1 C oboară-te şi aşază-te în ţărână, fiică, fecioară a Babilonului! Şezi pe pământ fără să ai vreun tron, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită gingaşă şi delicată!

Pogoară-te şi şezi în ţărînă, fecioară, fiica Babilonului; şezi pe pămînt, fără scaun de domnie, fiica Haldeilor; căci nu te vor mai numi supţirică şi plăcută.

2 I a pietrele de moară şi macină făină! Dă-ţi voalul la o parte! Ridică-ţi rochia, descoperă-ţi picioarele şi treci prin râuri!

Ia pietrele de moară, şi macină făină; scoate-ţi măhrama, ridică-ţi poala rochiei, descopere-ţi picioarele, treci rîurile!

3 G oliciunea ta va fi dezvelită, da, ruşinea ta va fi văzută. Mă voi răzbuna şi nu voi cruţa pe nimeni!»

Goliciunea ţi se va descoperi, şi ţi se va vedea ruşinea. Îmi voi răzbuna, şi nu voi cruţa pe nimeni.`` -

4 R ăscumpărătorul nostru – Domnul Oştirilor este Numele Său – este Sfântul lui Israel.

Răscumpărătorul nostru se cheamă Domnul oştirilor, Sfîntul lui Israel.`` -

5 « Şezi în tăcere şi du-te în întuneric, fiică a caldeenilor, căci nu vei mai fi numită împărăteasa împărăţiilor!

într'un colţ, şi taci, fata Haldeilor! căci nu te vor mai numi împărăteasa împărăţiilor.

6 A m fost mânios pe poporul Meu şi Mi-am pângărit moştenirea. I-am dat în mâna ta, dar tu n-ai avut milă de ei; chiar şi celui bătrân i-ai pus un jug foarte greu.

Mă mîniasem pe poporul Meu, Îmi pîngărisem moştenirea, şi -i dădusem în mînile tale: dar tu n'ai avut milă de ei, ci ţi-ai apăsat greu jugul asupra bătrînului.

7 Z iceai: ‘Voi continua să fiu împărăteasă pentru totdeauna!’ Aşa că n-ai ţinut seama de aceste lucruri, nici nu ai cugetat la viitorul lor.

Tu ziceai:,În veci voi fi împărăteasă!` şi nu te-ai gîndit, nici n'ai visat că lucrul acesta are să se sfîrşească.

8 A cum dar, ascultă aceasta, tu, iubitoare de plăceri, tu, care locuieşti în siguranţă, care te gândeşti: ‘Eu sunt şi nu este alta în afară de mine! Nu voi fi văduvă şi nu voi şti cum e să-ţi pierzi copiii!’

Ascultă însă acum, tu cea dedată plăcerilor, care stai fără grijă şi zici în inima ta:, Eu, şi numai eu, nu voi fi niciodată văduvă, şi nu voi fi niciodată lipsită de copii!`

9 A mândouă aceste lucruri vor veni asupra ta dintr-odată, într-o singură zi. Pierderea copiilor şi văduvia, vor veni pe deplin asupra ta, în ciuda multelor tale vrăjitorii şi a marii puteri a descântecelor tale.

Şi totuş aceste două lucruri ţi se vor întîmpla deodată, în aceeaş zi: şi perderea copiilor şi văduvia; vor cădea asupra ta cu putere mare, în ciuda tuturor vrăjitoriilor tale şi multelor tale descîntece.

10 T e-ai încrezut în răutatea ta, zicând: ‘Nu mă vede nimeni.’ Înţelepciunea şi cunoaşterea ta este cea care te conduce greşit atunci când îţi zici: ‘Eu sunt şi nu e alta în afară de mine!’

Căci te încredeai în răutatea ta şi ziceai:, Nimeni nu mă vede!` Înţelepciunea şi ştiinţa ta te-au amăgit, de ziceai în inima ta:, Eu şi numai eu.`

11 D ar va veni nenorocirea peste tine şi nu vei şti s-o faci să dispară; va cădea peste tine dezastrul şi nu-l vei putea da la o parte; va veni brusc asupra ta ruina, fără ca să fi ştiut ceva despre ea.

De aceea nenorocirea va veni peste tine, fără să -i vezi zorile; urgia va cădea peste tine, fără s'o poţi împăca; şi deodată va veni peste tine prăpădul, pe neaşteptate.

12 C ontinuă cu descântecele şi cu multele tale vrăjitorii, cu care te-ai trudit încă din tinereţe! Poate vei reuşi, poate vei inspira teroare.

Vino dar cu descîntecele tale şi cu mulţimea vrăjitoriilor tale, cărora ţi-ai închinat munca din tinereţă; poate că vei putea să tragi vreun folos din ele, poate că vei izbuti.

13 A i obosit de atâtea sfaturi. Să se ridice şi să te salveze cei ce studiază cerurile, cititorii în stele, care la fiecare lună nouă prezic ce are să ţi se întâmple.

Te-ai obosit tot întrebînd: să se scoale dar şi să te scape cei ce împart cerul, cari pîndesc stelele, cari vestesc, după lunile noi, ce are să ţi se întîmple!

14 I ată, ei sunt ca pleava, fiind mistuiţi de foc. Nu se pot izbăvi singuri din puterea focului. Acesta nu este jăratic la care să te încălzeşti, nu este foc înaintea căruia să stai!

Iată -i, au ajuns ca miriştea, pe care o arde focul, şi nu-şi vor scăpa viaţa din flăcări: căci nu va fi ca un cărbune, la care se încălzeşte cineva, nici un foc, la care stă.

15 A şa sunt pentru tine cei pe care te oboseai să-i întrebi şi cei cu care ai făcut negoţ încă din tinereţe: fiecare rătăceşte pe căile lui şi nu este nimeni care să te salveze.

Aşa va fi soarta acelora pe care te oboseai să -i întrebi. Şi cei cu cari ai făcut negoţ din tinereţa ta se vor risipi fiecare într'o parte: şi nu va fi nimeni care să-ţi vină în ajutor.``