1 C ând a încetat zarva, Pavel i-a chemat pe ucenici şi, după ce i-a încurajat, şi-a luat rămas bun şi a plecat în Macedonia.

After the uproar had ceased, Paul sent for the disciples and warned and consoled and urged and encouraged them; then he embraced them and told them farewell and set forth on his journey to Macedonia.

2 A călătorit prin părţile acelea şi i-a încurajat pe credincioşi prin multe cuvinte. Apoi a venit în Grecia,

Then after he had gone through those districts and had warned and consoled and urged and encouraged the brethren with much discourse, he came to Greece.

3 u nde a stat timp de trei luni. Chiar când urma să plece pe mare în Siria, iudeii au pus la cale un complot împotriva lui, aşa că el s-a hotărât să se întoarcă prin Macedonia.

Having spent three months there, when a plot was formed against him by the Jews as he was about to set sail for Syria, he resolved to go back through Macedonia.

4 Î l însoţeau Sopater – fiul lui Pirus din Berea –, Aristarhus şi Secundus din Tesalonic, Gaius din Derbe precum şi Timotei, Tihicus şi Trofimus din Asia.

He was accompanied by Sopater the son of Pyrrhus from Beroea, and by the Thessalonians Aristarchus and Secundus, and Gaius of Derbe and Timothy, and the Asians Tychicus and Trophimus.

5 A ceştia au luat-o înainte şi ne-au aşteptat în Troa.

These went on ahead and were waiting for us at Troas,

6 I ar noi, după zilele Sărbătorii Azimelor, am plecat pe mare din Filipi şi, în cinci zile, am ajuns la ei în Troa, unde am rămas timp de şapte zile. Învierea lui Eutih

But we sailed from Philippi after the days of Unleavened Bread, and in five days we joined them at Troas, where we remained for seven days.

7 Î n prima zi a săptămânii, când ne adunaserăm să frângem pâinea, Pavel, care urma să plece în ziua următoare, stătea de vorbă cu ucenicii şi şi-a prelungit vorbirea până la miezul nopţii.

And on the first day of the week, when we were assembled together to break bread '> the Lord’s Supper], Paul discoursed with them, intending to leave the next morning; and he kept on with his message until midnight.

8 Î n camera de sus, unde eram adunaţi, erau multe lămpi.

Now there were numerous lights in the upper room where we were assembled,

9 P e un tânăr numit Eutih, care stătea la fereastră, l-a apucat un somn adânc în timpul lungii vorbiri a lui Pavel; biruit de somn, a căzut de la etajul al treilea şi a fost ridicat mort.

And there was a young man named Eutychus sitting in the window. He was borne down with deep sleep as Paul kept on talking still longer, and completely overcome by sleep, he fell down from the third story and was picked up dead.

10 P avel a coborât, s-a aplecat asupra lui şi l-a luat în braţe, spunând: „Nu vă tulburaţi, căci sufletul lui este în el!“

But Paul went down and bent over him and embraced him, saying, Make no ado; his life is within him.

11 A poi a urcat scările, a frânt pâinea, a mâncat şi a mai vorbit cu ei mult timp, până în zori, după care a plecat.

When Paul had gone back upstairs and had broken bread and eaten, and after he had talked confidentially and communed with them for a considerable time—until daybreak —he departed.

12 T ânărul a fost adus viu, şi ei au fost nespus de încurajaţi. Pavel îşi ia rămas bun de la bătrânii din Efes

They took the youth home alive, and were not a little comforted and cheered and refreshed and encouraged.

13 N oi ne-am dus înainte la corabie şi am mers pe mare la Assos, de unde urma să-l luăm şi pe Pavel. Căci aşa fusese învoiala, el urmând să meargă până acolo pe uscat.

But going on ahead to the ship, the rest of us set sail for Assos, intending to take Paul aboard there, for that was what he had directed, intending himself to go by land.

14 C ând s-a întâlnit cu noi în Assos, l-am luat în corabie şi ne-am dus în Mitilene.

So when he met us at Assos, we took him aboard and sailed on to Mitylene.

15 D e acolo am plecat mai departe pe mare, iar a doua zi am ajuns vizavi de Chios. O zi mai târziu am sosit în Samos, (apoi ne-am oprit în Troghilion,) iar în ziua următoare am ajuns în Milet.

And sailing from there, we arrived the day after at a point opposite Chios; the following day we struck across to Samos, and the next day we arrived at Miletus.

16 C ăci Pavel hotărâse să treacă pe lângă Efes, ca să nu mai piardă timpul în Asia, pentru că se grăbea să fie în Ierusalim de Ziua Cincizecimii, dacă-i va fi posibil.

For Paul had determined to sail on past Ephesus, lest he might have to spend time in Asia; for he was hastening on so that he might reach Jerusalem, if at all possible, by the day of Pentecost.

17 D in Milet el a trimis la Efes şi i-a chemat pe bătrânii bisericii.

However, from Miletus he sent to Ephesus and summoned the elders of the church.

18 C ând aceştia au venit la el, le-a spus următoarele: „Ştiţi că, încă din prima zi în care am pus piciorul în Asia, am fost cu voi tot timpul,

And when they arrived he said to them: You yourselves are well acquainted with my manner of living among you from the first day that I set foot in Asia, and how I continued afterward,

19 s lujindu-I Domnului cu toată smerenia şi cu lacrimi în mijlocul încercărilor care au venit asupra mea din cauza comploturilor iudeilor.

Serving the Lord with all humility in tears and in the midst of adversity (affliction and trials) which befell me, due to the plots of the Jews;

20 N -am ascuns nimic din ceea ce vă era de folos, predicându-vă şi învăţându-vă în public şi prin case,

How I did not shrink from telling you anything that was for your benefit and teaching you in public meetings and from house to house,

21 ş i mărturisind atât iudeilor, cât şi grecilor despre pocăinţa faţă de Dumnezeu şi credinţa în Domnul nostru Isus.

But constantly and earnestly I bore testimony both to Jews and Greeks, urging them to turn in repentance '> that is due] to God and to have faith in our Lord Jesus Christ '> that is due Him].

22 Ş i acum, iată că, împins de Duhul, mă duc în Ierusalim, fără să ştiu ce mi se va întâmpla acolo;

And now, you see, I am going to Jerusalem, bound by the Spirit and obligated and compelled by the spirit, not knowing what will befall me there—

23 d oar Duhul Sfânt mă avertizează în fiecare cetate că mă aşteaptă lanţuri şi necazuri.

Except that the Holy Spirit clearly and emphatically affirms to me in city after city that imprisonment and suffering await me.

24 Î nsă îmi privesc viaţa ca nefiind de nici un preţ pentru mine, ca să-mi pot sfârşi alergarea şi slujba pe care am primit-o de la Domnul Isus, şi anume să depun mărturie despre Evanghelia harului lui Dumnezeu.

But none of these things move me; neither do I esteem my life dear to myself, if only I may finish my course with joy and the ministry which I have obtained from the Lord Jesus, faithfully to attest to the good news (Gospel) of God’s grace (His unmerited favor, spiritual blessing, and mercy).

25 Ş i acum, iată, ştiu că nu-mi veţi mai vedea faţa, voi toţi aceia printre care am umblat predicând Împărăţia.

And now, observe, I perceive that all of you, among whom I have gone in and out proclaiming the kingdom, will see my face no more.

26 D e aceea, vă mărturisesc astăzi că sunt curat de sângele tuturor.

Therefore I testify and protest to you on this day that I am clean and innocent and not responsible for the blood of any of you.

27 C ăci nu m-am dat înapoi de la a vă spune tot planul lui Dumnezeu!

For I never shrank or kept back or fell short from declaring to you the whole purpose and plan and counsel of God.

28 L uaţi seama deci la voi înşivă şi la toată turma peste care Duhul Sfânt v-a pus supraveghetori ca să păstoriţi Biserica lui Dumnezeu, pe care El a câştigat-o prin sângele propriului Său Fiu!

Take care and be on guard for yourselves and the whole flock over which the Holy Spirit has appointed you bishops and guardians, to shepherd (tend and feed and guide) the church of the Lord or of God which He obtained for Himself with His own blood.

29 Ş tiu că după plecarea mea vor veni între voi lupi feroce, care nu cruţă turma;

I know that after I am gone, ferocious wolves will get in among you, not sparing the flock;

30 ş i chiar dintre voi se vor ridica bărbaţi care vor spune lucruri pervertite, ca să-i tragă pe ucenici după ei.

Even from among your own selves men will come to the front who, by saying perverse (distorted and corrupt) things, will endeavor to draw away the disciples after them.

31 D e aceea, vegheaţi, amintindu-vă că timp de trei ani, zi şi noapte, n-am încetat să vă povăţuiesc pe fiecare cu lacrimi!

Therefore be always alert and on your guard, being mindful that for three years I never stopped night or day seriously to admonish and advise and exhort you one by one with tears.

32 I ar acum vă încredinţez lui Dumnezeu şi Cuvântului harului Său, Cuvânt care are putere să vă zidească şi să vă dea moştenirea alături de toţi cei sfinţiţi!

And now, I commit you to God. And I commend you to the Word of His grace. It is able to build you up and to give you inheritance among all God’s set-apart ones (those consecrated, purified, and transformed of soul).

33 N -am dorit nici argintul, nici aurul şi nici haina nimănui.

I coveted no man’s silver or gold or garments.

34 V oi înşivă ştiţi că mâinile acestea au slujit pentru nevoile mele şi ale celor ce erau împreună cu mine.

You yourselves know personally that these hands ministered to my own needs and those who were with me.

35 Î n toate v-am arătat că trebuie să ne trudim să-i ajutăm pe cei slabi, amintindu-vă de cuvintele Domnului Isus, Care, El Însuşi, a zis: «Este mai ferice să dai decât să primeşti!»“

In everything I have pointed out to you that, by working diligently in this manner, we ought to assist the weak, being mindful of the words of the Lord Jesus, how He Himself said, It is more blessed (makes one happier and more to be envied) to give than to receive.

36 D upă ce a spus acestea, s-a plecat pe genunchi împreună cu ei toţi şi s-a rugat.

Having spoken thus, he knelt down with them all and prayed.

37 T oţi au început să plângă în hohote, au căzut la pieptul lui Pavel şi l-au sărutat mult.

And they all wept freely and threw their arms around Paul’s neck and kissed him fervently and repeatedly,

38 C ăci erau îndureraţi mai ales din pricina cuvintelor pe care le spusese el, şi anume că nu-i vor mai vedea faţa. Apoi l-au însoţit până la corabie.

Being especially distressed and sorrowful because he had stated that they were about to see his face no more. And they accompanied him to the ship.