -a pus în mijlocul lor,

3 ş i le-a zis: – Adevărat vă spun că, dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copilaşii, nu veţi intra niciodată în Împărăţia Cerurilor!

şi le -a zis:,, Adevărat vă spun că, dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor.

4 P rin urmare, oricine se smereşte ca acest copilaş este cel mai mare în Împărăţia Cerurilor.

Deaceea, oricine se va smeri ca acest copilaş, va fi cel mai mare în Împărăţia cerurilor.

5 Ş i oricine primeşte un astfel de copilaş în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte.

Şi oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu, Mă primeşte pe Mine.

6 D ar dacă cineva îl face să păcătuiască pe vreunul dintre aceşti micuţi care cred în Mine, ar fi mai de folos pentru el să i se atârne de gât o piatră mare de moară şi să fie înecat în adâncul mării.

Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din aceşti micuţi, cari cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atîrne de gît o piatră mare de moară, şi să fie înecat în adîncul mării.

7 V ai de lumea aceasta, din cauza prilejurilor de păcătuire! Căci prilejurile de păcătuire vin în mod inevitabil, dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!

8 D acă mâna sau piciorul tău te fac să păcătuieşti, taie-le şi aruncă-le! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă ciung sau şchiop, decât să ai două mâini sau două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic!

Acum, dacă mîna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le şi leapădă-le dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop sau ciung, decît să ai două mîni sau două picioare, şi să fii aruncat în focul vecinic.

9 Ş i dacă ochiul tău te face să păcătuieşti, scoate-l şi aruncă-l! Este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul Gheenei! Pilda cu oaia rătăcită

Şi dacă ochiul tău te face să cazi în păcat, scoate -l şi leapădă -l dela tine. Este mai bine pentru tine să intri în viaţă numai cu un ochi, decît să ai amîndoi ochii, şi să fii aruncat în focul gheenei.

10 V edeţi să nu cumva să-l dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, căci vă spun că îngerii lor din ceruri văd întotdeauna faţa Tatălui Meu, Care este în ceruri!

Feriţi-vă să nu defăimaţi nici măcar pe unul din aceşti micuţi; căci vă spun că îngerii lor în ceruri văd pururea faţa Tatălui Meu care este în ceruri.

11 ( Fiindcă Fiul Omului a venit să mântuiască ce era pierdut.)

Fiindcă Fiul omului a venit să mîntuiască ce era pierdut.

12 C e părere aveţi? Dacă unui om care are o sută de oi i se rătăceşte una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce s-o caute pe cea rătăcită?

Ce credeţi? Dacă un om are o sută de oi, şi se rătăceşte una din ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi, şi se duce să caute pe cea rătăcită?

13 Ş i dacă i se întâmplă să o găsească, adevărat vă spun că se bucură de ea mai mult decât de celelalte nouăzeci şi nouă, care nu s-au rătăcit!

Şi, dacă i se întîmplă s'o găsească, adevărat vă spun, că are mai multă bucurie de ea, decît de cele nouăzeci şi nouă, cari nu se rătăciseră.

14 T ot astfel, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară vreunul dintre aceşti micuţi. Dacă semenul tău păcătuieşte (împotriva ta)

Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru celui din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi.

15 D acă fratele tău păcătuieşte (împotriva ta), du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău.

Dacă fratele tău a păcătuit împotriva ta, du-te şi mustră -l între tine şi el singur. Dacă te ascultă, ai cîştigat pe fratele tău.

16 D ar dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca „orice vorbă să fie susţinută pe baza mărturiei a doi sau trei martori”.

Dar, dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi inşi, pentruca orice vorbă să fie sprijinită pe mărturia a doi sau trei martori.

17 D acă nici de ei nu vrea să asculte, spune acest lucru bisericii. Dar dacă nici de biserică nu vrea să asculte, atunci să fie pentru tine ca unul dintre neamuri şi ca un colector de taxe.

Dacă nu vrea să asculte de ei, spune -l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgîn şi ca un vameş.

18 A devărat vă spun că orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în cer.

Adevărat vă spun, că orice veţi lega pe pămînt, va fi legat în cer; şi orice veţi deslega pe pămînt, va fi deslegat în cer.

19 D in nou, (adevărat) vă spun că, dacă doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu, Care este în ceruri.

Vă mai spun iarăş, că, dacă doi dintre voi se învoiesc pe pămînt să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri.

20 C ăci unde sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, acolo, în mijlocul lor, sunt şi Eu! Pilda cu sclavul nemilostiv

Căci acolo unde sînt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, sînt şi Eu în mijlocul lor.``

21 A tunci Petru a venit la El şi L-a întrebat: – Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu când va păcătui faţă de mine? Până la şapte ori?

Atunci Petru s'a apropiat de El, şi I -a zis:,, Doamne de cîte ori să iert pe fratele Meu cînd va păcătui împotriva mea? Pînă la şapte ori?``

22 I sus i-a răspuns: – Eu nu-ţi zic să-l ierţi până la şapte ori, ci până la şaptezeci de ori câte şapte.

Isus i -a zis:,, Eu nu-ţi zic pînă la şapte ori, ci pînă la şaptezeci de ori cîte şapte.

23 D e aceea, Împărăţia Cerurilor poate fi asemănată cu un împărat care a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi.

Deaceea, Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat, care a vrut să se socotească cu robii săi.

24 C ând a început să facă socotelile, a fost adus la el unul care-i datora zece mii de talanţi.

A început să facă socoteala, şi i-au adus pe unul, care îi datora zece mii de galbeni.

25 D ar fiindcă nu avea cu ce să plătească, stăpânul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a fi plătită datoria.

Fiindcă el n'avea cu ce plăti, stăpînul lui a poruncit să -l vîndă pe el, pe nevasta lui, pe copiii lui, şi tot ce avea, şi să se plătească datoria.

26 S clavul a căzut la pământ, i s-a închinat şi i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti tot!

Robul s'a aruncat la pămînt, i s'a închinat, şi a zis:, Doamne, mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti tot.`

27 S tăpânului acelui sclav i s-a făcut milă de el, aşa că l-a lăsat şi i-a iertat datoria.

Stăpînul robului aceluia, făcîndu -i-se milă de el, i -a dat drumul, şi i -a iertat datoria.

28 D upă ce a ieşit afară, sclavul acela s-a întâlnit cu un confrate de-al său, care-i datora o sută de denari. El l-a înşfăcat şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: – Plăteşte ce-mi datorezi!

Robul acela, cînd a ieşit afară, a întîlnit pe unul din tovarăşii lui de slujbă, care -i era dator o sută de lei. A pus mîna pe el, şi -l strîngea de gît, zicînd:, Plăteşte-mi ce-mi eşti dator.`

29 A tunci confratele său a căzut la pământ şi i-a zis: – Mai ai răbdare cu mine şi-ţi voi plăti!

Tovarăşul lui s'a aruncat la pămînt, îl ruga, şi zicea:, Mai îngăduieşte-mă, şi-ţi voi plăti.`

30 D ar el n-a vrut, ci s-a dus şi l-a aruncat în închisoare până va plăti ce este dator.

Dar el n'a vrut, ci s'a dus şi l -a aruncat în temniţă, pînă va plăti datoria.

31 C ând confraţii acestuia au văzut cele întâmplate, s-au întristat foarte tare. Ei s-au dus şi i-au povestit stăpânului lor tot ce se întâmplase.

Cînd au văzut tovarăşii lui cele întîmplate, s'au întristat foarte mult, şi s'au dus de au spus stăpînului lor toate cele petrecute.

32 A tunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis: – Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!

Atunci stăpînul a chemat la el pe robul acesta, şi i -a zis:, Rob vicelan! Eu ţi-am iertat toată datoria, fiindcă m'ai rugat.

33 N u trebuia oare să ai milă de confratele tău, aşa cum am avut milă şi eu de tine?

Oare nu se cădea să ai şi tu milă de tovarăşul tău, cum am avut eu milă de tine?`

34 S tăpânul s-a mâniat şi l-a dat pe mâna celor care torturau, până va plăti tot ce este dator.

Şi stăpînul s'a mîniat şi l -a dat pe mîna chinuitorilor, pînă va plăti tot ce datora.

35 T ot aşa vă va face şi Tatăl Meu ceresc dacă nu-l iertaţi fiecare, din inimă, pe fratele vostru.

Tot aşa vă va face şi Tatăl Meu cel ceresc, dacă fiecare din voi nu iartă din toată inima pe fratele său.``