1 C ând a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia.

Cînd a încetat zarva, Pavel a chemat pe ucenici, şi, dupăce le -a dat sfaturi, şi -a luat ziua bună dela ei, şi a plecat în Macedonia.

2 A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

A străbătut ţinutul acesta, şi a dat ucenicilor o mulţime de sfaturi. Apoi a venit în Grecia,

3 u nde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

unde a rămas trei luni. Era gata să plece cu corabia în Siria, dar Iudeii i-au întins curse. Atunci s'a hotărît să se întoarcă prin Macedonia.

4 Î l însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia.

Avea ca tovarăşi pînă în Asia pe: Sopater din Berea, fiul lui Pir, Aristarh şi Secund din Tesalonic, Gaiu din Derbe, Timotei, precum şi Tihic şi Trofim cari erau din Asia.

5 A ceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat în Troa.

Aceştia au luat -o înainte, şi ne-au aşteptat la Troa.

6 I ar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile. Învierea lui Eutih

Iar noi, după zilele praznicului Azimilor, am plecat cu corabia din Filipi, şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am stat şapte zile.

7 Î n prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.

În ziua dintîi a săptămînii, eram adunaţi la olaltă ca să frîngem pînea. Pavel, care trebuia să plece a doua zi, vorbea ucenicilor, şi şi -a lungit vorbirea pînă la miezul nopţii.

8 Î n camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi.

În odaia de sus, unde eram adunaţi, erau multe lumini.

9 P e un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort.

Şi un tînăr, numit Eutih, care şedea pe fereastră, a adormit deabinelea în timpul lungei vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut jos din catul al treilea, şi a fost ridicat mort.

10 P avel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe, spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“

Dar Pavel s'a pogorît, s'a repezit spre el, l -a luat în braţe, şi a zis:,, Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el.``

11 A poi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat.

După ce s'a suit iarăş, a frînt pînea, a cinat, şi a mai vorbit multă vreme pînă la ziuă. Apoi a plecat.

12 T ânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi. Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

Flăcăul a fost adus viu, şi lucrul acesta a fost pricina unei mari mîngîieri.

13 N oi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat.

Noi am venit înaintea lui Pavel la corabie, şi am plecat cu corabia la Asos, unde ne învoiserăm să ne întîlnim din nou; pentrucă el trebuia să facă drumul pe jos.

14 C ând s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene.

Cînd s'a întîlnit cu noi în Asos, l-am luat în corabie, şi ne-am dus la Mitilene.

15 D e acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,) iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

De aici am mers pe mare, şi a doua zi am ajuns în faţa insulei Chios. În ziua următoare, deabea am atins Samos, ne-am oprit în Troghilion, şi a doua zi am venit la Milet.

16 C ăci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

Pavel se hotărîse să treacă pe lîngă Efes, fără să se oprească aici, ca să nu peardă vremea în Asia; căci se grăbea ca, dacă -i va fi cu putinţă, să fie în Ierusalim de ziua Cincizecimii.

17 D in Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii bisericii.

Însă din Milet, Pavel a trimes la Efes, şi a chemat pe presbiterii Bisericii.

18 C ând aceştia au venit la el, le-a spus următoarele: „Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

Cînd au venit la el, le -a zis:,,Ştiţi cum m'am purtat cu voi în toată vremea, din ziua dintîi, în care am pus piciorul pe pămîntul Asiei.

19 s lujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor.

Am slujit Domnului cu toată smerenia, cu multe lacrămi, şi în mijlocul încercărilor, pe cari mi le ridicau uneltirile Iudeilor.

20 N -am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case,

Ştiţi că n'am ascuns nimic din ce vă era de folos, şi nu m'am temut să vă propovăduiesc şi să vă învăţ înaintea norodului şi în case,

21 ş i mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus.

şi să vestesc Iudeilor şi Grecilor: pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus Hristos.

22 Ş i acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo;

Şi acum, iată că, împins de duhul, mă duc la Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întîmpla acolo.

23 d oar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

Numai, Duhul Sfînt mă înştiinţează din cetate în cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

24 Î nsă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

Dar eu nu ţin numai decît la viaţa mea, ca şi cum mi-ar fi scumpă, ci vreau numai să-mi sfîrşesc cu bucurie calea şi slujba, pe care am primit -o dela Domnul Isus, ca să vestesc Evaghelia harului lui Dumnezeu.

25 Ş i acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia.

Şi acum, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia, în mijlocul cărora am umblat propovăduind Împărăţia lui Dumnezeu.

26 D e aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

De aceea vă mărturisesc astăzi, că sînt curat de sîngele tuturor.

27 C ăci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu!

Căci nu m'am ferit să vă vestesc tot planul lui Dumnezeu.

28 L uaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu!

Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v'a pus Duhul Sfînt episcopi (Sau: priveghetori.), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a cîştigat -o cu însuş sîngele Său.

29 Ş tiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma;

Ştiu bine că, după plecarea mea, se vor vîrî între voi lupi răpitori, cari nu vor cruţa turma;

30 ş i chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

şi se vor scula din mijlocul vostru oameni, cari vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici de partea lor.

31 D e aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi!

De aceea vegheaţi, şi aduceţi-vă aminte că, timp de trei ani, zi şi nopate, n'am încetat să sfătuiesc cu lacrămi pe fiecare din voi.

32 I ar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi!

Şi acum, fraţilor, vă încredinţez în mîna lui Dumnezeu şi a Cuvîntului harului Său, care vă poate zidi sufleteşte, şi vă poate da moştenirea împreună cu toţi cei sfinţiţi.

33 N -am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui.

N'am rîvnit nici la argintul, nici la aurul, nici la hainele cuiva.

34 V oi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine.

Singuri ştiţi că mînile acestea au lucrat pentru trebuinţele mele şi ale celor ce erau cu mine.

35 Î n toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

În toate privinţele v'am dat o pildă, şi v'am arătat că, lucrînd astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi, şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Isus, care însuş a zis:, Este mai ferice să dai decît să primeşti.``

36 D upă ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat.

După ce a vorbit asfel, a îngenuncheat, şi s'a rugat împreună cu ei toţi.

37 T oţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult.

Şi au izbucnit cu toţii în lacrămi, au căzut pe grumazul lui Pavel, şi l-au sărutat.

38 C ăci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.

Căci erau întristaţi mai ales de vorba, pe care le -o spusese el, că nu -i vor mai vedea faţa. Şi l-au petrecut pînă la corabie.